ISTORIA E O CURVĂ IAR POLITICA, LUPANARUL EI (L) | DESPRE O „O.N.U. PRIVATĂ”, CU UN „TĂTUC” DOTATĂ …
Partea I: Despre imitația nereușită a unui Congres al P.C.R
1. „Non ducor, duco!” [„Nu sunt condus, conduc!” – expresie în l. latină]
Știre: «„Eu nu umblu teleleu prin lume” [s.n.] a fost răspunsul preşedintelui Nicuşor Dan, transmis de consilierul prezidenţial pe probleme de securitate internă, Marius Lazurcă, în cadrul unui interviu televizat, cu privire la motivul pentru care preşedintele Nicuşor Dan refuză, pentru a doua oară, să participe la un alt eveniment mondial de amploare [WEF – Davos – 2026. n.n.] la care vor participa aproape 400 de lideri politici de vârf.» [Luiza Ionescu – Gândul – 19 ianuarie a.c.]
Era 21 ianuarie, A.D. 2026, h.:3 a.m. „trecute fix” (parol!). Ora la care – de un amar de vreme – ceasul meu biologic (pardon, parcă ar fi… elvețian!) îmi dă deșteptarea… Înainte de a trece la „claviatura” computerului, o țigară (pe balcon!) e „vitală”… Din buricul târgului nu se aude decât „vuietul tăcut” al orașului și, de departe, răzbat ceva hămăituri de câini. De la o vreme, ciorile nu ne mai onorează (seara și dimineața) cu turul lor frumos croncănitor pe deasupra târgului… eh, vremurile, gerurile… Și fiindcă tot veni vorba de vremuri, bașca și de pomenitul „ceas elvețian”, să nu uit pentru ce m-apucasem de scris: era „D-Day”-2 („Ziua Z”-2), marea „debarcare” (aeriană!) a yankeilor în Europa (mai precis, în Elveția!). DDD (Donald-Duck-Dick) & Co. „descalecă” pe bătrânul continent. Este așteptat cu slugărnicie năprasnică de o mulțime de „mahări” și „tipțări”, să grăiască la Forul Eco-„nimic” Mondial – 2026 (Davos). Anul acesta, „evenimentului” i se acordă o atenție cu totul și cu totul deosebită; vom vedea de ce… Încă de la scara avionului (Air Force One, înlocuit, din motive tehnico-electrice cu Air Force Two ‹?›) – înainte de decolarea de pe teren american – DDD-ul nu s-a abținut de la amenințări, din postura de mare și unic șef al tuturor muritorilor planetei… El fiind… evident… nemuritor!… Totuși, față de declarațiile belicoase anterioare, pare-se, și-a mai domolit tonul… Poate și pentru că Monsieur le President de la Republique – Emmanuel Macron, după ce a precuvântat la Forum, cu o după-amiază înainte (aprox. h.:3 & 30 minute p.m. – „ora marilor invitați”), a tuns-o rapid înapoi, la Paris… Motive? (i) n-a vrut să dea nas-în-nas cu „mărețul yankeu”; chestie de diplomație de finețe – să nu mai pună și el paie pe foc, de ar fi avut „acolo” loc un „tete-a-tete” inevitabil cu DDD-ul; (ii) trebuia să pregătească – pentru joi – marele „redez vous” al Consiliului European (informal – Buxelles) și primirea la cină a yankeului nostru zburdalnic (dacă va accepta invitația făcută cu aceeași finețe stilistică franțuzească; se pare că nu, dar cu firea lui cronic imprevizibilă…); (iii) din rațiuni „estetice”, n-a vrut să stea prea mult în lumina reflectoarelor, deși purta ochelari de soare albăstrui care să-i mai mascheze ochiul drept înroșit serios (patologic, sau… de la vreun pumn primit de la a sa, Brigitte… se mai poartă chestia asta!…). Cât privește „istoricele” zile de 21-22, vorba ardeleanului, „om trăi ș’om vide” (dacă mai apucăm…).
