„Pe-un pat alb ca un linţoliu zace lebăda murindă,
Zace palida vergină cu lungi gene, voce blândă –
Viaţa-i fu o primăvară, moartea-o părere de rău; (…)”
(Eminescu – Epigonii)
Vă spun drept că la mine la țară prea puțin m-au preocupat păsările migratoare, doar câteodată toamna când plecau cocorii, mă striga mama: hai copile că trec cocorii! Uite ăla din vârful „V”- lui e șeful. Ascultă numai, cum dă comenzi la ceilalți să ne salute. Priveam spre cer, și într-adevăr se auzea glasul cocorilor. Parcă spuneau: noi plecăm în țările calde că aici vine iarna, rămâneți cu bine. Mai rar treceau gâștele sau rațele sălbatice spre zone mai calde. Vă declar că nu am auzit și nici nu am văzut lebede în stol migrând spre țări mai calde. Prima lebădă pe care am văzut-o în viața mea, de fapt, un cuplu de lebede a fost pe lacul din Parcul central al Clujului, la Chios, într-o primăvară, acum vreo 65 de ani. Erau albe ca zăpada și se iubeau la marginea lacului, la umbra unui copac falnic secular a cărui umbră se scălda în apa limpede.
Știți când m-am mai întâlnit cu lebăda, cu lebedele? După vreo 20 de ani, când i-am făcut cadou fiicei mele de șase ani Atlasul zoologic, pe care răsfoindu-l și eu am găsit și tablouri cu lebede; nu le-am privit prea mult și am conchis în sinea mea că alături de vulturul cu capul alb regele văzduhului sunt cele mai falnice și grațioase păsări. Ulterior discutând despre lebede cu un amic ornitolog mă luminează, redau exact: „lebedele sunt reginele păsărilor, un simbol al iubirii, loialității și frumuseții”. Atunci memoria mi-a revelat holograma cu acel cuplu de lebede de pe lacul Chios din parcul Clujului, a căror imagine se derula ca un tablou mirific.
O să vă surprind! Tot în acea perioadă, eu un naiv de la țară fără educație artistică cultă, am beneficiat de grija dascălilor de la școala din Cluj, care se străduiau să ne educe, așa că ne-au dus la Operă! Da, la Opera Națională unde se juca baletul Lacul lebedelor de Ceaikovski. În mintea adolescentului, bărbat în devenire, fascinat de grațioasele lebede balerine, fermecătoare și gingașe mi-au creat în minte un etalon estetic de femeie-lebădă, trezind și alte sentimente față de unduirile corpului și grația mișcărilor; credeți-mă, că din programul de sală, pe lângă rezumatul Libretului am reținut numele nefericitei Odette prințesa pedepsită și transformată în lebădă. Anterior, dacă îmi soliciți să descriu o lebădă, pentru a fi înțeles, sigur fac comparație cu o gâscă, iar primul termen de comparație era culoarea. Acum imaginea lebedei era alta. Lebăda era albă, albă, albă! Știam că trăiește împerecheată în cuplu permanent indestructibil sentimental, pe când potentul gâscan e poligam! Urât! Doar apa era mediul ambelor specii. Imaginea aceea de lebădă albă, albă, nu permitea minții să-și imagineze lebede de altă culoare. Asta sigur! Lebăda e albă pură și atât!.
În memoria mea imaginea lebedei, salvată și stocată în aria neurală din cortex, apărea exclusiv lebădă albă. Mai de mult, surpriză, un copil de-al meu mi-a sesizat că prin Australia s-ar fi descoperit și lebede negre. Am fost surprins. Am căutat sursa. Da există! A fost semnalată în Vestul Australiei de către navigatorii olandezi acum vreo trei sute de ani, dar chiar dacă au semnalat-o ca certă, Europa civilizată nu a acceptat-o. Abia după vreo două secole expresia lebădă neagră a fost preluată de englezi ca „o imposibilitate percepută care ulterior ar putea fi infirmată”, un termen nou pentru a constata inexistența probabilului obiectiv.
Expresia lebădă neagră a fost preluată de scriitorul american Nassim Nicholas Taleb dându-i o interpretare mai complexă, cu semnificații inedite. Lebăda neagră – cu majuscule (n.a.N.T.) – este un eveniment care are trei atribute: 1) raritate, caz izolat; 2) impact extrem, negativ și 3) predictibilitate retrospectivă. Deci, Taleb consideră evenimentul lebedei negre a fi teoria faptelor neașteptate, de amploare, preponderent negative, cu consecințe revelatoare pentru prezent sau istorie. Sintagmă acceptată semantic. Ex. Atacul terorist al Al-Qaeda din 11 septembrie 2001, care a prăbușit două avioane peste World Trade Center din New York, ucigând persoanele de la bordul aeronavelor și pe cei care lucrau în clădirile dărâmate este sigur o lebădă neagră. Recent, atacul Hammas din Israel din 7 octombrie 2024 este sigur o lebădă neagră.
