LUMEA CA O VOMĂ sau GREAȚA VOIOASĂ A COTIDIANULUI
(i) „Noaptea generalilor”?!…
0. Preambul…
Oh, nu, nu… nu e vorba de filmul de mare succes al lui Anatole Litvak (1967), în care „performează” grandios Peter O’Toole, Omar Sharif, Tom Courtenay, Philippe Noiret… E vorba tot de o „noapte”, dar a unor generali (r) românași (SRI), și ei tot un fel de „criminali în serie”, dar nu în al Doilea Război Mondial, ci în prezent. Pe scurt: un fel de „noapte a Sf. Bartolomeu”, joi spre vineri (23 spre 24 mai a.c.), la D.N.A., în Bula lu’ Pândaru… „Prima” noapte de pomină a fost între 23 și 24 august – 1572…
Acesta a fost – pentru mine – momentul declanșator: de multă, multă vreme aveam un proiect de reflecții critice, ceva de genul „Lumea care și-a pierdut demnitatea”, așa cum intenționa, cu decenii în urmă, regretatul meu prieten-scriitor din Cluj, Deak Tamas („Memoriile unui celibatar”, „Un celibatar în lumea largă”, „Maimuța plângăreață”). Titlul dat acestui proiectat serial poate că le evocă unora romanul de debut al lui Jean-Paul Sartre – „Greața”(1938). Nu, nu sunt existențialist… ca logician de profesie, detest acest curent filosofic-literar. Mai degrabă, am fost străfulgerat de teza lui Hegel, după care tot ceea este rațional este și real și tot ceea ce este real este și rațional, de unde am conchis că opusul logicului/raționalului este absurdul… Dar privind (și gândind…) Realitatea din jurul meu, i.e., lumea ca o vomă, mai ales după „pomenita noapte”, viața diurnă mi s-a înfățișat, într-adevăr, ca o greață voioasă a cotidianului… La J.-P. Sartre, Antoin Roquentin din Bouville (Boue-ville = „Orașul-noroi” – aluzie la Le Havre…), un intelectual melancolic și izolat social experimentează – cu cea mai intensă repulsie – o lume unde oamenii și lucrurile înconjurătoare și-au pierdut calitățile atât de familiar-recunoscute. Inițial titlul romanului sartrian era Melancholia – aluzie la celebra gravură omonimă a lui Albrecht Durer… Prea frumos!… Și Andrei Tarkovsky încercase ceva asemănător, dar pe o altă partitură, cu filmul Nostalghia (1983). Poate că titlul meu de serial vă va provoca, la rândul lui, greață (în definitiv, o manifestare neuro-gastro- fiziologică!…) dar… vorba celor din Bula lu’ Pândaru – „asta e!”… Orice organism viu respinge – într-o formă sau alta – toxicitatea proprie și a mediului până când…
1. Mafia „serviciilor” (secrete?!) sau „jocul cu focul”
De când e lumea lume (cea omenească, i.e., voma…) au existat „servicii”. Mi se pare că prea des uităm că omul este în primul rând, un „predator” și abia apoi, „trestia gânditoare” la care se gândea cu nostalgică / „șăgalnică” duioșie B. Pascal… Paradoxal, despre serviciile „secrete”, nici n-ar trebui să se pomenească pe vreundeva căci sunt… „secrete”… deși, mai degrabă un fel de ”Secret al lui Polichinelle”… Ele sunt menite să „presteze” în cadrul instituțiilor de forță ale statului (informații și contra-informații), alături de armată, poliție, justiție, administrație etc. Ele au, evident, sarcina de a asigura „securitatea/siguranța” internă și externă ale oricărei țări. În concepția (onestă!) modernă și contemporană ele ar trebui să fie – strict! – „agenții de informații” și nu și de represiune (de chestia din urmă se ocupă alte „brațe înarmate” ale societății…), dar – cu greață voioasă – își depășesc mereu atribuțiunile. Nu poți să manevrezi „borcanul cu miere” fără să te murdărești pe degete, nu poți face „scrob fără să spargi ouăle”… De aceea, dincolo de „aura glorioasă de mister”, transpare mizeria omenească, cea mai abjectă… „Serviciile” nu pot funcționa fără „surse” (de informații!) și „resurse” (bani grei!) iar tocmai de aici pleacă mizeria glorioasă…