Egolatria DDD-ului pare să nu aibă nicio limită: „prea-yankeu-imea Sa” ar dori să fie întâmpinat la Davos cu un cor de „lătrături duioase” – „Ave Caesar, morituri te salutant!”… Dacă se poate și cu „salutul (fizic – sic!) roman” (moștenit de Mussolini și de…mai știm noi cine…). „Granzii” lumii (cu buzunarele bine garnisite) & obișnuiții „țipțări” politici ai zilei vor face coadă la pupatul mâinii, curului și imineilor noului sultan atotputernic. Măcar „marele yankeu alb de la Casa Albă” știe cum să adune bani, ca un versat om de afaceri (chestie la care, sigur, se pricepe!); n-ar fi rău ca și Iliuță al nost’ să ia lecții… E adevărat: „granzii” cu bani, de azi, nu prea mai au o naționalitate distinctă, în această lume a interdependențelor inevitabile; mai degrabă, doritorii de investiții barosane nu mai parvin – în totalitate – din lumea „dezvoltată” (cică!), ci și din așa-zisele „zone emergente” (care nu se suprapun exact cu marile puteri economice).
M-am întrebat adeseori (și nu sunt singurul!) dacă toate grimasele și „spontaneitățile” DDD-ului sunt premeditate sau… psiho-patologice… În primul caz, (lucru de care mă îndoiesc!), voi regreta că am susținut cu osârdie că nu are nimic cu omul politic rasat; în al doilea caz, mă mir că mai este susținut pe fotoliul Biroului oval; ciudat, cred că cei din jurul său, cei care caută să-l mai tempereze, vor ajunge, ei, la casa de nebuni înaintea „prea-yancheu-imii” Sale!…
2. „Semper in excrementur sole profundum qui variat” [„Mereu în rahat, doar adâncimea diferă” – expresie în l. latină]
Mi-am întrerupt „chibițatul” pentru mai mult de 24 de oare bune; am lăsat totul baltă spre a urmări – „cu sufletul la gură” (vorba vine!) – magistrala cuvântare a DDD-ului la Forul Eco-nimic Mondial (WEF) – ediție 2026. Urma să aștept și clipa semnării Cartei pentru Board of Peace, a doua zi…
Primul eveniment – poreclit de mine, nu degeaba, „For Eco-nimic”, a fost, clar!, redundant; imediat, mai jos, voi încerca să schițez ce ar fi de reținut (evident, în optica mea!), deși nu s-au exhibat cine știe ce noutăți. Din păcate, aici nu s-a putut aplica formula clasic-americană – No news, good news”… Nu știu de ce, „lătratul” lui DDD de la „înalta tribună” a Congresului P.C.R. …(pardon, WEF!) mi-a amintit – cu amărăciune dar și cu sarcasm – de felul în care era „invitat” Motanul Arpagic să-și guițe „Raportul”: deschiderea „înaltului moment” o făcea vreun lingău din C.P.Ex. cu găunoasa behaială”…cu nedisimulată mândrie patriotică, invităm la tribună …”, nu termina de spus oficioasa frază, că și începeau uralele, ovațiile și aplauzele ritmate ale (cui?)… ale aplaudacilor din Sala Palatului. „Acea” expresie mi s-a „înfipt” definitiv în memorie… De aceea – și acum – avui acel „feeling” grețos de „deja vu”… Momentele premergătoare, ultra-festiviste ale sosirii lui DDD semănau, ca o copie la Xerox…; diferența a fost doar în ceea ce privește „SPP-iștii” yankei: ăștia erau cam tăți la vedere…
Al doilea eveniment, mi-a făcut o impresie și mai macabră: nu știu de ce aveam același „feeling” că asist la ultimele clipe ale unui muribund aflat pe patul de moarte și vegheat la căpătâi – în modul cel mai duios și… lingău – de cei care-și făceau deja planuri pe baza moștenirii ce va să vină…
În imediat următorul material (partea a 2-a a acestei „chibițări”), îmi propun să „disec” noima acestui travaliu ce a dus la nașterea / expulzarea unui făt mort…
( A) „Asinus asinum fricat” sau (dacă preferați…) „Aquila non captat muscam” [„Măgarul pe măgar scarpină”, respectiv, „Vulturul nu prinde musca”]
