„Am venit în viitor şi la acest eveniment vorbim despre viitor”. Al nostru primar, ajuns la Tokyo, exclamă precum un copil în fața unui tort de ciocolată. Din păcate nu știe că așa arată prezentul unora. Nu știe, pentru că în cei 14 ani de mandat neîntrerupt la cârma orașului, a dus Aradul într-o direcție din care și Poplaca ni se pare un viitor greu de atins.
„E important ca oamenii să lase deoparte trecutul – pe care nu îl pot modifica”, vine tot de undeva din viitor îndemnul lui Ghiță Falcă. Vrea probabil să uităm că a venit la Arad cu o pungă în mână iar astăzi este milionar în euro doar din fotoliul de primar. Vrea probabil să uităm că a fost coleg de partid cu Băsescu, Blaga, Berceanu, Videanu, Udrea, Ioan Olteanu, Flutur și mulți alții atunci când românilor li se tăiau salariile și pensile iar ei prosperau. Cam tot atunci au început probabil românii să împartă o pizza la patru persoane. Probabil vrea să uităm că a dărâmat patru arene de fotbal în oraș să facă loc unor supermarketuri și că a ruinat complet ștrandul care, până la venirea lui în fruntea orașului, era considerat Costineștiul vestului. Probabil vrea să uităm de „ansamblurile arhitecturale” – băncile de 8.000 de euro bucata de pe Mețianu și de gunoiul lăsat pe străzi anul trecut și în toate cartierele în acest an. Probabil vrea să uităm de haosul creat de singura ninsoare căzută în Arad din ultimii ani, când firmele plătite din banii arădenilor nu au curățat zăpada de nicăieri. Probabil vrea să uităm de lucrările de reparații stradale făcute cu repetiție an de an și de proastă calitate și că în fiecare iarnă riscăm să rămânem fără apă caldă și căldură doar din cauza unor ambiții mărunte de-ale sale. Probabil vrea să uităm că circulăm cu cel mai scump mijloc de transport în comun din țară în cele mai proaste condiții și că a vrut să ne mărească nejustificat impozitele pe locuințe. Probabil vrea să uităm că trăim în unul din cele mai scumpe orașe din țară din punct de vedere al taxelor locale și că unul din cele mai importante simboluri pentru arădeni, anume UTA, nu mai are stadion de 4 ani și este umilită să joace în noroi la Șiria.
Sunt mulți arădeni, care în schimbul „zilei vecinului” vor uita toate aceste mici „nimicuri”. Dar sunt tot mai mulți cei ce nu vor uita și cu siguranță vor dori să lase deoparte trecutul, cu primar cu tot.
Nu așteptăm ca Aradul să ajungă Tokyo, dar nimeni nu-și dorește să-l vadă un sat părăginit cu blocuri fantomă…
1 comentariu. Leave new
Mai desteptule..La Siria e gazon de Liga 1..!!! Pe Moturu se scoate apa cu…usiile de la vestiare..!!! Si o sa mai jucati si la toamna tot la Siria….stai linistit..