MIRCEA CĂRTĂRESCU, aspirantul, mereu amânat, la PREMIUL NOBEL

anton ilica
Distribuie:

Nu demult am publicat o opinie despre cel mai recent roman al lui Cărtărescu, Theodoros, având elemente care-l propulsau între cele mai valoroase apariții editoriale. Comparam romanul cu Cei O Sută a lui Gheorghe Schwartz și mă lamentam, așa cum face scribul, că traiul în Arad și numele evreiesc induc multe deservicii promovăriii celui mai valoros romancier contemporan. Ciclul romanesc Cei O Sută are 11 volume și peste 5000 pagini, a fost elaborat în peste 25 de ani, iar evoluția umanității de la Babilon până în 2045 este țesută în istorie și cultura cu ample descrieri ale evenimentelor, reale și imaginate, cu distilarea unor filosofii mistice și seducătoare prin discreție. Nume de împărați, sultani, regi și regine, filosofi și scriitori, înțelepți și înțelepte se intersectează cu/ între cele 100 de personaje. Arta narativă excelează prin modul diferențiat în care sunt concepute biografiile celor meniți să asigure continuitatea civilizației, sub blânda asistență a evreului Țipor și a bietului scrib, martori direcți și indirecți la evenimentele care tulbură echilibrul evolutiv al umanității. 

Stilul ciclului romanesc devine altul, mai complex, mai poematic și mai criptic în următoarele opt volume de Vocalize, roman scris în diferite game …, minore și majore, muzicale. În fine, Gheorghe Schwartz este un cetățean cinstit, își vede de scrisul său, nu aderă la grupări literare, nu participă la agape și nici nu caută elemente exterioare valorii textelor sale. Acestea singure sunt purtătoare de valori, iar calitatea scrisului este cea mai autentică și cinstită promovare. 

Am fost încântat, poate exagerat de entuziast, de romanul Theodoros a lui Cărtărescu, alcătuind o realitate romanescă tulburătoare, cu numeroase simboluri și ample misterioase încurcături istorice. Stilul pare a-l avantaja, iar Cărtărescu nu ezită să profite de influența sa națională și internațională, de prietenii, întreținute în jurul ICR, încă de pe vremea când acest ICR era condus de Patapievici și de când „intelectualii lui Băsescu” n-au reușit să-și spele din păcatele acumulate, amintindu-i pe Liiceanu, Pleșu, Mihăieș și alți câțiva. 

In ultimul număr al revistei Viața Românească (6/ 2023),

F. Toma publică un interviu cu Cărtărescu, un interviu „despre premii și alți demoni”. Prilejul este determinat de ceremonia acordării la o universitate din California a unui premiu pentru romanul Solenoid. Este întâiul scriitor român premiat, ocupând loc în șir, alături de Marquez, Kundera ori Atwood. „Solenoid, motivează juriul, este o poveste enigmatică despre arta și viața în Bucureștiul comunist, o explorare borgesiană a vieții și a artei în care erup diverse dimensiuni monstruoase în România comunistă”. Menționăm că ediția americană a romanului cărtărescian a apărut cu sprijinul ICR, fiind„obiectul” unei campanii intense de promovare a ICR din New York. „Potrivit ICR New York, presa americană a comentat cartea în termenii cei mai laudativi” (p.3). Se mai precizează că Mircea Cărtărescu a fost recompensat cu cele mai prețioase premii internaționale, iar întrebarea lui F. T. vizează „oboseala globală de troter” a scriitorului motivat să participe la încasarea premiilor. „Nu mai am timp să scriu, când sosesc acasă, îmi fac valiza pentru drumul următor”. Da, spune Cărtărescu cu seducătoare modestie, „premiile nu sunt satisfacții, ci confirmări”. 

Încep să-mi alertez suspiciunea că promovarea lui Cărtărescu, selectat părtinitor, de către ICR-uri înlătură dreptatea binemeritată ȘI de alți scriitori.

Răsfoind presa, mă cutremur, doar citind titluri: „Mircea Cărtărescu, în turneu de promovare în SUA a ediției în limba engleză a romanului Solenoid” (27 martie 2023, www.icr.ro); „Mircea Cărtărescu, cel care a primit aproape un milion de euro de la Institutul Cultural Român pentru traduceri, deplasări și drepturi de autor, se simte exilat în propria sa țară”; „Mircea Cărtărescu, plagiat demascat și demonstrat. ICR-ul lui Patapievici a pompat bani în Humanitas-ul lui Liiceanu pentru un Nobel-ist ratat de la debut” (V. Roncea); „Și nevasta lui Cărtărescu este abonată la banii ICR” (I. Spânu) (nevasta este poeta blonda Ioana Nicolaie, căreia în volumul de la Tescani, Mircea îi răspunde unei provocări în cel mai meschin și pornografic limbaj – „Numai când mi-am băgat botul în s…ei blond, un tip mustăcios…s-a ițit dintre cârlionți și mi-a băgat limba drept în gură” etc.). Criticul Alex Ștefănescu de la România literară comentează că volumul scris (la propriu) pe pielea personajelor dezbrăcate este „O partidă de text în grup”. Recent V. Stan publică un articol care stimulează revolta împotriva unor asemenea practici discreționare. „Moștenirea matelotului pungaș: Cărtărescu, cadorisit din bani publici cu (mult peste) 375 de euro” (Cotidianul, 20 iunie 2023, adică foarte recent). De această dată, șeful ICR, Jicman – cel care a numit-o pe actrița bucureșteană, Catinca Nistor la Londra și a cheltuit sume imense cu închirierea privată (6500 lire lunar) – răspunde că se păstrează arhiva financiară numai pe ultimii cinci ani, din care rezultă că Mircea a participat la 16 delegări pe banii statului, beneficiind de traduceri și publicare de cărți la 37 de edituri, inclusiv din Etiopia, Rusia și Estonia. De această dată, ne convingem că există mult turism în peregrinările de 373 mii de euro ale lui Mircea și Ioana. 

