Mi-am permis (inconștientul de mine!) să-i invit pe prietenul meu și sora lui din Italia la mine în oraș, să vadă și el cum petrecem noi și pe unde ne delectăm sau „ucidem” timpul liber.
Și am purces. Și cu 40 km/h, nici bine nu am intrat în Fortuna și un „ăsta” deja m-a luat cu „fratello, ma guarda un bar con ragazze” , la care io, repede, am accelerat: să trecem de primu bar de pe dreapta, că poate o mai vede Giuseppe pe aia ce lucra în bordel în Italia amu-s 2 săptămâni și mai iasă ceva circ pentru ăia 500€ cu care l-a ars asta cu vechea vrăjeală „părinții bolnavi, 8 copii sau ceva boală neîntâlnită din era dinozaurilor”, așa că îl calmez pe Giuseppe și îi spun „fratello aicio non ti place molto, te duco la UTA unde e molto bello acolo-șa”. Se calmează Giuseppe, în 3 minute ajungem la mega mastodontul ce tronează la UTA. Parchez să vadă fraierii că am Porcshe cu numere de Italia, coborâm toți 3 și… în primul minut suntem scanați de niște fraieri ce își fac veacul pe acolo pe stilul ăla vechi „dă, băh, o bere”. Soră-sa, Roberta, toată firmă, toată slim, așa că în spatele ei se aud murmure de ciobani „ce faci? ești bună!” plus fluierături. Roberta se întoarce și, educată cum e, mă întreabă „ma questi sono uomini o animali, che e qua bar o ferma di maiali?”. Io, să o calmez: „Sorela mia, questi che fluierano e sono gia in erectie quando te-a văzut pe tine, sono mafioti di Arado, sono quelli che furano cellulari, cere la bere, cere țigare, ma au muschio” – dar asta când a auzit și-a luat panică suplimentară și a tăiat-o în mașină. Roberto s-a acomodat repede, le-a luat la fraieri 3 beri, le-a dat și un pachet de țigări, așa că deja relațiile româno-italiene s-au sudat pe scurtă durată, repede și „scump”. Am plecat și ne-am oprit la Mall, unde, nebunie (pentru ei – pentru noi, ceva normal), s-au împiedicat musafirii mei la fiecare pas de buze, silicoane strâmbe puse ieftin de ceva amanți și de o cohortă de „Miss fata de la țară” multiplicate, așa că nu am stat mult că nu aveam unde, toate mesele erau full, toate ceștile goale, cu muște bâzâind deasupra lor și nici un „sinchisit” să se ridice. Deja până la faza asta i-am dezamăgit maxim, dar mă gândeam că urmează să îi învârt bine prin centru, la terase, unde auzim muzică în surdină și vedem bărbați în vestuțe și pulovărașe, iar domnișoarele sunt „toate o cremă”. Am ajuns, bucurie mare, avem loc la masă, așa că ne așezăm și începem să depănăm amintiri. Deodată, prin paharul cu coniac, văd o sprânceană că se tot agită șdar și că ce bună-i gagica și deduc că mă vrea. Mă ridic și… belea: am dedus greșit. Era, de fapt, unu, și îi făcea semn Robertei. Io îi transmit, ea, pac, gata, că-i place tipu și se retrag la o altă masă să vorbească. După 30 de minute, vine Roberta supărată și îmi spune ce a vorbit cu ăla: „Mia spus că el e afaceristo grande în Arad și Dubai și că are o problema con bussines și că să-l ajuto io con 1000€ până se rezolva con problema așa că io am plecato de la masă de la el”. În mintea mea „iar e belea”. La vreo oră, apare o rățușcă și mi-l i-a pe Roberto la dans vreme de vreo oră, după care îl văd pe ăsta cum vine supărat. „Roberto che s-a intâmplato?” Roberto „E a venito fata asta frumoasa e a ziso la mine che sono frumoso che vrea nunta e bambini, ma prima devo plătire chiria e una poșeta che așa io arato la ea că o iubesco”. Direct panică în mintea mea iar „să-mi bag p…a, pe aia o știam fată cuminte și cu relație frumoasă și citate cu „bună dimi și noapte bună frumoase” pe facebook… dar asta e! Nu mai am unde să-i duc, că s-au lămurit ai mei ce e pe aici, așa că m-au pupat repede pe obraz și mi-au spus că pleacă direct în Italia, fără escală. Oricum și eu le-am cerut 500€ și am primit, pentru că am fost delicat!
În gândul meu către casă m-am lămurit a mia oară de toate barurile din oraș, de lumea curvă, perversă, săracă dar cu pretenții ce le populează, dar unde cu 2-300€ îți poți lua orice strâmbătură să îi reglezi direcția, dar și unde la mese nu mai știi care e bărbat sau femeie, iar asta din discuțiile de acolo… majoritatea femeilor plângându-se ca „Rică no’ mai freacă de 2 luni, că ia ceva creatină”, dar că „nici ea nu stă ca fraiera și și-o trage cu patronu barului, că are așa un suflet bun și e chiar de treabă!”
Mai pe scurt, așa: în afară de vreo boală venerică și o bătaie, nu prea mai ai ce îți cumpăra în oraș.
2 comentarii. Leave new
Mda , povesti povestiri amontiri.
Intradevar… Saracii italieni… sunt niste oameni atat de virtuosi….