PUTIN CEL prea-PUȚIN sau „ …I AM NOT WHAT I AM…”

(II.) „ORICE OM URCĂ PE SCARA IERARHICĂ PÂNĂ LA NIVELUL MAXIM AL INCOMPETENȚEI SALE! …”

(… din Legile lui Murphy)

1. „Prolegomene la orice metafizică viitoare” (pace Im. Kant !) sau … cum politica bate teatrul, viața bate filmul și gura bate curu’…

Într-un memorabil monolog din Othello, detestabilul personaj shakespearian Iago (horribile dictu !…) spune „…And I am not what I am” (tradus, mai liber – …iar eu nu sunt cel ce par a fi). Prea-PUȚIN-ul PUTIN declară peste tot ceva în genul „… and I am not the warfare man” (I,e, …iar eu nu sunt omul războiului; de fapt, ar vrea să spună omul păcii…). Simpaticul Hugh Grant face și el un rol memorabil în prea-britanicul film Englezul care a urcat un deal și a coborât un munte. Prea-PUȚIN-ul PUTIN a procedat invers: a urcat un munte (Măicuța Uniune Sovietică – zisă Rossia) și a coborât un deal (glorioasa Federație…).

2. Analize psiho-logico-lingvistice și alte aberații. Ideea acestui titlu de episod mi-a fost șoptită (era să zic șoșotită…) de câteva amintiri (flash-back-uri) care mă asaltează cu tenacitate britanică:

În primul rând, una din devizele kitsch-ului, de aici, din lumea anglo- saxonă: small is beautiful (mai pă românește – „Ce e mic e frumos”). Mai departe, logicianul de meserie din mine s-a lăsat dus de val: ce e MIC e și PUȚIN; în rusă, termenul „putin” se pronunță cu un „t” moale, înmuiat, ce aduce cumva cu „ț”-ul nostru. Concluzia se impune de la sine: Putin e PUȚIN. Cum pe plaiurile noastre mioritice se PREA-poartă prefixul prea, vezi Prea-Fericitul, Prea-Înaltul, Prea-Sfințitul, dar și Prea-curvia, de ce nu
și Putin cel Prea-PUȚIN ?

În al doilea rând, ceva din lumea copilăriei mele: în culegerea de Basme a lui Wilhelm Hauff figura și povestirea Muc cel mic. Conotația psiho-lingvistică făcu în mintea mea o răsturnare rocambolească, un giumbușluc: „muci” (la singular, „muc”) sunt forme reduse, MICI, PUȚINE ale secrețiilor nazale necontrolate. În românește există expresia bulevardieră sau de mahala „Bă, ești muci!” (dar MUC-ii sunt prea puțin pentru un Covid-19 sănătos…). Ați băgat samă cam ce semnifică… Corolar: Putin e prea-PUȚIN.

În al treilea rând, psihanaliștii (neapărat secondați de niște cercetători britanici, deh, așa e moda!…) susțin că persoanele mici de statură și ajunse la mari demnități, din rațiuni de complexe freudiene, sunt și cei mai ai dracu. Se spune despre Cezar, Ștefan cel Mare, Napoleon, Stalin, Ceaușescu ș.a.m.d. că erau „mici de stat si degrabă vărsătorii de sânge”… (pace Grigore Ureche !…). Cu Iosif Vissarionovici și Împușcatu’ sunt de acord, dar cu Cezar, Ștefan și Napoleon, ba! Primii trei, or fi fost ei aspri de numa’-numa’, dar au fost MARI!… Vladimir Vladimirovici intră în prea- tagma celor mici și ai dracu’, Ergo: Putin e prea-PUȚIN.

În al patrulea rând (the last, but not the least ), o emisiune la DiGi 24 TV, de dată nu prea recentă; Cap limpede parcă-i spunea: moderator Claudiu Pândaru, invitat, cine altcineva decât CTP-ul… Mie mi-a plăcut întotdeuna de CTP, de mintea lui sclipitoare, de atitudinea sa de neîmpăcat Roberspierre. Zău! De data asta însă a strălucit ( prea-…?…) magistral, mai ceva ca niciodată și m-a făcut să râd homeric; și acum, când îmi amintesc episodul, mă podidește râsul… Să mă explic: era vorba de Ludovic Orban și cât de satisfăcut de el însuși fusese personajul în niște circumstanțe ce nu merită neapărat rememorate; important era faptul că se simțea atât de încântat de sine, atât de plin de sine, încât nu i-ar mai fi venit bine decât… o felație!… Sic! apud CTP… Bietul Claudiu Pândaru – mai slab de înger – s-a blocat. A protestat față de limbajul obscen (?) al invitatului său în studio, s-a crispat, s-a albit (până și fardul de la machiaj …) . CTP-ul a invocat – sec și la obiect – DEX-ul, ca de altfel și dicționarele medicale de specialitate;  unde dracu’ era obscenitatea? La scurt timp după…, emisiunea a dispărut din grila de programe… dar și invitatul… Aici, în shimb, britanicii l-au dat mereu cu sârg pe sticlă pe tavarisci Putin cel prea-Puțin la B.B.C., pe Sky News etc. și îl vedeam chiar așa, ușor dolofan de satisfacție, mândru de sine, pleznind de atotputernicie; chiar că nu mai cerea decât o felație… Să „raționăm”: Orban e mic (cel puțin de statură), Putin e mic (și la propriu și la figurat), cine s’asamănă s’adună; prin inducție logică incompletă, ce e mic și satisfăcut de sine merită o felație. De aici, și o lemă – utilă în alte demonstrații: Putin e prea-PUȚIN… EL, ar avea nevoie de o prea-felație… Q.E.D.