Vedeți de ce nu sunt banii pentru profesori?

Vedeți de ce banii mulți se risipesc în salariile demnitarilor, a celor aproape 600 de parlamentari cu pensiile lor speciale, a ministerelor dominate de sinecuri, la fel ca și primăriile, prefecturile ori consiliile politice. Alte instituții inutile satisfac clientela politică. Cultura, sper, va căpăta un avânt spectaculos, prin noul ministru, doamna Raluca Țurcan, după cum educația va primi noi carate valorice. Ooo, să nu uit concluzia: Par multe fructe putrede în funcționarea Institutului Cultural Român! Mircea Cărtărescu și familia au profitat, așa că titlul articolului nu e decât o etichetă pe o realitate bolnăvicioasă. 

 

Categorie: Opinii
Etichete: Mircea Cărtărescu, premiul Nobel pentru literatura, scriitor, Theodoros
Distribuie:
Articolul anterior
[ACTUALIZARE 2] „Bossul de la Aladio” și complicii săi au fost reținuți pentru tupeistul furt al camionului Mercedes din noaptea de 11/12 iunie
Articolul următor
Zona Buteni – Chisindia se repopulează cu urși. Direcția Silvică zice că „nu-i treaba ei”, Asociația Vânătorilor zice că „n-a auzit”

1 comentariu. Leave new

  • avatar of bochiș alexandru
    Bochiș Alexandru
    27 iunie 2023 4:16

    Opera lui Cărtărescu vorbeşte de la sine
    Pe site-ul „Contributors.ro”, Vladimir Tismăneanu scrie un text foarte scurt, de numai cîteva rînduri, în care voalat ne acuză că am „internaţionalizat” plagiatul lui Mircea Cărtărescu. Trimiterea evidentă este la articolele din ziarele „Frankfurter Rundschau” din Germania şi „20 minutes” din Franţa referitoare la acest plagiat. În aceste condiţii, ne punem întrebarea, ce va spune Vladimir Tismăneanu cînd va citi şi reacţia presei din Marea Britanie care, din informaţiile noastre, urmează să reacţioneze la acea expresie nefericită din romanul „Orbitor” al lui Mircea Cărtărescu, în care un personaj al cărţii spune pe şleau: „Îmi bag p..a în Regina Angliei”? Citatul este exact.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog să introduci o adresă de email validă.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Din aceeași categorie

virgil florea

UNIUNEA ISLAMICĂ EUROPEANĂ

Ce titlu de articol mai e și ăsta? N-am auzit de așa ceva. Cel mult știm despre Uniunea Europeană, cea cu 27 state și alte câteva pe lista de așteptare.…
ilica anton

CRITICĂ DE CORDIALITATE POETICĂ

Plecarea lui Nicolae Manolescu, unul din cei patru mari critici ai literaturii române, a scormonit teoria scrisului pentru clarificări privind „critica literară”. Titu Maiorescu emitea întâiul o fermă opinie despre…
virgil florea

AM SUPRAVIEȚUIT…

AM SUPRAVIEȚUIT… Și de data asta. La fel ca în anii trecuți, tot fără dureri. Probabil anestezicul a fost suficient de bine calculat astfel încât noi cu toții să nu…
lizica mihut large

AUTORI ȘI SCRIITORI  

Aradul este, probabil, unul dintre orașele României cu cei mai mulți autointitulați SCRIITORI, confuzia evidentă fiind între aceștia și AUTORII cărților, fie de poezie/ proză/ critică și istorie literară/ literatură…
anton ilica

CE-AM MAI CĂUTAT EU LA JUDECĂTORIE?

Agentul de circulație, Andrei Alb, de la Poliția Ineu, mi-a întocmit Proces – Verbal de contravenție pentru viteza de 167 Km/ oră, pentru care mi s-a suspendat dreptul de a…
bibart coldea pr large

Cui îi e frică de umbra lui Coldea la Arad?

Undeva în Vlaicu, într-un bloc cu patru etaje, vis-a-vis de Eternitatea, conform legendelor există o „bibliotecă” cu vreo mie de dosare. Este un apartament închiriat, în care Coldea și-a depozitat…
virgil florea

TEAMA DE ADEVĂR

Noi, oamenii, avem multe și diferite temeri. Una pe care o socotim a fi cea mai mare este teama de moarte. Nu atât pentru moartea în sine cât pentru ce…