Cred că șansele de a recupera pentru cultura arădeană – dar și pentru cultura națională – Teatrul Vechi sunt tot mai mari. În calitate mea asumată de principal „suspect” pentru campania de strângere de fonduri în vederea achiziționării clădirii, încep să simt că am devenit o țintă pentru cei ce nu vor ca acel simbol al culturii să revină la scopul pentru care a fost ridicat de Iakob Hirschl și dăruit comunității locale indiferent de etnie. Înseamnă că proiectul nostru începe să devină credibil chiar și pentru cei ce l-au declarat imposibil de realizat în condițiile în care există și alte interese pentru locul respectiv din buricul târgului.
De pildă, primesc tot felul de apeluri telefonice ciudate și mi s-a tăiat posibilitatea de a trimite mesaje de pe adresa calculatorului, adresă pe care o folosesc de peste douăzeci de ani. Lucrând cum se spune acum „de acasă”, trebuie să trimit numeroase mesaje la instituții și publicații. Având o adresă de e-mail la RDS RCS, am solicitat repararea erorii afișate pe ecran: serverul este inactiv. Timp de șase zile am apelat telefonic serviciul de deranjamente, am vorbit cu un robot politicos, am ascultat muzică multe minute în șir până ce am fost preluat de un tehnician la fel de politicos, mi-am tot spus păsul, mi s-a răspuns că apelul meu este deosebit de important pentru firmă și să stau liniștit că „în cel mai scurt timp” voi fi sunat ca să confirm că cererea mea a fost rezolvată. Acel „în cel mai scurt timp” n-a venit niciodată, așa că am fost și la sediul de pe strada Mețianu să mai depun o solicitare, am trimis și SMS-uri și am continuat să sun la deranjamente, să vorbesc cu un robot politicos, am ascultat muzică multe minute în șir până ce am fost preluat de un tehnician la fel de politicos, mi-am tot spus păsul, mi s-a răspuns politicos că apelul meu„ este deosebit de important” pentru firmă și să stau liniștit că „în cel mai scurt timp” voi fi sunat ca să confirm că cererea mea a fost rezolvată. A fost distracția mea de aproape o săptămână. Nu mi s-au cerut scuze, nu mi s-a spus un motiv pentru care nu mai pot folosi adresa mea de e-mail pe care o utilizez de peste douăzeci de ani, nu mi s-a spus nimic decât că apelul meu „este deosebit de important” pentru firmă.
După o săptămână de insistențe, am renunțat la discuțiile politicoase și la minutele lungi de ascultat muzică, situația fiind neschimbată, așa că folosesc alt mijloc de a-mi trimite mesajele.
Acum aștept un alt răspuns la insistențele de a da Aradului ce este al Aradului. Oare ce mă mai așteaptă? Vestea bună este că proiectul nostru începe să devină credibil chiar și pentru cei ce l-au declarat imposibil de realizat în condițiile în care există și alte interese pentru locul respectiv din buricul târgului.
Gheorghe SCHWARTZ