„Zmăul zmeilor de la Washington”, înainte de adăsta în pașnica și foarte neutra Elveție, și-a trimis înainte „paloșul americănesc”: Răul lumii libere (democrato-liberale) nu vine din afară, recte, dinspre cele două hahalere – Rusia & China; el vine dinăuntrul „lumii libere”: NATO, U.E. și „o anumită religie”??? Primele două sunt clare, ultima, însă, a dat bătaie de cap analiștilor politici; se pare că e vorba de spiritul, conștiința unității civilizației și culturii europene (pe scurt, europenismul)… De fapt, în „zisa” DDD-ului se ascunde o idee mai rău decât absurdă: Europa și implicit restul lumii „normale” sunt toate urmașele, descendentele Statelor Unite!… Deci, nu America își trage seva cea mai profundă din Europa, ci… invers! Noi, europenii, nu conștientizăm acest fapt deoarece suntem în deplină decadență culturală și civilizatorie… Cauza? Nu adoptăm deplin acel American Way of Living, nu permitem „democrație deplină”, i.e., libertatea de acces la putere a partidelor extremiste, suveraniste, naționaliste care, pur și simplu, se opun spiritului european autentic!?… Te și apucă râsul!: ce mama dracu’ face Garda Națională în marile orașe americane, unde cetățenii își exercită dreptul de a nu fi de acord cu deciziile actualei administrații de la Casa Albă? …
Grandomania americănescă – „stil DDD” – îi face până și pe yankeii de bună credință să strâmbe din nas. A aminti (în primul rând europenilor!) că azi nu s-ar fi ales nimic de capul lor, de nu ar fi fost America (?!), că azi ar fi vorbit germana sau japoneza (de ce nu, rusa???), reprezintă o formă – cel puțin caraghioasă – de delir de grandoare, de egolatrie… nu musai americănească, mai degrabă „DDD-istă”… Noi, europenii, înțelegem contribuția enormă a Americii la libertatea și prosperitatea Europei Occidentale (începând cu a doua jumătate a sec. XX!), dar să se ajungă la „imperativul categoric” (dacă Europa urmează deplin calea americană, atunci a câștigat totul; dacă nu… „se duce dracului giudețu’ ”), ei bine, e prea de tot! Îmi amintește de Blaise Pascal și celebrul său „pariu” [Dacă Dumnezeu nu există, n-am pierdut nimic; dacă Dumnezeu există, am câștigat totul!]… Eu, l-aș parafraza: „Dacă America nu exista, nu pierdeam nimic; dacă America există, iarăși n-am prea câștigat nimic!”… Ce vreți, boieri dumneavoastră, mândrie de cetățean european! Așa mă simt eu…
Cum spuneam, am urmărit „magistrala cuvântare” a lui DDD la WEF-Davos-2026, aproape cu carnețelul și creionul în mână… De pomană… Deși – se pare – DDD-ul avea ceva hârtii în față, lătratul său prezidențial nu a fost sistematic, a fost greu de urmărit. Ceea ce m-a frapat a fost postura: cu ambele mâini sprijinite de tribună (gest obișnuit la „acesta”), nu prea era atent la ceea ce – probabil – i-au scris în prealabil, lingăii (pardon, „conCilierii” săi…)… De aceea, conform „bunului său obicei”, și-a permis „să bată câmpii cu grație”, i.e., în modul cel mai dezlânat. Mie mi-a re-amintit postura respectivă de cea a lui Mussolini, când „le prea-cuvânta” macaronarilor săi… Tot ciudat!: „aplaudacii” săi (de pretutindeni?), pre-încălziți și pre-înfiorați de „geniul” ce-și va revărsa pronia asupra capetelor noastre, și-au cam „pierdut busola”: mulți s-au scremut să găsească ceva strălucitor în spusele „Sale”, ceva… cam ca pleul galben ce se vrea aur… Geaba’… Pe scurt: m-am cam săturat de interminabila apologie a Americii (în speță, U.S.A.)… i-am cunoscut pe yankei, chiar la ei acasă; sunt ei cam plini de sine (și prin străinătățuri), dar mai păstrează acel good common sense pe care DDD-ul l-a pierdut definitiv. Rânjetul prevestitor de rele – a la Putin & a la Xi – are o noimă mai adâncă…