… Rămâne numa’o întrebare: care dintre Putin (nu e greșeală de scriere !) e prea-PUȚIN ? Cu atâtea sosii pe care le are și care sunt scoase la înaintare, după interesele Kremlinului (sau ale Beijing-ului ?), când, cum și unde o fi Putin cel prea-PUȚIN, dar autentic? Nu m-ar mira să-și hodinească cenușa pe undeva prin stepa rusă sau, poate, într-o MICĂ urnă (doar e PUȚIN !), într-un muzeu al cavalerilor tristei figuri. Avertizez cititorii: să nu-l asocieze pe Putin-cel-prea-Puțin cu PUȚĂ, sau prea-puță, sau pre-puț
(dulcea limbă română suportă multe…): „prea-puținul” lui Putin nu are formă de feminin! Nici gramatical, nici… De vreți clarificări, cred că ar fi mai bine să-l întrebați – direct – pe numitu’… Să nu vă mire de-ar trebui să-l căutați în Hades…

3. Despre Curtea Internațională de Justiție de la Haga și alte nimicuri sau prostii.

Tratatul privind statutul Tribunalului (C.I.J. sau I.C.C.) nu a fost ratificat de către S.U.A., Rusia, China, Israel, Irak (poate și alții). Cert este că yancheii, ca și Israelul, au semnat inițial Tratatul și apoi … s-au răzgândit: și-au retras semnătura. Probabil că yankeii vor să-i belească singuri pe ai lor… Despre rusnaci, numa’ bine…, cum să și-l răstignească (deie Domnu’ !) ei, pe drăguțu’ de tătuc ?… Sau să-l dea pe mâna instituției din Palatul Păcii din Țările de Jos? O fi el prea-PUȚIN, da’ pân’aci !… Așa că Putin cel prea-PUȚIN tre’ să stea dracu’, în bârlogul lui de-acasă, adio vizite peste hotare că nu se știe… Dacă s-a plimbat prin Kazahstan – pare-se – (oare EL, sau vreo sosie?), ei bine, asta merge, doară îi la el acasă, în măreața Uniune Sovietică (chiar credeți că Podul de piatră s-a dărâmat … și că A venit apa și l-a luat !???)… Poate va merge până-n China, cum se zvonește, da’ ACOLO nu știu… înțelepciunea multi-milenară chinezească, s-ar putea să… Nu sunt ei, chinezii, UNA țară, dar cu DOUĂ sisteme? Deng Xiaoping a spus-o deja de multă vreme… Ce, Iago nu avea DOUĂ fețe?

Nu vreau să vorbesc despre Marele Război de Apărare a Patriei (sic !) dus de Ucraina împotriva invadatorului rus. Poate, altădată… Din păcate (și îngrozitor!), acest subiect tragic a ajuns – deja! – un loc comun (a common topic) in mass media mondială. Dar aș vrea – pentru un moment – să mă fac avocatul diavolului: oare ucrainenii au fost (și sunt) fecioare despletite și neprihănite? Cine mai face diferența între sutele de mii (deja!) de morți și răniți de o parte sau de alta? Mamele care-și plâng copiii, soțiile care-și strigă soții, copiii care-și imploră tații să se întoarce acasă, părinții care-și jelesc fiii au vreo naționalitate aparte ce trebuie, musai, discriminată? Facem și aici Apartheid?

