Schimbarea ar trebui să fie un factor al progresului, de aceea orice schimbare ar trebui să ne bucure. Numai că în România la fiecare schimbare „spre bine” își bagă dracu’ coada și iese rău. Dacă stăm să ne gândim numai la schimbările de guverne și te ia cu frisoane. Păi ce simpatic era Boc sau ce elegant era Tăriceanu, până și Ponta pare un copil bun față de gafele de acum de la guvernare.
Dar să ne întoarcem pe plaiurile noastre mirifice din municipiu unde, din ideea filozofică de a face curat printre gunoaiele Aradului, s-a ales praful. Mulți au comentat această schimbare care a început realmente să pută. Eu unul nu am fost mare susținător al fostei firme de salubritate, așa că în prima fază am zis că dacă vine o firmă nouă, măcar în primele luni o să mimeze că își dă interesul.
Spre surpriza mea au început în forță aruncând cu tomberoanele pe trotuar. În prima zi am crezut că e o greșeală, dar nu! Prostia a continuat! La fiecare venire a „muncitorilor” apăreau noi modele de containere aruncate pe trotuar sau pe stradă. Ziceai că joacă tetris cu ele.
Acum vreo două zile au venit patru mașini cu vreo zece bărbați în fața blocului cu containere și cu mare agitație. Am zis gata! Se pun oamenii pe treabă. Oameni bine îmbrăcați supervizau activitatea, așa că am fost convins că se face ordine și se pun containerele frumos în interior. Mare mi-a fost surpriza când am auzit: „Facem și noi o pauză de masă Șefu? – și era înainte ora 11 dimineața. Răspunsul șefului evident, vesel: „Facem, băieți!- și s-a oprit orice activitate. Cred că băieții au descoperit instantaneu că lucrează pentru „stat”, deci trebuie să stea. Inclusiv Șefu’ a scos un pachet și a început să mănânce tacticos de pe tomberonul răsturnat. Au stat numai vreo trei ore în pauză, se lăsase cu mare distracție. Erau veseli că au găsit o zonă bună și retrasă, pe unde nu trece lumea, așa că te poți întinde pe iarbă. După un timp, cu greu, au dat jos dintr-o mașină un container albastru de plastic, au mai stat o oră să își revină după efort și au plecat. A doua zi schema cu „muncitorii” s-a repetat, dar au stat mai mult și au făcut gălăgie mai mare de nu îmi mai auzeam gândurile alea filozofice evoluționiste. După patru ore de pauză de masă cheful colectorilor de deșeuri s-a terminat cu coborârea unui tomberon galben de plastic, apoi cu greu au plecat cu muzică dată la maxim – „se știe!”
De aceea m-a apucat doru’ de ăia de colectau gunoiul până acum. Ii mai vedeam cum mai cotrobăie prin gunoaie, mai alegeau ceva, goleau tomberoanele și plecau în cinci minute lăsând totul în ordine. Am zis că ăia sunt proști pentru că veneau să colecteze „selectiv” cu o singură mașină, dar aștia noi depășesc orice limită a nesimțirii.
D’aia zic: Mi-e dor de „proștii” ăia mai vechi!
2 comentarii. Leave new
Cea mai scarboasa si proasta companie de salubritate din istoria Aradului..!! Cu angajati tigani, care urla, injura, dau cu bdoanele, pana le sparg,,!! Vorbesc foarte urat, se vede ca sunt PLEAVA SOCIETATII…!!
Am lecturat „cu interes” materialu’ tău…cei noi sunt de de fapt cei vechi. Se pare că exagerezi puțin….ăia vechi veneau cu vreo trei mașini…dar fiind aceiaș marcă ( iveco) pentru tine și pentru mulți alții era o sigură mașină. Până atunci să ai spor la scris cu ăștia ” noii’ ”