O vorbă românească spune că cine nu are de lucru își face. Nu pot fi mai prejos decât vorbele cu tâlc, așa că hop și eu.
Într-o noapte, pe drum fiind mă gândesc să meșteresc ceva la camion, că doar sunt meșter, ce pana mea Cum de regulă noaptea este întuneric beznă, iar noaptea cu pricina nu a făcut excepție, nu am văzut că în calea mea s-a așezat încăpățânat un șurub, așa că am reușit să mă proptesc direct în el. Și nu oricum, ci cu ochiul drept. Scrâșnind printre dinți de durere, am dat fuga să mă spăl rapid în jurul ochiului. Am avut nevoie de mai multe minute să realizez că văd ceva prin ceață.
Ziua următoare, ajuns în Arad în jurul prânzului, cu dureri groaznice cauzate de lumina zilei care se lovea de ochiul meu tumefiat, dau fuga la primul laborator oftalmologic care îmi iese în cale. Am nimerit pe I.C Brătianu la Optica Helios, unde o asistentă simpatică mă preia și mă introduce la doamna Doctor al cărui nume nu am avut inspirația sa-l rețin, asta și datorită concentrării întregii mele atenții asupra ochiului. Minuțios începe să-mi examineze rana și cu o voce blândă mă chestionează asupra incidentului. Încet, imi curăță ochiul, îl examinează cu aparatura din dotare și începe să mă trateze. Nu sunt deloc o companie plăcută în prezența medicilor, dar credeti-mă blândețea din vocea ei potolea toate spiritele și pornirile mele războinice. În aproximativ jumătate de oră primesc de la dumneaei asigurări că funcțiile importante ale ochiului nu au avut de suferit și ca nu vor rămâne urmări. Slavă Domnului!
Fericit de la vestea primită o întreb pe doamna Doctor (zău că acum mă enervez că nu am întrebat cum o cheamă) cât costă consultația. Răspunsul venit prompt m-a năucit. „Nu vă costă nimic. A fost o urgență și mă bucur că v-am putut trata.” „Doamnă dar insist!” spun, încercând să nu mă las. „Vă rog să nu insistați, mă bucur enorm că nu ați pățit nimic grav și vă rog să vă luați picăturile conform rețetei”, continuă doamna Doctor să mă refuze.
Într-o lume a capitalismului sălbatic încă mai există oameni care să te trateze de dragul meseriei? Nu pot să cred, dar mă bucur că îi întâlnesc. La acel laborator, Optica Helios de pe strada I.C Bratianu fosta 30 Decembrie am întâlnit un alt medic care să respecte jurământul lui Hipocrate.
…„le voi îndruma îngrijirea bolnavilor spre folosul lor, pe cât mă vor ajuta puterile și mintea, și mă voi feri să le fac orice rău și orice nedreptate”…
Sărut mâna doamnă Doctor!
5 comentarii. Leave new
Ma bucur pentru ceea ce s-a intamplat. In momente critice Dumnezeu ne scoate in cale oameni cu adevarat inimosi. De asemenea urez sanatate pacientului tratat, care si-a manifestat omenia si recunostinta in frumoasele randuri de mai sus. Si scriu asta pentru a scoate in evidenta faptul ca in Romania se intampla si lucruri frumoase, si sunt oameni cu adevarat exceptionali, indiferent de statutul social, iar lumea s-ar putea schimba mult in bine daca s-ar renunta la urat si vulgar, daca ne-ar pasa mai mult de cel de langa noi.
Cu stima ,Marius
Felicitari pentru acest articol, felicitari pentru alegerea dumneavoastra de a elogia un gest uman facut de catre o doamna doctor care isi face meseria cu suflet si constiinta, exista asemenea medici si nu sunt putini dar sunt putini cei care aleg sa scrie despre asemenea gesturi si nu despre exceptiile cele care conditioneaza actul medical sau cei care te trateaza cu plictis.Prea des noi romanii suntem foarte vocali cand consideram ca nu am fost tratati cum trebuie si prea rar ne exprimam recunostinta public pentru gesturile normale facute cu blandete si compasiune.
pot sa presupun ca este vorba de doamna Lidia Zelea ,care pe langa faptul ca este o profesionista desavarsita este si o persoana umana ,placuta ,saritoare .Am dori in toate cabinetele medicale astfel de oameni !!!
Buna ziua! Este vorba despre doamna doctor Tatiana Pocitari. Va multumim pentru cuvintele frumoase!
Este vorba de d-ra doctor Pocitari Tatiana,un om deosebit cu suflet mare.