metamorfoza (1)

[ROMAN FOILETON] Metamorfoza (19)

19. Cu cazul Aglaia (nenorocita aceea de boschetară, pentru că asta era, de fapt, nici nu putea să aibă un alt nume), reuşisem să-mi fac încălzirea pentru coborarea în iad. Cazul Aglaia îmi trezise şi stârnise interesul pentru implicarea socială. Mă anunţasem deja la Vlad, care-şi frânsese palmele, de bucurie. Nu înainte ca Monika să încerce să desfiinţeze, punct cu punct, ceea ce consideram a fi victoria mea, obţinută pe primul meu caz social. Şi nu dintr-o pornire invidioasă sau răutăcioasă se străduia iubita mea să-mi anuleze meritele, ci dintr-un punct de vedere care putea fi luat drept cât…
0
metamorfoza (1)

[ROMAN FOILETON] Metamorfoza (18)

  18. De dragul Monikăi, mă arătasem dispus să cobor în infern. De dragul ei, renunţam la principiul meu de viață și de o viaţă: dacă mă războiesc cu bărbaţii, nu mai am timp şi resurse să iubesc femeile. Bine, sigur că nu le chiar iubeam, nu asta vreau să spun, a iubi nu se întâmplă în fiecare zi, dar eram un estet și un cuceritor, în orice caz. Aspectul femeii îţi taie suflarea, în mod clar. Frumuseţea femeii se mişcă liberă şi defilează pe străzi, în magazine, pe micile ecrane, în case. În fiecare zi. Într-un mod cât…
0
metamorfoza (1)

[ROMAN FOILETON] Metamorfoza (17)

  17. Spre mijlocul nopţii a venit în pat, cuibărindu-se la pieptul meu. Mi-a făcut şi ceva complimente, înainte de îmbrăţişarea de împăcare, mi-a spus că însemn foarte mult pentru ea. Că am o foarte mare influenţă asupra ei („în bine”, a spus), că nu a cunoscut pe cineva asemănător (Uaaau!). Mi-a şoptit ceva ce nu mi-era cunoscut, într-o limbă ce nu-mi era familiară, zâmbind, probabil ceva frumos. Dintr-o astfel de postură, de regulă, încerca să mă înveţe cuvinte dulci, în maghiară. Se spune că o limbă se învaţă, cel mai repede şi cel mai bine, în pat. Numai…
0
metamorfoza (1)

[ROMAN FOILETON] Metamorfoza (16)

16. Nu este exclus ca exigenţele, sensibilităţile mele să fi fost duse la extrem, la graniţa maladivului chiar, se prea poate, dar mi s-a părut că, de prin aprilie, Monika îşi cam epuizase prelungita, totuși, trimestriala lună de miere. Lună pe care eu mi-o doream nesfârşită. (Reuşeam, în sfârşit, să nu mă mai satur de o femeie. Eram constant într-o relaţie. Asta se putea numi iubire, nu?) Am crezut, iniţial, că la mijloc era un motiv pur hormonal. Monika putea uneori să dea lesne impresia că se lasă purtată, pe valurile vieţii, de biologia sa. Apoi se înteţiseră drumurile…
0
metamorfoza (1)

[ROMAN FOILETON] Metamorfoza (15)

  15. Să nu-mi spună cineva că în perioada începută în acea noapte de Revelion – un an aproape încheiat, mai precis, în primele trei luni, mai ales – întreg comportamentul Monikăi a fost doar un teatru. Poate că îmbrăţişarea ei de cleşte, începând cu noaptea Anului Nou, ar fi putut fi, cu destulă uşurinţă, mincinoasă. Dar fierbinţeala trupului, ce i se zvârcolea în spasme tot mai fluide, asta n-o mai putea nimeni simula. Şi nici egala. N-am închis un ochi, până spre seara celei dintâi zile a noului an. Degetele noastre nu erau suficent de multe, pentru a…
0
metamorfoza (1)

[ROMAN FOILETON] Metamorfoza (14)

