„La noi, Înălțarea se numește Brâncuși!” (Constantin Noica)
Se împlinesc, astăzi, 148 de ani de la nașterea lui Constantin Brâncusi, fondatorul sculpturii moderne și unul dintre artiștii marcanți ai secolului al XX lea. Constantin Brâncuși a fost ales membru postum al Academiei Române. Francezii și americanii îl desemnează, cel mai adesea, doar prin numele de familie, pe care îl scriu fără semne diacritice, Brancusi.
Brâncuși a fost un sculptor cu contribuții covârșitoare la înnoirea limbajului și viziunii plastice în sculptura contemporană, pe care și-l revendică nu numai cultura română, ci și cea franceză sau americană. Totuși, Brâncuși rămâne o dovadă a identității noastre culturale, o personalitate pe care ne-o revendicăm la unison, din simpul motiv că a fost român. Este un simbol care ne unește, indiferent de categoria de vârstă sau statutul nostru social.
Două dovezi eleocvente în acest sens, de dată recentă:
Prima, Expoziția „Brâncuși: surse românești și perspective universale” de la Timișoara care a adunat peste 130.000 de vizitatori nu numai din țară, ci și din străinătate. Vizitatori de toate vârstele, care au format cozi imense și au adunat multe ore de așteptare pentru a ajunge „la Brâncuși, acasă la noi, în România” ( cum zicea o doamnă care era la a treia încercare de a intra le expoziție, în ziua când am fost și noi).
(FOTO Expoziția Brâncuși – Timișoara)
A doua, Campania „Brâncuși e al meu” demarată în anul 2016, pentru „Cuminţenia Pământului” , cu scopul strângerii sumei de 6 milioane de euro pentru achiziţia operei lui Constantin Brancuși.
„Cuminţenia Pământului” a fost realizată de Constantin Brâncuși în anul 1907 și aparţine patrimoniului cultural naţional, în categoria Tezaur. Alături de „Sărutul” și „Rugăciunea”, marchează cea mai apreciată perioadă de creaţie a artistului. Este emblema „primelor sculpturi moderne din lume”.
Povestea Domnișoarei Pogany
Brâncuși a creat cinci versiuni ale „Domnișoarei Pogany”, în decurs de 2 decenii: ghipsul inițial datează din anul 1912; el a fost urmat de execuții în marmură și bronz în anii 1913, 1919, 1931 și 1933.
„Domnișoara Pogany I” din anii 1912-1913 există într-o versiune de marmură și 4 versiuni de bronz cu zona părului patinată. Una dintre aceste versiuni în bronz se găsește la Museum of Modern Art (MoMA) din New York.
Este socotită de critici drept unul dintre cele mai celebre și cutezătoare portrete ale secolului al XX-lea. Opera reprezintă o nouă concepție a portretului. Figura de o delicatețe extraordinară, cu ochi enormi ca de libelulă, este în același timp un portret și efigia unei frumuseți încărcate de mister. Asemănarea cu fotografia pictoriței Margit Pogany este frapantă. Aceasta a vizitat atelierul lui Brâncuși în 1910 sau 1911, iar după război s-a stabilit în Australia.
„Domnișoara Pogany II” din 1919 este făcută din marmură cu vinișoare, fixată pe un soclu de piatră, care la rândul lui e așezat pe trei socluri de lemn. Se află la Muzeul de Artă Modernă din Paris.
„Domnișoara Pogany III” din 1931 este executată în marmură albă pe un soclu de calcar și lemn de stejar.[4] Este ultima variantă în marmură. Nici acum Brâncuși nu renunță la mâini, deși sunt sculptate într-un relief mai puțin adânc. Ochii dispar, fiind sugerați numai de arcada sprâncenelor. Portretul capătă o înfățișare mai nobilă, mai austeră. Dan Grigorescu scria:
„…Ochii aduc aminte de ochii Precistelor zugrăvite pe vechi icoane de tradiție bizantină. Părul modelului este strâns deasupra grumazului într-un coc dublu spiralat, ca un fel de mere de aur, iar pe gâtul ce coboară prelung, mâinile, alungite ca doi lujeri, se odihnesc într-un gest caracteristic. De o individualitate unică, portretul, asemănător modelului, degajă într-adevăr o vrajă halucinantă.”
În fine, „Domnișoara Pogany IV” din 1933 este din bronz lustruit și are un soclu de piatră plasat pe un soclu de lemn. Este o versiune în bronz a variantei sculptate în 1919. Despre această operă Brâncuși spunea:
„Probabil că pot să mă gândesc la o interpretare încă mai bună. Cine poate spune că o operă de artă e terminată?”
„Domnișoara Pogany” I și III (din 1912 și respectiv 1931) se află la Philadelphia Museum of Art din Philadelphia, Pennsylvania, SUA.
„Mademoiselle Pogany III”, atribuită lui Constantin Brâncuși, este una dintre cele mai cunoscute lucrări ale artistului. Istoria acestei lucrări a devenit o legendă. Persoana portretizată este o tânără de origine maghiară care a călătorit la Paris pentru a studia pictura, Margit Pogany, iar într-o cafenea din capitala Franței îl cunoaște pe Brâncuși, în 1910.
Treptat, cei doi s-au cunoscut mai bine, iar vizitele la atelierul pictorului român au devenit din ce în ce mai dese. Într-una dintre acele întâlniri din atelierul său, ea i-a cerut un portret, iar Brâncuși l-a realizat, din decembrie 1910 până în ianuarie 1911, timp în care tânăra era la Paris pentru studii de artă. Schițele de lut pe care le-a făcut pentru a finaliza lucrarea, au fost distruse in situ, dar multe dintre desenele pe care Brîncuși le-a realizat au supraviețuit. Odată ce tânăra s-a întors în Ungaria, Constantin Brâncuși a început să sculpteze, din memorie, portretul capului de marmură.
Pornind de la portretul lui Margit Pogany, artistul a realizat mai multe versiuni diferite timp de 20 de ani.
O variantă a celebrei sculpturi „Domnisoara Pogany”, realizata in 1913 de Constantin Brancusi, afost disputată în trei procese la New York, Oslo și Paris, conform The New York Times.
(FOTO Expoziția Brâncuși – Timișoara)
Citește și:
