De-a lungul celor 30 de ani de când fac jurnalism sportiv, am avut – normal – câteva echipe de fotbal de care m-am atașat. Sau la care îmi făcea plăcere să merg la meciuri. Desigur, UTA intră la altă categorie, cu love în attach.
Printre primele formații din județul Arad cărora le-am scris cronica, a fost echipa din Ineu. Era toamna lui ’94, la un meci de cupă, Zădăreni-Ineu. Meciul s-a jucat pe terenul din comună, unde de la drumul principal, am mers pe jos. Eu, ca jurnalist nou în Arad, m-am ținut după nea Dan Alexandru, fie iertat, alături de care mai era un domn jovial, care s-a prezentat Teo Jușcă. Am văzut atunci un meci bun, ambele echipe fiind printre alea cu fotbaliști în echipă. Acum nu mai sunt decât jucători prin sportul ăsta „rege” din Arad și nu numai. În fine, am povestit puțin cu nea Teo, care m-a invitat și la meciurile lor de acasă. Și m-am dus. Sau am fost repartizat de șeful meu de la Adevărul, nea Sandu Chebeleu. M-am atașat rapid de echipa din Ineu. Că jucau fotbal, pentru că aveau cu cine. Și vă spuns câțiva: în poartă, un puști pe nume Cristi Irimia – meserie îi spuneam eu – iar în teren, „Morodelu” Foltean, Raul Jurcă, Dacian Balaci, Romică și Florin Bun (ultimul trecut recent la eternitate) și mulți alți băieți faini. Iar când și-n afara terenului sunt oameni de fotbal pricepuți, rețeta unui club cu ștaif e ca și făcută.
Ei, la finalul anilor 90, Ineul a urcat în eșalonul trei, lucru de așteptat după ce v-am povestit. A fost adus un antrenor tânăr, venit din fotbalul de prim plan de la noi, Sorin Cigan având și meciuri în naționala României. Noul antrenor, fost jucător și la UTA, a avut mănunchiul de jucători localnici, cu timpul au mai fost cooptați câțiva tineri și nu numai, ce nu au avut loc la UTA și important, Ineul și-a alăturat la nume „Tricotaje”, fabrica locală condusă de un impătimit al fotbalului, Paul Fluieraș.
Ce a urmat, e crema istoriei acestui club și majoritatea iubitorilor de fotbal din Arad o știu. Ineul a promovat în liga doi, unde a ajuns rapid în top. Orășelul cu zece mii de locuitori, a jucat și a bătut echipe cu nume în fotbalul românesc și vă reamintesc câteva: CFR Cluj cu Anca și Tilincă, „U” Cluj cu Cociș și Florescu, Olimpia Satu Mare cu Rozel, FC Bihor cu Mihuț și Gado Ramses, Gaz Metan Mediaș cu Zaharia și Mureșan, Jiul cu Tudorache și Apetrei, Corvinul cu Bordean și Mitrică. De fapt cam toate celelalte din liga secundă erau mult peste ce-i acum la acest nivel: Armătura Zalău, Oaș Negrești, Industria Sârmei,
Din păcate, soarta echipelor din localități mici, era la începutul anilor 2000, dependentă de comuniate. Ineul a avut sponsor privat, dar pe atunci primăria ajuta puțin, neavând pîrghiile din ziua de astăzi. Și fabrica, care producea în procent majoritar pentru export, s-a blocat, odată cu căderea drastică a cursului valutar. Și la capătul celui de-al doilea an de eșalon secund, Tricotaje Ineu a cedat locul celor de la CSM Reșița, încheindu-se cel mai important capitol din istoria clubului.
Am rămas alături de echipă încă câțiva ani. În care s-a ajuns înapoi în liga a patra, după care iar a promovat în liga trei. Generația cu Știli Abrudean antrenor, o ultimă echipă faină, competitivă. La acest nivel, desigur.
Sărbătoare la 100+4 ani, alături de „Craiova Maxima”
Eu v-am povestit câte ceva de echipa pe care eu o știu din 1994. Dar Ineul are club de fotbal din 1920. Pentru că în 2020 pandemia a blocat organizarea „centenarului”, Teo Jușcă – emblemă a acestui club – alături de primarul Călin Abrudan și cu implicarea – așa cum o știu eu – a lui Adi Nogea, au reușit să organizeze un eveniment de sărbătorire a (peste) o sută de ani de fotbal, care va rămâne la fel scris cu litere mari în catastiful pus pe masa festivă de nea Teo.
În curtea clubului, sâmbătă după ora 14, a început să fie aglomerație. Foștii jucători ai anilor 70, alături de generația 80, au fost primii care au aglomerat terenul de minifotbal din stadion. Și eu de abia am așteptat reîntâlnirea cu ei, dar mai ales cu cei din primii ani după 2000, din echipa „maxima”. Am mers din Arad la eveniment cu Roli Nagy, care mi-a reamintit pe drum că „Ineul este echipa unde mi-am desfășurat cu mare plăcere ultima parte a carierei de fotbalist și unde am avut onoarea să-mi încept și activitatea de antrenor”. Da Roli, faină generație ați fost! Și au apărut mulți din acea echipă: Cristi Irimia – supranumit de suporteri în acei ani ,,inima albastră a Ineului” – Ionel Dulhaz, Raul Jurcă, Flavius Sabău, Cornel Nădăban, Adi Negrita, Marius Cioară, Marius Ciubăncan, Teodor Pantea, Cristi Luca, Claudiu Balaci, Laszlo Halazs și bineînțeles, Roli Nagy.
Din vestiarele sălii de sport, au ieșit însă niștei „zei” ai fotbalului românesc: Silviu Lung, Nicolae Negrilă, Emil Săndoi, Grigore Ciupitu, Nae Ungureanu, Costică Donose, Aurică Beldeanu, Silvian Cristescu, Sorin Cîrțu și Rodion Cămătaru! Da, „Craiova Maxima” a acceptat invitația de a participa la această srăbătoare a fotbalului ineuan. Niște sportivi imenși, cu un bun simț cum nu mai vezi la noi în fotbal, agreabili, simpli.
O festivitate emoționantă
Festivitatea a fost prezentată de către Teo Jușcă – fost și vornic la nunți – din al cărui cuvânt de deschidere am spicuit: „Bine ați venit la sărbătorirea a 104 ani de fotbal ineuan. Această asociație s-a constituit pe aceste locuri în anul 1920, pe 20 aprilie. Nu am putu sărbători o sută de ani de fotbal în anul 2020, din cauza pandemiei, dar astăzi, cu sprijinul primăriei, am reușit să facem această sărbătoare, care comportă mai multe puncte. Ne bucură prezența echipei din Craiova, care în urmă cu 40 de ani, a poposit pe aceste locuri, mărturie fiind acest fanion al Universității Craiova, împreună cu o poză, care atestă prezența acestor minunați oameni. (n.r. Nae Ungureanu a luat poza și a arătat-o colegilor săi). Această asociație sportivă, a putut progresa cu implicarea unor oameni cu suflet și care au contribuit la obținerea rezultatelor de-a lungul timpului. Și nominalizez, ca foști președinți, pe domnul Vasiliu Ioan, de care se leagă prima promovare a echipei din 1978, în urma jocului de baraj cu CFR Caransebeș, acum mulțumind celor prezenți care au făcut parte din acea echipă. Un cuvânt deosebit se cuvine domnului Flueraș Pavel, care prin plăcerea dânsului, prin dorința de a fi alături de echipa la care a fost fotbalist, l-a făcut să preia destinele echipei Victoria Ineu și să o ducă până pe culimile ligii a doua, acest lucru fixându-se din anul 2003, când a avut loc primul joc de de divizia B, cu Industria Sârmei Câmpia Turzii, condus de de arbitrul Valentin Igna și încheiat cu scorul de 5-1. Merită subliniat și faltul că la Ineu, s-au disputat faze superioare ale Cupei României, în anul 1985, jocul cu FC Olt…dacă domnul Donose vrea să vină aici în față, să-i amintesc că la pauză, un mare om de fotbal Tică Oțet l-a schimbat, și împreună cu dînsul, acolo la ușa zidită, am depănat amintiri fotbalistice. În anul 2003, un alt eveniment din Cupa României s-a desfășurat pe acest stadion, CS Tricotaje cu Ceahlăul Piatra Neamț, când Ineul a câștigat cu 2-1, ulterior, echipa noastră înregistrând un rezultat pe care nu vreau să-l reamintesc, cu Politehnica Timișoara pe stadionul UTA din Arad. După accea, echipa din Ineu a suferit transformări și la meritele sportive din acea perioadă și-au adus aportul Lapte Adrian, Szabo Roland și parțial Palade Adrian, susținuți de primăria orașului Ineu, care au făcut două prezentări la rând, una cu echipa campioană a județului Bihor și una cu cea a județului Caraș Severin. De-al lungul istoriei, din fotbalul din Ineu au promovat la echipe de nivel superior jucători ca Petran Ioan, Vadița Sever, Popa Ionuț, Leucuța Alexandru, Gaica Alexandru, toți făcând cinste orașului Ineu, mișcării fotbalistice de aici. Amintim și numele unor antrenori, care de-a lungul celor 104 ani s-au implicat în realizări deosebite la nivelul fotbalului, printre care Bortoș Ioan, Miclăuș Traian, Feieș Petru, Palcu Ioan, Petran Ioan, Leucuța Ioan, care prin munca lor au fpcut să reziste numele de Victoria și celelate denumiri ale echipei din Ineu. Și care ne-a făcut ca astăzi să ne adunăm la această sărbătoare”.