După „noaptea generalilor” de la noi – gen.(r) Coldea & gen.(r) Dumbravă – la care se adaugă scârnavul țipțăr – av. Trăilă, după publicitatea „suspectă” (!) făcută cazului, vânturându-se speculații obscene, emanate de la „turnătorul” Hidec, așa cum ne stă nouă bine în Românica, după scoaterea din „dulap” a scheletelor lui Traian (zis „Petrov”) dar și al Laurei Codruța… (vezi U.E.-ul…), după… se pare că o conductă de infamie, sub maximă presiune, stă gata-gata să plesnească… totul depinde ce curajul și consecvența distinsei Doamne Iorga…
Există o lege a firii abjecte omenești: investigarea corupției naște și mai multă corupție (de ambele părți – investigator și investigat)… E ca virusul SARS-Cov-2: răscolirea scârnei împrăștie și mai multă scârnă, dezgroparea morților împrăștie și mai multă putreziciune cadaverică, aluatul prea împănat cu drojdie, plesnește la dospit…
Citeam undeva (nu de mult) un top-ten al celor mai performante servicii secrete din lume: ISI (Pakistan), MI-6 (U.K.), CIA (U.S.A.), FSB („Măreața” Uniune ex-sovietică), BND (Germania), RAW (India), DGSE (Franța), ASIS (Australia), MSS (China), MOSSAD (Israel)… Ordinea nu este cea a valorii, faimei sau performanței, ci pur și simplu așa am găsit-o… de fapt, poate oare cineva să stabilească o ierarhie corectă? Cât privește SRI-ul de la noi… știm că – cel puțin din punctul de vedere al „performanțelor” – cu fosta Securitate, nu avem de ce să ne fie „rușine”… Ciudat este cazul lui MI-6: „Eroul” creat de Ian Fleming – James Bond, Agentul 007 (în cărți și filme) – nu are nimic de-a face cu un agent adevărat. Oricine știe că un lucrător în serviciile secrete trebuie să fie cât mai estompat „în peisaj”, cât mai „nebăgat în seamă” – acest fapt este cel mai bun „camuflaj”. Ori „eroul strălucitor” al lui Fleming, un Mister Univers, secondat de o puzderie de muieri-tip Miss Univers, ostentativ super-elegant, cu bani și „lipici” la sexul slab, într-un peisaj de basm turistic și tehnologic, cu acțiuni năstrușnice de tip SF ș.a.m.d., nu este numai „o mâță cu clopoței” ci și un kitsch ordinar (dar care place unei anumite categorii de… public). Chiar un „fost” (real!) al MI-6 povestea presei că – în acea „instituție” – realitatea chiar că depășește ficțiunea… Dar în nici un caz a la Fleming & James Bond…
Ce-au făcut generalii „noștri”? Multe și …rele, foarte rele. „Făcătura” cu dosare care au nenorocit oameni pe viață (și chiar până la neființă!) sau „optimizarea” de dosare care să scoată „basma curată” (sau pe aproape) o mulțime de ticăloși erau ceva la ordinea zilei… S-a demonstrat încă odată că cine deține monopolul (și secretul) informației este posesorul unei valori inegalabile, mai ceva ca un munte de bani sau de aur. Ea poate fi transformată oricând, departe de ochii lumi, în averi colosale. Chiar și când nenorocitul ticălos „a părăsit” serviciile… Cum? Ca pretutindeni unde „acționează” serviciile: șantaj, crimă, amenințare, tortură… cunoaștem mai toți cât de „bogată” este panoplia… Să nu credem că doar Românica e plină de scârnăvie ticăloșită… în toate țările, arealurile, cotloanele acestei planete, lucrurile stau la fel… după principiul „cine împarte, parte-și face”… Poți să fii „sfântul sfinților” (nu „The Saint”- Simon Templar – din serialul cu același nume, după romanele lui Leslie Charteris). Oriunde „se sapă” – cu fermitate și onestitate – în groapa de lături umane ale oricăror „servicii”, vor ieși la iveală, mai devreme sau mai târziu, toți diavolii din acest „iad” (poate, mai puțin, adevărații „tartori”). Nu poți să te ocupi de o lume ticăloșită fără să te ticăloșești și tu însuți, la fel, cum nu poți lucra într-un univers psihiatric-morbid fără să nu o iei și tu razna… Sorry, pentru cei ce se consideră sau sunt considerați de bună credință! Dar nici în așa ceva, eu, personal, nu cred!…