  14. Doar un ciudat ca mine putea rata una, două, trei, patru femei, într-un interval de timp extrem de scurt, din motive ce puteau părea bizare, dacă nu cumva prosteşti. Trei femei de o oarecare importanţă, soluţii de avarie, şi o alta, de maximă importanţă, Monika. Ştiam că ulterior aveam uneori să şi regret, când mi se făcea lehamite să mă mai refugiez, să mă adăpostesc în buncărul familiarei şi totalei mele solitudini. Eram totuşi mândru că, în sfârşit, puteam să-mi rumeg iubirea pentru Monika, chiar şi eşecul, în linişte şi cu demnitate. (Doar în aceste momente, în…
0
metamorfoza (1)

[ROMAN FOILETON] Metamorfoza (13)

  13. Sigur că Vlad Ghergar o somase pe Cristina să mă lase în pace. Pentru că relaţia mea cu ea, o legătură devenită cât de cât serioasă sau foarte serioasă, ar fi pus în pericol marele plan. Sau l-ar fi suspendat. Nu ea trebuia să fie femeia cu care eu să mă înscriu pe o anume traiectorie. -Poate nu aş fi dat curs invitaţiei tale, mi-a spus Cristina, dacă nu mi-ar fi aproape interzis Vlad. -Cum adică, Cristina?! Ce vrei să spui?… -Mi-a sugerat să te las în pace, măcar o vreme. Nu ştiu de ce, sunt femeia-impediment.…
0
metamorfoza (1)

[ROMAN FOILETON] Metamorfoza (12)

  12. Cristina, probabil o foarte frumoasă femeie, în tinereţea ei, (am surprins-o şi în în postura în care-şi dăduse jos masca fardurilor), aflată între două vârste, chiar număra ani mai mulţi decât mine, îmi era o foarte bună colegă. Nimic mai mult. Redactor la departamentul de ştiri. Nu avusesem ochi pentru ea, în afară de cei strict profesionali, la început din cauza Andradei, pe urmă datorită Monikăi, care-mi monopolizase toate gândurile. Întreaga atenţie. Când hotărâsem, încă o dată, să mă desprind mental și sufletește, cu orice preţ, de Monika, am dat, în cele din urmă, de faţa întinsă,…
0
metamorfoza (1)

[ROMAN FOILETON] Metamorfoza (11)

  11. După două reprezentaţii lamentabile în faţa Monikăi, era cazul să mă reabilitez. Eu, în faţa mea. De fiecare dată, după ce îi închideam ușa pe dinafară biroului, mă simţeam suficient de ridicol. Penibil. Cu mult sub prestaţiile mele obişnuite. De obicei sunt volubil, dezinvolt, destins. Mă simţeam acasă, în emisiunile mele de miercurea şi sâmbăta, când eram spiritual, inspirat, plin de viaţă. Cultivat, cât de cât. Eram pe teren propriu, când vorbeam despre literatură şi artă, despre scriitori şi artişti, cu scriitori şi artişti. Făceam, uneori, mai mult decât un simplu talk-show, făceam show, efectiv. Tehnic vorbind,…
0
metamorfoza (1)

[ROMAN FOILETON] Metamorfoza (10)

  10. După episodul penibil din biroul Monikăi, mi-am lins rănile, preţ de vreo săptămână. După care apele s-au mai liniştit, dar numai pentru scurtă vreme. Nu mă mai recunoşteam, dar dădeam semne că identificam această, să-i spun, iubire: o incontrolabilă şi inconfortabilă paralizie a stăpânirii de sine, a spontaneităţii. Toată iubirea asta am văzut-o, un timp, ca pe o buclă inutilă. Un dulce chin, dar lipsit de sens. Eu trebuia să devin moral şi să fiu creator, să nu deviez, cu nici un grad, de la aceste coordonate. A fi moral plus a fi creator egal a fi…
0
metamorfoza (1)

[ROMAN FOILETON] Metamorfoza (9)

