MINISTRUL EDUCAȚIEI, SORIN CÎMPEANU ACUZAT DE „PROASTĂ CONDUITĂ ACADEMICĂ”, FOLOSIND FRAUDA INTELECTUALĂ PRIN PLAGIERE MASIVĂ
Lege cu dedicație! Legea învățământului superior (proiect) e menită să protejeze plagiatorii, adică hoții de texte, în urma cărora universitarii au beneficiat de promovări, AVANTAJE financiare ori „autoritate intelectuală”.
În PressOne (26. 09. 2022), jurnalista Emilia ȘERCAN publică un documentar amplu
Mulți ne-am întrebat ce interes avea fostul rector al Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară din București, actualul Ministru al Educației Naționale, să protejeze plagiatorii, pe lista neagră aflându-se ȘI universitari arădeni? Pentru că el însuși este un plagiator, iar Legea Învățământului Superior menționează că hoția de texte, în cazul universitarilor, care au ajuns, prin fals, rectori ori decani, se prescrie după trei ani.
Precizăm, însă, că, în actuala Lege (1/ 2011), plagiatul presupune „încălcarea normelor de etică și integritate academică”, fiind sancționat cu „desfacerea contractului de muncă pe motive disciplinare”, fără să existe vreun caz de aplicare a acestei pedepse. Întrebați, dragi cititori, de ce ministrul Cîmpeanu, nu a operaționalizat acest articol de lege, în cazul plagiatelor clar dovedite?
Emilia Șercan demonstrează că Sorin Cîmpeanu este un plagiator,
nici măcar subtil, iar fenomenul hoției a început din 2006, constatându-se o formă continuată. Doamne, și noi credeam că el apără colegii din rectorate, care au profitat de hoție, de plagiere, pentru a-și construi o carieră și a ocupa funcții, inclusiv aceea de profesor habilitat, adică conducători de doctorate. Doctore!
În fine, Sorinel a fost și la Arad, ca ministru în guvernul Ponta, determinând desființarea Consiliului Academic al Universității Aurel Vlaicu.
Nu vom intra în detalii și nu vom explica mecanismul relației dintre original și copie, așa cum e demonstrat cu rigurozitate în articolul menționat.
Am scris despre „amatorismul” și susținerile bizare (aberante) ale lui Cîmpeanu privind problematica învățământului preuniversitar, care, iată, în noul Proiect de lege ajunge mult mai bulversat și mai derutant pentru „România educată”.
Insistența sa de a se schimba regulile jocului educațional doar pentru a-și proteja propriile interese, de a scăpa de blamul public se manifestă după aceleași comportamente care l-au motivat să treacă prin câteva partide politice, să–și ascundă, după ochelari, tupeul de a plagiator și profitor de hoție intelectuală.
Promovând și susținând cu tenacitate Legea Învățământului Superior, ca modalitate de împlinire a Proiectului prezidențial ”România educată”,
un ministru urmărește prescrierea propriilor fraude, iar eventualele sancțiuni nu l-ar afecta după trecerea a trei ani. În aceeași situație s-ar afla alți rectori, alți posesori de doctorate fraudate, alți universitari care și-au alcătuit cariera – de la lector la profesor habilitat – prin copiere. Aceștia au ajuns ei înșiși să coordoneze doctorate, să fie „modele” (exemple) pentru tinerii care solicită implicarea în cercetare.
Deconspirarea tezelor de doctorat copiate (parțial sau total), precum și folosirea abuzivă a includerii în listele operelor de autor pentru a accede/ a rămâne cadru didactic universitar devine o prioritate a societății pentru înlăturarea imposturii și fățărniciei. Cu un asemenea ministru, nicio șansă!