Cine e acest Nassim Nicholas Taleb? E cazul să-l acceptăm și noi?
Da! Nassim Nicholas Taleb, născut în Liban, emigrat în SUA, după studii universitare și activități practice de trader, devine profesor de ingineria riscului la Institutul Politehnic din New York, profesor asociat la Oxford, profesor de științe ale incertitudinii la Massachustte University, consultant al diferitelor bănci, institute de știință și membru ales în comitete cu renume internațional, profesor universitar etc. Cărțile sale au fost traduse în treizeci de limbi au devenit bestseller, cu milioane de cititori.
Ne vom opri la cartea Lebăda neagră – impactul foarte puțin al probabilului, ediția III-a, revizuită și republicată în 2017 la editura Curtea Veche Publishing, în care autorul semnalează impactul imprevizibil al fenomenului Lebedei negre în varii domenii existențiale. Ideea ce străbate narativul cărții este imprevizibilitatea evenimentelor rare cu impact negativ asupra societății și istoriei, evenimente ce ar fi imposibil de prezis.
Infirmând axioma lui Taleb,
că impactul lebedei neagre nu poate fi previzionat, un grup de români dornici de adevăr caută și identifică în plină activitate de gen, un model uman, o pasăre ungro-finică ce înota prin Europa în spațiul UE și NATO, dar neavând ieșire la mare și-a făcut un cuib printre trestii pe lacul la Balaton, în câmpia Panonică, de unde tulbură apele. În urma descoperirii făcute, românii au studiat cazul, constatând că stârnește valuri și măcăne strident, contrar zborului cârdului european. Găsind necesar ca lumea să știe că personajul identificat și familia sa extinsă practică zborul lebedei negre ignorând direcția comună europeană, și, consideră necesar să scoată o carte intitulată Lebăda neagră de pe Balaton. Coordonarea volumului i-a revenit domnului Romeo Couți jurnalist și literat din Cluj-Napoca care a coagulat în jurul său și a temei, mai mulți contributori, distinși intelectuali cu expertiză în domeniile supuse analizei, incidente lebedei negre, denumit inspirat: „Grupul celor 12 voci” (1*).
În principiu dacă o lebădă este neagră, opusul ei cromatic obiectiv necesar este o lebăda albă! Or, dacă percepția unor evenimente de tip lebădă neagră, sunt puțin probabile, negative, retrospective, per a contrario, trebuie să existe și fenomenul invers lebăda albă, care va fi previzibil, pozitiv, prospectiv. Cum antonimul răului este binele așa și lebăda neagră are antonim lebăda albă! Filosofic vorbind, speța definește lupta contrariilor a două forțe motrice opuse care vor conduce la un final scontat .
Așa că, vă rog, admiteți-mi paternitatea existenței lebedei albe! Da? Mulțumesc! Această aserțiune obiectivă pare a infirma teoria lebedei negre a lui Taleb – impactul foarte puțin al probabilului – sau cel puțin creează o alternativă opozabilă.
Prezența lebedei albe poate fi semnalată și recunoscută în opiniile enunțate de „Grupul celor 12 voci”. Dacă analizăm comparativ lebăda neagră versus lebăda albă impactul asupra probabilului devine aproape explicit, oricum edificator asupra țintei urmărite de lebăda neagră de pe Balaton și a familiei sale de peste o sută de ani.
Cartea Lebăda neagră de pe Balaton trecută prin grila lebedei negre enunțată de Taleb:
Imprevizibilitate, impact negativ, limite epistemice, se prezintă ca o ripostă și clamează contrariul, atributele menționate devin previzibilitate, se identifică efectul negativ și deplinătatea epistemică, prospectivă. Apreciind cartea după scopul urmărit de autori, constatăm că este o lebădă albă, deconspirând scenariul pretins ermetic, cu intenții ascunse, odios și ostil manipulat de autorul lebedei negre – în persoana premierului maghiar Orban Victor – care făcând valuri pe lacul Balaton tulbură apele Europei. Decelarea efectelor nedorite în mediului european, dar în special în România nu vor produce efecte imprevizibile, nocive și datorită acțiunilor lebedei albe. Valențele epistemice ale cărții oferă o perspectivă reală pentru viitor, permițând a alege o tactică adecvată respingerii atacurilor de tip lebăda neagră, lansate de autor.
