LUMEA LUI „UNIVERSAL VALABIL”

lumea lui „universal valabil”
Distribuie:
Mod ADHD - Activează-l ca punct de sprijin vizual pentru citit mai rapid și cu mai multă concentrare.

Toată lumea a auzit de globalizare și, în mare, cam știe ce înseamnă. Dacă nu ne e suficient de clar, atunci în DEX găsim: „globalizare, acțiunea de a globaliza; fenomen de transformare a lumii într-o unitate, care se manifestă la scara întregului glob, prin mijloace specifice”. Mai înseamnă, de asemenea, „a reuni într-un tot elemente disparate”. 


Globalizarea presupune așadar efortul de a pune laolaltă părțile pentru a forma un întreg. Aproape sinonim cu el, avem cuvântul universal și, dacă nu vrem să cădem în hățișul terminologiei specifice de ordin logic sau filozofic, zicem că e tot cam același lucru. Căutăm din nou în DEX, iar la cuvântul universal găsim: „care aparține Universului, privitor la Univers; care se extinde asupra întregii lumi, care cuprinde tot ce există și este comun tuturor; care se referă la toate ființele sau lucrurile luate în considerație într-un caz dat”, precum și altele care nu sunt relevante pentru opiniile de față. 

Reținem, potrivit dicționarului, că universal se opune lui particular și, de asemenea, referitor la unelte, instrumente, universal mai înseamnă „care poate fi folosit la mai multe operații, bun pentru mai multe situații”. Iar verbul a universaliza (mai rar substantivul universalizare, pe care l-am putea echivala cu globalizare) înseamnă „a face să fie universal, a răspândi pretutindeni”, fiind sinonim, conform dicționarului, cu a generaliza.

Dacă am merge mai departe pe cele două sensuri deschise de dicționar, vom vedea că ele nu sunt tocmai sinonime. Nu e totuna a pune laolaltă părțile pentru a forma un întreg (adică globalizarea), proces care presupune găsirea unui numitor comun, a unui fir care să lege părțile între ele, în timp ce ele își păstrează, totuși, individualitatea și caracterul unic, particular. Pe când universalizarea ar însemna cumva procesul opus, prin care o parte riscă să-și piardă individualitatea și se diluează într-o generalitate care estompează elementele particulare. Cu alte cuvinte, sensul banal al acestui proces de universalizare ar fi: „tot o apă și-un pământ”.


Departe de noi gândul de a face din rândurile de mai jos scopul unor considerații lingvistice. Dimpotrivă. Cu încă o observație, totuși: că, dacă globalizare e utilizat în speță în sfera politicului, universal e atât de mult parte din viața noastră de zi cu zi încât intră în sfera firescului. Să vedem cum.

Să presupunem că avem nevoie de o haină nouă (o rochie, o cămașă, un tricou etc.). Ești un om fericit în situația în care pe un asemenea articol mai apar cifrele, atât de binecunoscute, care indică obiectele de care avem nevoie în funcție de dimensiunile noastre individuale. În schimb, chiar înainte să începi să probezi obiectul de îmbrăcăminte cu pricina te trec toate transpirațiile când vânzătoarea îți răspunde suav la întrebarea: „Ce mărime e tricoul?” cu „Păi, e mărime universală!”. Atunci abia începe aventura măsurării ochiometrice: „O fi bun, n-o fi bun?”, pentru că, iarna mai ales, până dai de pe tine toate hainele și te îmbraci iar după ce ai probat nu știu câte mărimi…  universale, se închide magazinul… Ca în matematică, mărimile sunt înlocuite de universalul x, la care eventual se mai adaugă o literă pe ici pe colo…

Cu siguranță, persoanele care au azi o vârstă relativ venerabilă, își vor aminti cu duioșie acea epocă a tinereții lor, când nu era doar mărimea 42, ci 42 talia I și 42 talia II. Mărimile acestea au dispărut însă cu tot cu aroma vremilor de altădată… Pe de altă parte, secolul vitezei universalizează nu doar mărimile, ci și persoanele pe care le îmbracă: universal mai înseamnă unisex: respectivul tricou poate fi îmbrăcat și de bărbați, și de femei, deopotrivă. Adică … tot o apă ș-un pământ.

Aceeași „egalitate a șanselor” e promovată deopotrivă în atitudinea și în comportamentul nostru de fiecare zi. Stimată doamnă venerabilă (i.e. un pic mai în vârstă), nu vă mai faceți, vă rog, iluzii că tânărul grăbit să-și ia țigări (era să zic un mucos) vă va deschide ușa acordându-vă prioritate la intrarea în magazin. Dimpotrivă, el vă dă elegant la o parte, căci e foarte grăbit! E logic: dumneavoastră aveți timp, sunteți pensionară! Gesturi de genul ridicatului de pe scaun și cedatul locului în tramvai de-a dreptul sperie! Îți spui circumspect: „Ăsta poate vrea să-mi fure telefonul de a devenit așa politicos…” și îl refuzi mințind că vei coborî la prima… Iar ajutatul la bagaje (doamne, în ce secol o mai fi fost și asta???) se transformă într-un adevărat atac de panică: „Ăsta o să-mi ia plasele cu varza, spanacul, pâinea, castraveții și roșiile cumpărate la piață și fac foame până săptămâna viitoare când vine pensia!”

Aspectul lingvistic al raportării noastre la celilalți nu rămâne nici el mai prejos. Universalul pronume „tu” se impune până  la scoaterea din Gramatica Academiei a celorlalte forme pronominale. Ești aproape întotdeauna „tu” în calitate de pacient (când ești pacient, ești pacient, și gata, nu mai ești economist, sau avocat, sau profesor…). Un exemplu… Dar era să uit: cum politețea nu mai există (prin urmare e logic ca pronumele de politețe precum dumneavoastră să dispară și el!), se păstrează totuși cea mai populară formă de pronume demonstrativ prin care vorbim despre cineva atunci când nu e de față. Sunt formele care păstrează, printr-un oarecare miracol, varitetea lingvistică a disocierii femininului de masculin, respectiv a singularului de plural: ăsta (mai ales în construcții de genul: „Cine?? Prostul ăsta/ăla?”), respectiv aia („Cine?? Vaca aia?”).


Dar să trecem de la oameni la obiecte. Aici parcă stau altfel lucrurile.

Avem magazin universal! Ce să ne mai tot plimbăm atâta, timpul costă bani, așa că e suficient să intrăm într-un singur magazin de unde putem lua o varză rătăcită printre castraveți (nu, nu de proprietarii magazinului, ci de vreun client neglijent!) sau chiar un borcan cu dulceață, de la sectorul detergenți. Sigur, tot aici putem găsi soluții de curățat, universale: detergentul pentru gresie e și pentru faianță, și pentru veselă, și pentru tacâmuri, ba, dacă am uitat cumva să cumpărăm pe cel pentru scos petele, ne gândim că dacă tot e… universal, de ce nu s-ar putea folosi și la asta?!

Apoi, să zicem, ni se strică aspiratorul. L-am cumpărat de doi ani, ce contează? Au trecut demult vremurile bunicii care își cumpăra aspirator sau mobilier când se mărita, și gata! Dar aspiratorul ăla era aspirator. Acum aspiratorul e și mătură, și mașină de spălat (nuuuu, nu rufe, de spălat pe jos, adică mop!), prin urmare are utilizare universală. Dar după ce îl cumperi, fericit că ai făcut economie cumpărând un obiect în loc de trei, constați că nu e bun la niciuna. Formula aproape matematică (dacă nu ar suna a paradox!) 3 în 1 dă seama de multifuncționalitatea obiectelor tehnologiei moderne…

Am scăpat totuși, dintre sensurile cuvântului universal, referirea la sensul renascentist, al omului universal. Sigur, înțelesul pe care sintagma o are azi e un pic alta decât cea umanistă. Dacă în epocile trecute ea se referea la cultura (universală) a omului, azi ea se traduce prin omul bun la toate! Gata cu o singură meserie toată viața! De ce să te plictisești? Ideea de policalificare e o invenție tot a omului modern. Ce dacă străbunicul era cojocar, și făcea cojoace ca un artist! Azi ba ești dat afară de undeva, ba dispare o meserie. Policalificarea devine o modalitate de supraviețuie. Trist, dar adevărat! 

Există însă și alte variante ale policalificării. Una dintre ele e ilustrată de relația șef – subaltern. Individul X nu e doar subaltern al șefului (care o fi el), ci și: cumpărător de țigări sau de pâine ori lapte („dă repede fuga, că firma nu e departe de piață!”), uneori șofer de taxi pentru adus copiii șefului de la școală, dacă nu chiar dădacă („Stai și tu, te rog, o oră, cu copiii, până vine nevastă-mea!”). Dacă ai cumva nenorocul să fii electrician, cu siguranță sistemul eletric de acasă al șefului nu va avea niciodată de suferit… Sigur, celelalte calificări (cu excepția celei de bază), nu sunt plătite, sunt gest umanitar, că tot trăim într-o eră a voluntariatului…

Dar cel mai concludent exemplu al policalificării este cel din domeniul învățământului. Sigur, profesorul trebuie să știe carte, adică să fie foarte bine pregătit profesional. Apoi trebuie să știe cum să predea ceea ce știe – aici e vorba de didactică, dar am exprimat ideea pe înțelesul tuturor. Apoi trebuie să știe și un pic de psihologie (să ghicească în ce tipar psihologic se încadrează personalitatea unui elev, ca să știe cum să-l ia pe copil, cum să procedeze cu el). Să nu mai vorbim că dacă nu are calități de manager de conflicte, spre a aplana situațiile dificile (din ce în ce mai numeroase) din clasă, e vai și amar de meseria lui! Apoi e: portar, om de serviciu, asistentă șefă, să știe să recunoască măcar niște simptome când copilului îi e rău, birocrat (rapoarte și hârtii de dimineața până seara), secretară la telefoanele părinților care uneori nu mai au timp pentru copiii lor, responsabil în mii de comisii: antiviolență, antidrog, comisia de curriculum, de… etc, etc. Adică om… universal în toată regula.

Să nu uităm că viața, în complextatea ei, presupune varietatea. Iar dacă universalizarea înseamnă a șterge diferențele, această omogenizare poate că nu e decât un pas – poate ultimul – înainte de robotizarea finală a omului.


Foto – Google


 

Categorie: Opinii
Etichete: LUMEA
Distribuie:
veterinar arad
Articolul anterior
CĂDEREA POATE FI ȘI PE ORIZONTALĂ!… (7)
Articolul următor
ISTORIA E O CURVĂ IAR POLITICA, LUPANARUL EI (VI)

1 comentariu. Lasă unul nou

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Completează acest câmp
Completează acest câmp
Te rog să introduci o adresă de email validă.

ULTIMELE ȘTIRI

Familie din Arad, la un pas de tragedie | Patru persoane, dintre care doi copii, intoxicate cu monoxid de carbon

0
În noaptea de 21 noiembrie 2026, în jurul orei 23:00, printr-un apel la 112  a fost solicitată intervenția salvatorilor pe strada Condurașilor, din municipiul Arad, pentru acordarea primului ajutor în cazul a patru persoane găsite inconștiente, membri ai aceleiași familii. Toți au fost transportați la spital după o intoxicație cu monoxid de carbon. Cei doi copii au rămas internați. „​La fața locului au fost alocate de urgență patru echipaje medicale din cadrul Stației Centrale Arad: un echipaj C2 (cu medic) și trei echipaje B2 (cu asistent medical). Echipajele au constatat că victimele, membri ai aceleiași familii, prezentau semne de intoxicație…

IPJ Arad | Acțiune de informare și prevenire în piața din Hălmagiu

0
Sâmbătă, 21 noiembrie 2026, polițiștii arădeni, prin Compartimentul de Analiză și Prevenire a Criminalității, Biroul pentru Protecția Animalelor și polițiști ai Secției 10 Poliție Rurală Gurahonț, au desfășurat o activitate de informare și prevenire în piața din comuna Hălmagiu. Acțiunea s-a derulat în cadrul campaniei naționale „Sărbători fără incidente pirotehnice” și a avut ca scop informarea cetățenilor cu privire la utilizarea în siguranță a articolelor pirotehnice, modificările legislative recente și riscurile pe care acestea le pot genera. Sărbătorile sunt despre bucurie, nu despre accidente Polițiștii le-au reamintit cetățenilor că: ▪️ articolele pirotehnice din categoria F1 sunt singurele care pot fi…

ACTUALIZARE Accident rutier grav în Mișca | Doi bărbați au murit, iar o femeie a fost transportată la spital | Bărbatul care se afla la volan nu avea permis de conducere

0
Accidentul a avut loc sâmbătă seara, în localitatea Mișca din județul Arad, și a fost implicat un autoturism în care se aflau trei persoane. La locul evenimentului au fost alocate forțe și mijloace din cadrul Gărzii de Intervenție Chișineu-Criș, cu o autospecială de stingere cu modul de descarcerare și o ambulanță SMURD Terapie Intensivă Mobilă. De asemenea, la locul evenimentului a fost alocată și o ambulanță SAJ. În urma accidentului au rezultat 3 victime, dintre care două au rămas încarcerate. Pompierii au acționat pentru extragerea celor două victime din autoturism, însă, din nefericire, ambele prezentau leziuni incompatibile cu viața. Este…

ACTUALIZARE Bărbatul, prins sub țevi de termoficare pe strada Dacilor, a decedat

0
Intervenție de urgență pe strada Dacilor din Arad, sâmbătă dimineața, acolo unde o persoană a rămas blocată sub țevi de termoficare. Incidentul s-a petrecut în timpul descărcării materialelor, din cadrul proiectului de modernizare a magistralei. Pompierii arădeni au intervenit cu echipaje de descarcerare și terapie intensivă mobilă pentru a o salva. „Intervenim pentru extragerea unei persoane surprinse sub țevi de termoficare, în municipiul Arad, pe strada Dacilor. Din primele informații, evenimentul s-ar fi produs în timpul unor operațiuni de descărcare a țevilor de termoficare. La locul evenimentului au fost alocate forțe și mijloace din cadrul Detașamentului de Pompieri Arad, cu…

Petre Diana, în vârstă de 14 ani din Pecica, dată dispărută după ce a plecat de la școală

0
Ați văzut-o? Sunați la 112! Joi, 19 noiembrie, Petre Diana în vârstă de 14 ani a plecat de la domiciliul său din Pecica înspre școala din localitate, urmând ca la ora 14:00 să fie luată de către mama sa, însă minora a părăsit incinta școlii în jurul orelor 13:00, fără a se cunoaște direcția de deplasare.  Semnalmente: Minora are 1,68 metri, aproximativ 60 de kilograme, păr lung, drept, șaten, fața ovală și ochi albaștri. Când a fost văzută ultima dată, purta pantaloni albaștri, geacă de culoare închisă și un ghiozdan. Dacă aveți informații care pot duce la găsirea fetei, vă…

Actualizare 2 A fost prins Bud Gheorghe, al treilea suspect în cazul furtului celor 20.000 de euro dintr-o locuință din Chișineu-Criș | Bărbatul a fost localizat și reținut în Italia

0
ACTUALIZARE 2, 20 noiembrie |  Polițiștii arădeni au reușit să dea de urma ultimului suspect în cazul furtului de 20.000 de euro comis luna trecută într-o locuință din Chișineu-Criș. Bărbatul, care reușise să fugă din țară pentru a scăpa de anchetatori, este Bud Gheorghe. Acesta a fost arestat în lipsă la începutul lunii noiembrie. În 18 noiembrie, a fost localizat și reținut în localitatea Ancona din Italia. În prezent se derulează procedurile în vederea extrădării. Gheorghe Bud este judecat în libertate și-ntr-un alt dosar aflat încă pe rol, cel privind tâlhăria de la Cintei, următorul termen fiind stabilit pentru 24…
Salon Marem
DE LA ACELAȘI AUTOR

(Re)lecturi pentru vacanțe – câteva g(r)ânduri despre Dostoievski: ideea de putere în Crimă și pedeapsă (1)

0
După cum am văzut în articolele precedente, problematica centrală a romanului în discuție ilustrează tocmai titlul. Dar există în subsidiar un alt aspect dominant, deși poate mai puțin evident: ideea de putere, în câteva dintre variatele ei manifestări. Vom încerca să deslușim semnificațiile ideii de putere prin prisma psihologiei (folosim termenul la modul general, de lume interioară a omului prezentată în mecanismele ei intime, cu efect în plan existențial) dezvoltate de Erich Fromm în celebra sa carte Frica (teama) de libertate.  Realizând o analiză de excepție a tarelor lumii moderne și a impactului negativ pe care acestea îl au asupra…