Putin cel prea-PUȚIN se crede executorul testamentar al lui Petru cel Mare... (poate prea-Mare)… Dezamăgire! Chiar că aici e și MIC și prea-PUȚIN… Marele Piotrî – după ce a șutit un teritoriu de la suedezi, pe malurile Balticii – a construit pe el un splendid oraș – Leningrad (sic!). De ce să zic eu neapărat Petrograd? Întrebați-l pe Lenin !… Apoi, Malacul – i.e. Piotrî, (no, comparați-l cu Putin cel prea-PUȚIN!…blasfemie!…) – și-a scuturat privirea-i vulturească de la VEST spre EST, probabil până spre Vladivostok  (pace Ecaterina cea Mare!). Urmașii, cu burțile pline de votcă, au sărit peste Behring („Pe unde sare capra, mai sus căprița sare” – pace Grigore Alexandrescu !): Alaska ! Azi – râsul curcilor și ceața minții – s-au găsit unii birocrați de birocrați (nu neapărat doar rusnaci îmbibați mangă cu votcă) ce-au decretat: Alaska nu-i americană!; când s-a făcut tranzacția oneroasă cu yankeii (1 august 1867, contra 7.200.200 $) s-ar fi produs un viciu de procedură, era vorba doar de o închiriere temporară (?) a vastului teritoriu…(devenit membru legal-deplin al S.U.A. abia la 3 ianuarie 1959). A venit momentul ca Măreața Uniune Sovietică să-și reîntregească averea, să-și adune sub pulpana ei nesățioasă și o parte din al treilea continent… Dacă yancheii iau chestia asta în considerare – fie și măcar în glumă – atunci chiar că au exagerat cu L.S.D.-ul, sau heroina, sau… Ce ne mirăm? Iosif Vissarionovici Djugașvili privea spre VEST (prin amara primăvară a lui ’45) și-și șoptea – zâmbind dulce – în mustață: nu ne oprim până la Atlantic!…Vă mai miră faptul că azi, un prea-PUȚIN PUTIN, rânjitor, fără mustață, își șoșotește în barbă Ucraina nu-i ucraineană, e rusă!...Dar să ne întoarcem în blânda Engliterra…

4. „I, Master; you, Friday!” (într-o traducere adusă la actualitatea românească – „Eu, stăpân; tu Vineri !”

( de fapt, …pentru uzul românilor, știuți ca buni delăsători, „tu, Vineri” este mai corect traductibil prin…„tu, Poimarți”…
Nu se poate ca cititorii mei – ceva mai vârstnici și mai instruiți – să nu fi vizionat filmul de geniu Man Friday („Omul Vineri”) – 1975 (regia Jack Gold). Acest film – ca de altfel, toate unde apare un zeu, pentru mine, (Peter O’Toole) – mi-a marcat tinerețea și mi-a dat serios peste cap toate crezurile mele de până atunci… Marele actor britanic (irlandez !) este secondat magistral în acest film de Richard Roundtree. Ecranizare – sui generis – după nu mai puțin celebrul roman al lui Daniel Defoe, Robinson Crusoe, filmul este o parabolă: eroul civilizator (englez/British – of course ! -) trebuie să fie la rândul său „civilizat” de către alții, aici, tocmai de către
cei pe care vrea, se simte dator să-i „civilizeze”…  Naufragiatul nostru – pe o insulă pustie și pustiit și sfîșiat, la rându-i, de singurătatea lecturii pe plajă a singurei cărți salvate de la catastrofă, Biblia, ajunge să-l întâlnescă pe bunul sălbatic (pace, J.-J. Rousseau !). Fiind o zi de vineri, îl va boteza…

Vineri (Friday)… Nu interesează, aici și acum, sentimental misionarului European, viitorul colonizator și imperialist, cocârjat de povara îndatoririi sale „civilizatorii”. Importantă este scena apocaliptică (pentru mine) în care se tranșează – de la început – raportul dintre cel CIVILIZAT și cel ce urmează să se CIVILIZEZE (evident, prin aportul britanic…). Să ne lămurim. Am trăit pe pielea mea, aici în Anglia (comitatul Kent), experiența vorbirii limbii engleze cu „băștinașii” (Kentish) și am înțeles un lucru: oricât de școlit ai fi în Standard-Oxford-Academic-English, cea mai bună metodă de a vorbi engleza cu un englez este de a nu o vorbi… Paradoxal, nu?
Asta mi-amintește de o conferință de presă a fostului Președinte al Republicii Franceze, Jacques Chirac: ofuscat de una din prostiile/ gafele comise de președintele român de atunci, cine altul decât Ion Iliescu?, marele om de stat francez, va proba – la nivel de super-excelență – fantasticul bon esprit francais, declarând: „România a pierdut o bună ocazie de a tăcea…”