  9. La puţine săptămâni de la acel drum de Budapesta, cu acea haltă neprevăzută la spitalul din Szeged, m-am înfiinţat la biroul Monikăi. Nu mai rezistasem. O visam mereu noaptea, iar o femeie care îţi populează sistematic somnul este, mai mult ca sigur, chiar femeia pe care ţi-o doreşti. (În plus, afară se instalase o primăvară autentică. Pomii înfloreau, femeile se despuiau, iar bietul meu sufleţel şi trupul meu, pe care mi-l simţeam din nou scandalos de tânăr, îşi cerea tot mai mult drepturile. Primăvara mă stârnea, odată în plus.) -Monica o cheamă, m-a întrebat Andrada? -De unde…
0
metamorfoza (1)

[ROMAN FOILETON] Metamorfoza (8)

  8. Monika mă surprinsese, totuşi, cu ieşirea ei paranoică. Dar nu minţise. Zbura cu avionul şi plutea, agăţată de frânghiile paraşutei. Saltul cu paraşuta devenise, cu timpul, printre altele, mijlocul ei suprem de-a mă pune în inferioritate. De a mă pune la punct. Cine a avut îndrăzneala să spună că iubirea este comodă?! Când, după lupte seculare, totul ajunsese să pară a fi deja foarte bine între noi, când relaţia noastră se putea numi în sfârşit o relaţie, când relaţia noastră se afla în vârful piramidei, s-au intensificat ieşirile ei la Szeged. Nu ştiu dacă eram chiar gelos.…
0
metamorfoza (1)

[ROMAN FOILETON] Metamorfoza (7)

7. După ce m-am întors din Ungaria, legătura muribundă cu Andrada a intrat pe ultima sută de metri. Mă deprima ideea că nu reuşeam să găsesc o formulă onorabilă de despărţire. Gândul că făceam pe cineva să sufere, cu bună ştiinţă, îmi îngreuia sufletul aproape la fel de mult ca şi când aş fi suferit eu însumi o decepţie. Andrada era o fată de treabă, în fond. Nu aveai mare lucru să-i reproşezi, dacă stăteai să te gândeşti. Întâmplarea făcuse ca, după tot ceea ce fusese între noi, ea să piardă, iar eu…în nici un caz să câştig. Oricum,…
0
metamorfoza (1)

[ROMAN FOILETON] Metamorfoza (6)

  6. A doua zi de la întâlnirea cu procurorul, dimineaţa, în chiar clipa în care mă trezesc din somn, un gând îmi devine foarte clar, extrem de limpede (cel puţin pentru câteva ceasuri): Monika mă presupunea. (Bine, n-aveam de unde să ştiu eu, atunci, că ea dădea deja curs unui plan. Dar, privind retrospectiv, îmi dau seama că, paralel și dincolo de orice înscenare, mă insinuasem cumva în subconştientul ei.) La început nici măcar ea nu ştiuse, nici măcar n-o crezuse, cel mai probabil. Oare cum de nu-mi dădusem seama? Fusesem orbit, stăpânit de emoţie, împrăştiat, cum mi…
0
care este răspunsul

Care este Răspunsul?

    Întâlnire Câmpiile înghețate în zori le străbăteam Era încă ușor întuneric. O zonă purpurie se trezea. Un iepure în fața noastră alerga Cu mâna unul dintre noi îl arăta Asta a fost demult. Astăzi nu mai trăiește Nici iepurele, nici cel care semnu-l făcea Draga mea, încotro s-au dus Semnul mîinii, salturile de pe arătură, drumul parcurs Mă-ntreb nu că mă doare ceva, dar n-am un răspuns.   Splendide aceste versuri ale lui Czeszlav Milosz, poet american de origine poloneză, laureatul Nobelului 1980. N-am să le fac un comentariu, n-am specializarea necesară. Pot, eventual, să dau un…
1 comentariu
Marketing Arad, Branding Arad
UVVG
Salon Marem
Bodyguard Elite
GLR Car Wash
Secret Link