Lebăda albă – prin vocea celor 12 – descoperă sensul săgeților otăvite lansate de pe lacul tulburat de valurile lebedei negre, le face publice și le devoalează scopul ostil, antiromânesc, la fiecare bătaie din aripi. Apoi le oferă celor interesați, și important, nouă publicului, cu consecințele posibile ce pot tulbura liniștea românilor.
Să vă dau câteva mostre vechi de peste o sută de ani sau unele de ieri
Pe data de 13 noiembrie 1920, Parlamentul de la Budapesta a ratificat Tratatul de la Trianon, dar la finalul şedinţei deputaţii au depus următorul jurământ: „Cred în Dumnezeu. Cred în Patrie. Cred în reînvierea Ungariei milenare”. Știm cumva că au renunțat la acest jurământ? Rezultă din Parteneriatul strategic încheiat în 2002 și semnat la Budapesta, că au renunțat la revizionism teritorial? Nici vorbă!
Uitați ce obiectiv post-parteneriat strategic propunea liderul UDMR Marko Bella în octombrie 2007 la Târgu Mureș la lansarea candidaților unguri din România pentru alegerile în Parlamentul European: „Dorim o nouă descălecare, dorim țara pierdută în 1918, casele, pădurile, pământurile steagul”, reuniune ce s-a deschis cu imnul național al Ungariei, cântat ceremonios, solemn sub faldurile drapelului maghiar.
Viktor Orban simbolul Lebedei negre de pe Balaton se erijează în conducătorul tuturor ungurilor din Europa, inclusiv a celor din România, cărora le-a acordat cetățenie maghiară; parcurge Ardealul fără protocol oficial sau vizite anunțate dând de înțeles că este în „țara lui” și nu dă socoteală nimănui. Și nu e singurul dintre liderii maghiari. Un sondaj de la ultimele alegeri indică că 95% dintre maghiarii din România l-au votat pe Orban. Statul maghiar face învestiții în zonele locuite de maghiari și secui, cumpără pământuri și imobile, castelele grofilor le restaureză, ridică statui unor personalități ostile românilor, în timpul ocupației, chiar unor criminali de război condamnați pentru crime împotriva românilor. Ex. Criminalul de război Albert Wass, condamnat de Tribunalul Cluj pentru uciderea pe 22 şi 23 septembrie 1940, a 14 români şi evrei din localităţile clujene Sucutard şi Mureşenii de Câmpie este reabilitat și i se ridică o statuie în Odorheiu Secuiesc. E posibil așa ceva? La noi, da! Nimeni nu se indignează!
Grupul celor 12 voci, conduse de Romeo Couți, abundă în deconspirarea acțiunilor revanșarde și revizioniste ale premierului Viktor Orban, personajul principal din Lebăda Neagră de pe Balaton. Mă opresc cu deconspirările, nu vreau să răpesc viitorilor cititori ai cărții plăcerea de a găsi sensul unor acțiuni antiromânești, urmând să se mire, să se indigneze, să înjure sau chiar să se implice în stoparea acțiunilor ostile.
Scuze! Doar o remarcă. Felicitări domnului colonel SRI în rezervă Tudor Păcuraru, care prezintă probele și explică obediența premierului ungar Viktor Orban față de Țarul Putin: „calitatea” de agent în favoarea Rusiei, recrutat în anul 1981 de securitatea militară, având numele conspirativ „Gyori Gabor”. Da! Acum se explică de ce lebăda e neagră!
Nu arăt cu degetul vinovații care au atribuții să oprească măcănitul lebedei negre de pe Balaton! Dar ar fi necesar să se implice serios pentru ca în viitorul apropiat să auzim cântecul de lebădă pe Balaton. Nu știți melodia? E veche, povestită de grecul Esop, acum 2500 de ani, când o lebădă era pe punctul să fie sacrificată de un bucătar, a început să cânte duios, crezând că va muri, dar auzind-o stăpânul a salvat-o.
Așa că așteptăm cântecul de lebădă și pe Balaton. Cine va fi salvatorul?
1* = Grupul celor 12 voci : Dan Dungaciu, Marius Dragomir, Alexandru Ghișe, Liviu Man, Gabriel Moisa, Nicilae Negru, Tudor Păcuraru, Cosmin Puriș, Tibori-Szabo Zoltan, Nando Mario Varga și Gwendoline Delbas-Corfeld – personalități contemporane.
Citește și:
- Terorism și crime în SUA
- Iranul – între Legea sacră, memorie imperială și eșecul modernității
- China gândește în decenii, România în cicluri electorale
- MAGA și Woke: două narațiuni politice antagonice despre natura Americii și reconfigurările lor globale
- Zborul 420 sau sfârșitul ordinii bazate pe reguli
1 comentariu. Leave new
Excelenta un articol cum am mai vrea sa vedem in Critic Arad. Excelent!Felicitari!