2. Să trăiască și să înflorească pe veci Republica Populară Mafia-Română multitaleral dezvoltată!
Urarea cu „trăitul și înfloritul” nu-și prea are sensul, e redundantă, deoarece oriunde pe Pământ, Mafia este eternă, născută între oameni, dar nemuritoare, dincolo de oameni…
„Nașul” micro-clanului de arabi (irakieni) – cei care-mi vând mie, neverosimil de ieftin și pe sub mână, țigări de contrabandă – este căsătorit cu o moldoveancă (de dincoace sau de dincolo de Prut, nu știu, n-am întrebat… poate de aceea am la ei „carte blanche”); m-a întrebat chiar deunăzi ce se petrece în Românica?… o fi auzit de la muiere-sa de „noaptea generalilor” (?). Mai multe detalii despre ei (arabii mei) nu pot să dau, nu sunt tâmpit ca, aici, în perfidul Albion, să „spui”, să omor „găina/gâsca cu ouă de aur”. I-am spus și eu cam tot ce știam, am aflat, am văzut și am auzit… Inteligența lui nativă de arab cu „vechi state” în U.K. mi-a dat o replică „istorică”: peste tot (!) (chiar și la casele mai mari, „civilizate”), lucrurile stau la fel, numai că „voi românii sunteți prea lacomi; de aceea apar la voi atâtea scandaluri ca ciupercile după ploaie; nu aveți răbdare, stați ca pe jar, când e vorba de <<chivernisire>> mafiotă…”
Mafia este universală: și istoricește și geograficește! De aceea nu cred în povestea ei (de tip Wikipedia), exceptând poate denumirea care, oricum a devenit un termen generic, „multilateral dezvoltat și acceptat”… De la „asociație teroristă secretă care de obicei practică șantajul și asasinatul”, la „grup de persoane ce își apără reciproc interesele, fiind legate între ele prin preocupări comune”, partea finală permite extensia la anosta noastră viață de zi cu zi. Se pare că termenul apare în Sicilia (prin 1282), în timpul domniei sângeroase a lui Carol I al Neapolelui… țăranii își organizează un fel de armată proprie, ce avea un fel de „strigăt de luptă” – Morte alla Francia/Italia anela – M.A.F.I.A. Că e vorba de Mafia siciliană sau calabreză, sau napolitană, cea chineză (Triadele), sau japoneză (Yakuza), sau americană (Cosa Nostra) ș.a.m.d…. oare „a noastră” cum s-o fi numind?… legea tăcerii – „Omerta” este universală… Și multilaterală, căci avem „mafii” în toate domeniile de activitate, mai ales acolo unde sunt bani mulți și ușor de dobândit: politică, economie de vârf, știință și tehnologie de avangardă, educație/învățământ, armată (sic!), cam toate artele… până și moda!… la nesfârșit… Ființa umană este croită obiectiv-biologic să fie și să se comporte așa: ipocrizia și viclenia, ca și cruzimea și lăcomia sunt consecințele firești ale acțiunii evoluției speciei; prea des uităm că suntem (poate?!) 90% animale și doar (cel mult) 10% rațiune… ceva asemănător cu masa albă a creierului, comparativ cu „pătura cenușie”…
3. „Război și pace”, „Crimă și pedeapsă” sau democrație isterică-electorală?
