EMINESCU, ZEU – PURURI TÂNĂR, ÎNFĂȘURAT ÎN MANTA-I DE PURPURĂ

mihai eminescu
Distribuie:

Unica poezie din literatura română care are o carte monografică: „Nu credeam să-nvăț a muri vreodată” (112 cuvinte); unicul vers analizat într-o carte: „Pe mine, Mie redă-mă” (5 cuvinte). (La Blaj, deasupra Câmpiei Libertății, se află statuia unui Eminescu înfășurat în manta, acolo unde a rostit celebrele cuvinte: „Te salut din inimă, Mică Romă!”).

eminescu la blaj rotated

POETUL scrie despre „ochii mei visători”, înălțați spre „steaua Singurătății”, despre Suferința
– „dureros de dulce” -, despre „voluptatea morții”, despre „focul meu” și „pe-al meu propriu rug mă topesc în flăcări” etc. Poetul, ca un zeu ori o stea, are lumea sa, detașându-se de cele trecătoare.

Amintiți-vă de povestea luciferică, a fetei de împărat îndrăgostită de Luceafăr.

Iubirea i-a adus suferința pământeană, fiind ademenit să se mistuie în focul dragostei. Pogorât din înălțimea sfidătoare luciferică la chemarea iubirii, degustă din durerea dragostei. A renunțat la veșnicie, la nemurire, pentru o clipă de iubire: „Reia-mi al nemuririi nimb/ Și focul din privire/ Și pentru toate, dă-mi în schimb/ O oră de iubire”. E luciferica solicitare către Demiurg. Clipa de iubire pământeană valorează cât o veșnicie. În schimbul iubirii, oferă nemurirea: „Nu credeam să-nvăț a muri vreodată”. Iubirea îl ademenește a fi om, „pururi tânăr”, cu „foc în privire”.

Geniul, Cel din rândul celor fără limitele cunoașterii („A pus în tine Domnul, nemargini de gândire”), e detașat de pasiunile omului.

Dar dragostea îl motivează – la chemările insistente ale frumoasei – să accepte contingența, să se rupă din locul său „de sus”, să răspundă chemării pământencei și „să coboare în jos”, încălzindu-se la focul iubirii. Cosmosul intră în dez-ordine pentru o „oră de iubire”.

În schimbul clipei înflăcărate, Eonul își cere schimbarea condiției, solicitând să se
adape din „voluptatea morții” „dureros de dulce”. „Vino iar la sân nepăsare tristă,/ Ca să pot muri liniștit, pe mine Mie redă-mă !”. După consumarea elixirului dragostei, ar vrea să redevină component al veșniciei, inversând logica umană. Veșnicia e eternitatea, iar viața e doar un „vis al morții”. Câtă filozofie existențială și câtă profunzime de gândire!

Zeu – pururi tânăr -,

Eminescu e marea minune a culturii și spiritualității românești, care a dat limbii române nimbul artisticității. Fiecare nouă lectură, pe care o faci și Dumneata, Cititorule, e o respirație prin care prelungești vigoarea celui ce este homo universalis.

eminescu 2023

Categorie: Opinii
Etichete: luceafarul, Mihai Eminescu, poet național
Distribuie:
Articolul anterior
[ACTUALIZARE] Totemurile de la intrările în județ sunt la fel de agramate ca și conducătorii săi… așa că vor fi corectate
Articolul următor
Un băiat de 14 ani a fost lovit de mașină în fața Liceului „Vasile Goldiș”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog să introduci o adresă de email validă.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Din aceeași categorie

virgil florea

AERISIREA IMPERATIVĂ

Ca unul care am votat și înainte de 1989, acum în 2024, beneficiind mai ales de valoarea dată de experiența vârstei pot doar să spun că opțiunile noastre s-au redus…
virgil florea

MAGA sau MRGA

Acronimul, făcut celebru de Trump încă din 2020, va reuși să aducă la vot marțea viitoare mai mult ca sigur milioane de simpatizanți ai republicanului, pentru că în el este…
virgil florea

OCTOMBRIE – ÎNAINTE DE DEZMĂȚ

Scriu aceste rânduri cu exact două săptămâni înainte de 5 noiembrie, marțea decisivă a lumii. Lumea mai mică, de la care lumea mare așteaptă un semnal de oprire a ultimei…