Lazăr Magu a publicat anual însemne lirice: Întrebări de toamnă (2007), Sertarul cu trandafiri (2012), Condens (2014), Vasul de alabastru (2015), Cascada de nisip (2010, 2017), Monologuri liturgice (2009, 2019), Călător pe scări interioare (2013, 2020), Drumul spre sine (2021). Cartea cu cinci anotimpuri (2022), Întomnare interioară (2024) și acum Trepte 75 (2025). Despre textele lui L. Magu au scris Gheorghe Mocuța, Constanța Buzea, Florica R. Cândea și A. Ilica. Recenzia la Cartea cu cinci anotimpuri, apărută în criticarad, se încheie cu considerarea că al cincilea anotimp este poezia, iar recomandarea îmi era să convertească cele peste zece plachete de versuri într-o antologie selectivă, care să exprime virtuțile autorului: „Versificarea lejeră, capacitatea de a converti o situație într-o sărbătoare a cuvântului, plăcerea de a scrie și de a-și alcătui o stare lirică plină de incantație i-ar oferi șansa de a crea poezii înălțătoare și gânditoare la misterele existenței. Absența curajului de a ieși din canoane și frica de poematizarea modernistă sunt o piedică reală spre valorizarea talentului său întru virtute. Pare o teamă de a intra în lăcașul gloriei, deși sufletul are prospețime și arome tari.”
Pomeneam că L. M. e „un subtil meșteșugar al limbajului, e capabil de emoții intense”, că dispune de „un suflet încălzit la căldura afectului” și dispune de o excelentă muzicalitate în rânduirea cuvintelor în sonete elegant și potrivit cumpănite.
Volumul Treapta 75 este unul sintetic (antologic) și omagial. Distilarea activității poetice a lui Magu în numai 132 poeme e un gest de responsabilitate creativă. Versificarea îndeamnă la o receptare calmă, blajină, dând impresia cititorului că plutește în liniștea deplină a cerului, răspândită cu generozitate afectivă. Scânteierile sale lirice ies din flacăra potolită a jarului impresiv, încropindu-se în sonete, un fel de „facere după rețete clasice”, cum susține poeta C. Buzea. G. Mocuța, criticul, a scris despre tradiționalismul unui bun versificator, F. R. Cândea identifică „note căptușite în emoție și cadențe în ritm de topic suav”, iar A. Ilica îi apreciază „atitudinea blândă și blajină, vorbire elevată, respectuoasă, pură și candidă”. E un fel de romantism melancolic și melodic, cu ecouri estompate despre experiențele autorului în relație cu cotidianul anotimpurilor tulburate de ritmicitatea schimbării. Irizările cristice întrețin persistența unui devotament pentru întâmplări biblice, iar amintirile readuc în vers scene familiale calde și gracile. Conținutul versificat dispune de un hărăzit talent în încropirea limbajului sclipitor și remarcabil: „pași uzi de soare”, „fată cu gleznele de rouă”, apoi un vers plăcut „ninge cu pături și aripi de înger” și vreo strofă cântătoare: „Dintr-un tablou de-un galben mat/ Coboară toamna peste sat./ Umbrelă poartă roata morii/ iar ploaia râde din toți norii”.
Lazăr Magu a dat cărți bune de poezie, deși fără succesul scontat. N-a risipit energie pentru promovare prin lansări zgomotoase și nici n-a ținut să aibă vizibilitate afișată prin abuz de insistențe. Valoarea nu se ascunde, ci răsare atunci când „primăvara” înmugurește, iar prin volumul Treapta 75 L. Magu intră pe poarta consacrării între poeții cu har ai Aradului. Poezia trebuie citită, nu doar „referențiată”. Întrând cu pioșenie și fără prejudecăți în conținutul volumului, lectorii vor (re)găsi surprinzătoare virtuți poetice, care-i satisfac plăcerea și încântarea oferită de spectacolul verbalizării. Versificările poetice ale lui Lazăr Magu și-au luat îngăduința de a fi reținute de poetica românească.
Spre exemplificare, vă propun un text, dragi cititori, de ademenire:
AGRESTĂ (p. 104)
„Țăranul, astăzi, parcă e tâmplar.
Rindeaua lui e trasă de doi cai,
a rindelat o luncă și un plai
și o grădină care dă în rai.
Țăranul, astăzi, parcă e păstor,
cu turme mari de cuci, privighetori,
a străbătut pădurile din zori
și-a adormit pe-un cântec în ogor.
Răsună-n prund concertul de viori,
semințele în brazdă fac explozii.
Se-nchină din istorii voievozii,
morarii macină la moară flori.
Un înger pune-o ușă-n balamale
și o deschide dinspre cer spre vale”.
Citește și:
[RECENZIE] LAZĂR MAGU: CINCI ANOTIMPURI ÎNTR-O CARTE DE POEZIE