(Re)lecturi pentru vacanțe – câteva g(r)ânduri despre Dostoievski (3)

0
Am văzut în articolele precedente că fiecare dintre personajele lui Dostoievski săvârșește la modul propriu sau metaforic o crimă, și fiecare dintre acestea își are pedeapsa ei. Am lăsat intenționat la final discuția despre Svidirgailov, unul dintre marii demoni ai romanelor scriitorului. El este întruparea răului pur, este „omul cel mai desfrânat și cel mai păcătos din câți există”, care nu are nici scrupule și nu are niciun Dumnezeu. Naratorul îl introduce în scenă încă de la începutul romanului, prin intermediul scrisorii pe care Raskolnikov o primește de la mama sa. De aici studentul află despre drama Duniei, sora lui,…

(Re)lecturi pentru vacanțe – câteva g(r)ânduri despre Dostoievski (2)

0
Deși singurul care comite o crimă propriu-zisă este Raskolnikov, putem spune că, în felul lui, fiecare personaj săvârșește (metaforic sau nu) o crimă și că, pentru fiecare, Dostoievski găsește tot atâtea tipuri de pedeapsă corespunzătoare. Pentru crimele sale (personajul le ucide pe ambele cămătărese, pe una cu intenție, pe cealaltă prin conjunctură, datorită apariției ei neașteptate), Raskolnikov e pedepsit atât de legea juridică (prin trimiterea la închisoare), cât și de legea morală interioară sau, am putea spune, de legea divină (după cum am văzut, în speță coșmarurile sale joacă acest rol). Dar Dostoievski merge mai departe, analizând natura umană și…

(Re)lecturi pentru vacanțe – câteva g(r)ânduri despre Dostoievski (1)

0
Când cronicarul zice că nu este „alta și mai de folos zăbavă decât cetitul cărților”, cuvântul zăbavă trebuie înțeles în ambele sensuri: și acela de petrecere a timpului, amuzament, dar și ritm lent, fără grabă al unei activități (vezi DEX). În esența ei, lectura (literaturii mai ales) le presupune pe ambele. Întâi, pentru că e de folos să vezi chipul omului răsfrânt într-o oglindă ce îl restituie cu tot cu sensul lui. În al doilea rând, pentru că marile texte literare (capodoperele), cer o tihnă aparte, o petrecere a timpului cu ele care e în afara oricărui timp… Crimă și…

Când arta își prezintă cartea de vizită: proiectul Teatru pentru Bac la Arad

0
„Sunt scriitori destui cari te fac să rîzi de operele lor; mai mari sunt aceia cari prin operele lor te fac să rîzi…” (I.L. Caragiale) „Vedem, în sfârșit, o împărțire de roluri potrivită cu aplecările firești ale deosebiților actori; vedem actori care și-au învățat și studiat rolurile; vedem oameni care grăiesc în o limbă frumoasă și rostesc cuvintele limpede și răspicat, încât auzul nu pierde un singur sunet; vedem, mai presus de toate, actori tineri, vestea unui viitor mângâicios.” (I.L. Caragiale)   Există cel puțin două modalități prin care arta poate coborî din „turnul ei de fildeș”. Prima vizează aspectul…

Recit All – pentru o poezie mai aproape de liceeni, la „Moise Nicoară”

1 comentariu
„Nu știu ce … acest melancolic și înfiorat ce indicibil, aflător la mijloc, la vama unde gândirea în imagini și gândirea în noțiuni își găsesc totuși un hotar despărțitor, acest tulburător nu știu ce nematerializat niciodată … în care a rezidat totdeauna farmecul artei…” (Nichita Stănescu) Piatră de încercare a lecturii textului literar, poezia reprezintă cu adevărat esența literaturii ca ars combinatoria a cuvintelor, ca artă prin care cuvântul nostru de fiecare zi devine un mod de a spune altfel pentru a înfățișa acel altceva care este expresia gramaticii viziunii artistice, cum o numea un teoretician literar. Dacă analbafabetismul funcțional…
veterinar arad
Articolul următor Sfântul Sava, sărbătorit de Uniunea Sârbilor din România, la Filarmonica Arad Apasă aici pentru a citi