Minunat! Dar, revenons a nos moutons… Cum începe civilizarea „bunului sălbatic” ? Magistral! O’Toole (alias Robinson) are primul contact cu Roundtree (alias băștinașul necivilizat) cam așa: întăi, îndreaptă degetul – ferm! – spre el însuși și spune majestuos – I, Master ! (eu sunt stăpânul). Apoi, îndreaptă același deget – falsc! – spre afro-britanicul (sic !) Roundree și spune, cu voce de dictat – You, Friday ! (tu ești Vineri). De-am fi fost în Românica, dialogul ar fi fost cam așa: Eu, șmecherul !, tu, fraierul! (sau poimarți) !… Englezii au totuși mult spirit critic și auto-critic: drama de pe ecran se va sintetiza în fapte simple și scurte: Vineri încearcă să-l învețe pe Robinson bucuria de a trăi. Eșec! (filmul nu e prea clar aici). Vineri îl aduce pe străinul misionar (?) în mijlocul comunității sale, comunitate care – până la urmă – îl va respinge… Robinson se reîntoarce pe plaja sa, la singurătatea sa, la lectura Bibliei sale…(final). Vă las să rumegați singuri parabola…

O să întrebați: ce legătură au toate aceste cu Putin cel-prea-PUȚIN?

Ehe, he…multe!… Mutatis mutandis, Robinson = Putin cel prea-PUȚIN, alias Vladimir Vladimirovici; Vineri = Volodimir Zelenski (generic, pentru toată Ucraina). Putin cel-prea-PUȚIN: Ia, gospodin-tavarisci ruskii ! tî, mujic ruskii! Dar nu ne tragem de brăcinar… Eu sunt stăpânul rus…TĂTUCU’ !, tu ești mujicul, da’ tot rus ! (chiar dacă delirezi că ești ucrainian!…). Nu există decât ruși pe lumea asta… trebuie să-i „vizităm” pe toții europenii ca să reamintim acest lucru, să nu le mai stea mintea la prostii. Vom începe cu cei ce-au fost cu NOI în LAGĂR (lagărul socialist…), apoi vom mai vedea…, apoi, mai există și alte continente… grupul Wagner (chiar și fără fantoma lui Prigojin) va descoperi puzderia de ruși africani (DA! toți ruși!)… Cum ar fi Mați Rossia cvadri-continentală?, Ha?…
Vă mai amintiți primirile la masa lungă (cică de 10-11 metri) a unor șefi de stat și de guvern din Europa și de aiurea, la Kremlin? Ia, TĂTUC Putin, tî, mujic Macron! La un capăt, Putin (fără mască), la celălalt capăt, reprezentantul Cocoșului Galic (nu mai știu dacă, cu, sau fără mască; cert e că translatoarea francezului era cu). Doar ei doi la cele două capete îndepărtate ale mesei… Ce vreți, și insula lui Robinson Crusoe era pustie!

Măcar cei doi eroi ai filmului erau aproape bot-în-bot; doar nu voiați ca Peter O’Toole să hăulească ca la Kremlin?… Pe deasupra, urecheala lui Macron avea loc înaintea marii urecheli a lui V. Zelenski…, doar la câteva zile înainte de…

Gata! Am obosit… Să tragem… cortina…pe rusește – strileaem (= să tragem cu arma…să împușcăm…). Deh, Cum vă place (“As you like it”, cu plecăciune Mare Will!).

Despre Putin cel-prea-PUȚIN, și altă dată… am prea multe polițe să-i plătesc… („DESPRE TĂTUCI ȘI ALȚI MONȘTRI…”). Așa cum la noi, daco-romanii, Zmăul zmeilor își anunța prezența trimițându-și paloșul înainte, tot așa și puțintelu’ Zmău de la Kremlin își aruncă al său cal troian printre Nevestele vesele din Windsor (pardon, Țările (încă…) vesele din NATO ; pace, Mare Will!). Numai că acest CADOU nu-i din lemn, nu-i plin cu aheii conduși de Ulise (Odysseus), ci are formă de conductă de petrol și gaz rusesc IEFTIN (!…). Deci, treziți dintr-un Midsummer Night’s Dream – mai degrabă, Winter Nightmare (din nou, pace, plecăciune, Mare Will !), să ne gândim la The Taming of the Shrew (o nouă reverență pentru Shakespeare!) și, ca să îmblânzim Scorpia, cea cadositoare pentru fraieri, să ne amintim nemuritoarele cuvinte ale lui Laocoon din Eneida lui Vergilius:  „TIMEO DANAOS ET DONA FERENTES !”... ( „Mă tem de greci, chiar dacă aduc daruri”…).

Citește și:

• Un ardelean la KINGSWAY HOUSE (I). BRITAIN IS DEAD, LONG LIVE BRITAIN!

• ȘOȘOCRAȚIE (coșmarul unui ardelean la KINGSWAY HOUSE)