„Noaptea generalilor” (filmul!) ne „învață” că după război vine și pacea iar pedeapsa pentru crimă nu este întotdeauna cea ce vine de la justiția-formală umană. Demența, sinuciderea, regretele („lacrimi de crocodil” sau autentice) nu pot repara un rău deja făcut. Așa cum mortul de la groapă nu se întoarce, nici zilele de viață irosite (la propriu!), datorită unor malversațiuni, nu se pot recupera. Raskolnicov-ul lui Dostoievski are același trăiri de grandoare și putere nelimitată și necontrolată ca gen. (r) Coldea. Numai că personajul emblematic rus va căuta salvarea prin suferință, conform bunei tradiții ortodoxe pravoslavnice. Același general (r) SRI denotă demența tipică, sadică, la urma urmei, criminală, similar generalului-SS Tanz din „Noaptea generalilor”. Celălalt, gen. (r) SRI, Dumbravă îl secondează pe românașul nostru, dar nu pune la cale comploturi anti-Hitler, ci doar anti-sistem… Gen.-SS Tanz se va sinucide, două dcenii după terminarea celui de-al doilea măcel mondial, la o întâlnire cu vechii camarazi… Oare pe gen. (r) SRI Coldea îl va aștepta aceeași soartă? Extrem de puțin probabil (nu voi trăi să văd cu ochii mei așa ceva…): la averea exorbitantă deja strînsă și ținută dracu’ știe pe ce coclauri de aiurea, prin lumea asta de vomă, va găsi el o soluție… Câți n-au „șters-o englezește” pe afară, de unde nu-i mai aduce înapoi nici D-zeu, nici Dracu… excepție, cei „părliți” și fără pile prea „solide” (pentru favoriții soartei, vezi cazul „alteței sale”, auto-intitulaltul Paul, Prinț de România…). Iar pe „câmpul tactic” al justiției din Bula lu’ Pândaru, gen. (r) Dumbravă va „culege florile izbăvirii” cumva… Cât despre „civilul”-țipțăr av. Trăilă, el face parte din categoria celor ce ”cad mereu în picioare”… Toată stima pentru Doamna Iorga de la DNA, dar să nu uite episodul cu Laura-Codruța. „Năvodul” a fost aruncat în mocirla dezgustătoare a politichiei de Dâmbovița: mi-e teamă că peștii vor fi prea „grei” și… se va rupe… Mai mult, pe „câmpul tactic” al justiției (și nu numai) s-a așezat zglobiu ceața groasă și grețoasă a campaniei electorale a la roumaine… Bine mărturisea turnătorul Hidec: Trăilă & alți „foști” de la SRI l-au sfătuit „să mai strângă puțin din dinți”, până se „re-așază lucrurile”, i.e., se va crea un nou „câmp tactic”… Credeți că epoca „făcutului” și „optimizatului” de dosare s-a încheiat? Sunteți naivi? Alte măști, aceeași față…
Din punctul meu de vedere, interesul se mută pe o problemă extrem de încâlcită: în „carnavalul” (la propriu!) al isteriei generale, dată de acest an quadro-electoral, încep să apară, tot mai apăsat, niște „personaje” ce necesită o analiză mult mai atentă, în peisajul nostru social-politic și…. electoral – influencer-ii, formatorii de opinie, în fapt, manipulatorii de profesie… Lor le voi consacra (în episoadele următoare…dacă „vor urma”) analiza: greața și voma existențială ce mă cuprinde, numai gândindu-mă la ei… Cea mai recentă întruchipare a ceea ce ne poate aștepta în viitorul apropiat, care aproape că ne lovește ca un ciocan în moalele capului, este ultimul act de exhibiționism electoral al „divinei” ȘOȘO: „Iacă-t-o” și călăreață – pe un cal, cu unul „de rezervă”, lipit de primul… Probabil că proprietarii splendidelor animale s-au gândit la bietul animal încălecat de „sublima”; și eu cred ar fi fost nevoie de doi cai deodată, dar cum Șoșo n-are patru picioare (încă?!…)… Ehei,… la 4 picioare, ar trebui să dublăm și restul „părților anatomice”, dar nu disperați… tot țintește 4 „foncții”…
Aștept o vizită – acasă! – a celor de la M.I.-5 (că de la …-6,… nu se deranjează ei pentru un amărât ca mine)… Poate mă vor întreba cu cine votez… Am răspunsul pregătit: Cu Ali Baba, acolo se vorbește doar de 40 de hoți…
- Mai multe articole ale autorului puteți citi AICI – Reportaje și AICI – Opinii