O bună parte din „cuvântare” (ce-am putut eu pune cap-la-cap din ditirambica și dezlânata „expozițiune”) a fost dedicată Groenlandei. Singura noutate notabilă: SUA nu au de gând să folosească forța militară (împotriva cui? a Europei?) spre a dobândi „bucata de gheață” ce cred că li se cuvine, măcar după atâta bine cât au făcut „Ele” lumii !… Chestia cu „apartenența naturală” a mega-insulei nordice la continentul (nord-)american, „a fost fumată”, mai înainte de către Gospodin Lavrov – „externele” rus. Idee ce se poate dovedi extrem de periculoasă pentru viitorul chiar apropiat! Pur și simplu, Europa i-a fraierit pe yankei atât amar de vreme… e acum cazul ca măcar „bucata de gheață” să-i răsplătească pentru „binele” făcut lumii. I.e., să toarne peste ea ceva beutură… cum spun ei, „whisky / whiskey on the rocks”. Chestia cu nevoia vitală de „spațiu de apărare strategică” (un fel de lebensraum) e superfluă: acordul cu Danemarca (1951) este încă în picioare: yankeii pot oricând să-și instaleze noi baze militare pe „bucata de gheață”, fără ca nimeni să facă garagață… De fapt, „praf în ochii lumii”: America țintește la bogățiile naturale (metale rare, țiței, cărbune etc.) ale Groenlandei… geaba’ zic „ei” că-i „nerentabil” (platoșa kilometrică a banchizei). Din nou, pe scurt: dacă vor primi „insula”, atunci vor fi recunoscători [cui?]; dacă nu… vor ține minte… Faptul că se repune pe tapet cumpărarea (oferta de 700 de miliarde de dolari nu-i de lepădat!) pare-se că oferă un scurt respiro în această perioadă atât de îmbârligată și încordată.
Reverberațiile Davos-ului 2026 s-au întins și peste lumea noastră „mioritică”…
Pe de o parte, la noi, s-a împărțit lumea în două (nu neapărat părți egale). Citatul din „deschidere” spune multe; iată dilema (logică, pură): dacă Nicușor al nost’ s-ar fi dus la Davos, oricum nu-l băga nimeni în seamă; dacă Nicușor al nost’ nu s-ar fi dus la Davos, oricum nimeni nu ar fi observat absența sa… Ergo: dus sau ne-dus la Davos ar fi fost tot „pagubă-n ciuperci”! Prin urmare, ce sens ar fi avut, la urma urmei, „umblatul teleleu”? Rezultă că mai trebuie să vedem cum „o scăldăm” cu The Board of Peace și cu… miliardul de dolari / euro…
Pe de altă parte, pe meleagurile Unchiului Sam, Gică a lu’ Simion s-a dat din nou în stambă: a participat la tăierea unui tort în forma Groenlandei, dar drapat cu Stars and Strapes… Vorba unor politicieni autohtoni: sta-i ar felia de tort în gât! Acest ipochimen-bovină-politică se auto-contrazice flagrant: susține suveranitatea de stat (când e vorba de Românica ‹lui !›), dar nu respectă suveranitatea altui stat (european, sic!)… Mare-i gredina Domnului!…
Să adunăm și să numărăm. Europa are patru mari probleme serioase: Groenlanda, Ukraina, The Board of Peace și războiul vamal cu Statele Unite…
Partea a II-a (B), care va urma tout de suite, va avea – probabil – deviza: „Pax melior est quam iustissimus bellum” [„Pacea e mai bună decât cel mai just război”] sau „Sed quis custodiet ipsos custodes?[Juvenal]… „Cine-i păzește pe paznici?”… V-am amețit cu citate latinești, nu-i așa?… Am făcut-o pentru că dreptul internațional, care va fi înlocuit de „altceva”(?)…, are la bază, totuși, dreptul roman (ici-colo altoit cu dreptul anglo-saxon…).
Europa noastră dragă începe să învețe că numai „unirea face putere”, recte, „Hai să dăm mână cu mână”… Asta, a propos de 24 Ianuarie care bate la ușă. Pentru mine are o dublă semnificație: datorită acestei zile de sărbătoare națională reușesc să nu uit că la aceeași dată e și ziua de naștere a lu’ Fuhrer-mujer…
No, boieri dumneavoastră, SERVUS!
Citește și
- mai multe articole din seria ISTORIA E O CURVĂ IAR POLITICA, LUPANARUL EI