Toți cei prezenți au admirat gloriile „Științei” din Craiova și ai naționalei României din anii 80, din partea cărora a transmis un mesaj Sorin Cârțu: „Bine v-am găsit, în numele delegației Craiovei Maxima. Vă felicit pentru evenimentul pe care-l organizați și ne bucurăm că ne-ați invitat aici. Mulțumim domnului primar, care domnului senator Cristina, ei fost arizanii acestei invitații, noi reînoim așa, sau reânodăm ceva dintr-o amintire, la care și noi am participat acum 40 de ani pe aici. Au fost momente frumoase atunci, ne simțim bine și acum, suntem de vreo două zile aici, puțin cam multă mâncare și așa mai departe…dar mai așteptăm momente de tipul ăsta, e bine să vă remintiți de adevăratele valori, pentru că în ultimul timp încearcă alții să intre cu bocanii prin față și nu prea reușesc. Din partea Craiovei Maxime, să aveți bucurii maxime și sănătate maximă să vă bucurați de acest oraș frumos. Trai lung și sănătos!”
Amicale cu transpirație și voie bună
Au venit destul de mulți spectatori în tribune. Care într-un prim meci, și-au readus aminte de cei pe care-i susțineau în anii 70-80. Apoi, meciul vedetă a fost între o selecționată ,,all-time” a Ineului, contra Craiovei Maxima. Ineul i-a avut în teren, printre alții pe Irimia, Sandu Gaica, Nicky Naghi, care la 82 de ani, a jucat fundaș stânga, refuzând să fie schimbat la pauză cu motivarea ,,nici n-am transpirat” – deși pe partea lui au jucat Cristescu și apoi Cârțu – Ioan Mălăieș, Ioan Sasu, Adrian Nogea, Mircea Bucatoș și alți localnici ce au îmbrăcat tricoul echipei din Ineu. La Craiova Maxima au fost în teren Lung, Negrilă și Ungureanu, ambii ieșind după cinci minute – ,,nu vreu să fac infarct a zis ,,Roșu” Ungureanu – Săndoi, Ciupitu, Donose, Beldeanu, Cristescu, Cârțu și Cămătaru, plus câțiva prieteni craioveni din anturajul vechii echipe. Craiova a câștigat cu 3-1, cu două goluri marcate de Cristescu și unul de Neluțu Cristina, senatorul arădean fiind onorat să îmbrace tricoul Universității, el având meritul prezenței acestei echipe la Ineu. ,,Las că-i batem în retur”, a zis unul din foștii jucători ai Ineului, în hohotele de râs ale colegilor.
Mini cronică din repriza a treia
De la stadion, pe lângă primărie, am ajuns repede la hotelul ,,Central”, unde a fost pregătită ,,masa și balul”. Mi-a părut șod faptul să vă pe trotuarul din centru, plimbându-se, pe Silviu Lung, Rodion Cămătaru, sau Sorin Cârțu. Oltenii și-au adus cu ei și un solist vocal care a ridicat sala în picioare la fredonarea celebrelor imnuri „Oltenia eterna terra nova” și „Alb-albaștrii suntem noi”, în rest ambianța fiind asigurată de orchestra lui nea Petrică Pașca și soliștii săi vocali. La mese, permutări după primele șprițuri, apoi povești afară, în fața hotelului, amintiri, râsete, voie bună.
La Ineu am sărbătorit 104 ani de fotbal. O sărbătoare pe care o voi aminti într-un viitor apropiat, cred. Că da, vom scrie noi cartea aia, nea Teo, dragă Cristi Irimia…Că sunteți un capitol important al fotbalului nu numai din Ineu, ci al întregului fotbal al județului Arad.
LA MULȚI ANI FOTBALULUI INEUAN!
