Adina Pop este o artistă, actriță și scenaristă în vârstă de 21 de ani, născută și crescută în Arad, mai târziu luând decizia de a pleca în Anglia pentru a studia mai departe, urmându-și visele în ciuda obstacolelor întâmpinate pe drum.
A studiat înca din liceu teatrul la Colegiul de Arte „Sabin Drăgoi” din Arad, aceasta afirmând că a fost tot timpul atrasă de tot ce înseamnă arta. După liceu alege să studieze în Anglia, la Universitatea York St. John, profilul de dramă și arte teatrale, unde începe să înflorească jucând pe scenă. A scris scenarii și piese, până și detalile tehnice fiind bine stăpânite de aceasta. Ea practică teatrul contemporan unde prezintă subiecte îndraznețe cu idei socio-cultural-politice.
Ce fel de persoană este Adina Pop?
A.P. : M-aș descrie ca fiind independentă și ambițioasă.
Cum ți-ai dat seama că trebuie să studiezi teatrul?
A.P. : Foarte spontan. Eu la 14 ani credeam că am să fiu profesoară de engleză, însă când am dat probele la Sabin Drăgoi mi-am dat seama că vreau să fiu artist.
Cum ți s-a părut experiența liceului?
A.P.: Experiența liceului cu colegii a fost foarte benefică. Înconjurată de oameni foarte creativi și diferiți, m-am simțit liberă să fiu eu cu adevărat.
De ce crezi că unii oameni au prejudecăți față de Liceul de Arte?
A.P.: Elevii gândesc liber și creativ, ceea ce e un lucru ieșit din comun. Oamenii care nu îl înțeleg, judecă.
Cum te-au îndrumat profesorii pe plan profesional?
A.P.: În liceu nu se prea vorbea de carieră, fiind toți concentrați pe bac și, mai târziu, admiteri la diferite facultăți. În schimb în facultate am avut colaborări cu teatre, am produs un festival de succes, am avut interacționări constante cu industria, lucruri de genul.
Ai avut experiențe negative cu sistemul de învățământ?
A.P.: Experiențe negative au fost destule. Mi-a luat multă vreme sa uit insultele din partea unora dintre profesori.
Ce iți place în actorie?
A.P.: Descifrarea textului și găsirea personalității personajului.
Ce te-a făcut să alegi să continui pe teatru?
A.P.: Mă îndrăgostisem complet de teatru în liceu, și aveam o sete mare de artă – nu mă puteam imagina făcând altceva. Îmi lipsește un răspuns concret, însă știu că atunci când am pășit prima oară pe scenă am fost copleșită de un sentiment incomparabil de frumos și am știut că nu vreau să îl uit vreodată.
Cum a fost procesul tău de a te muta în UK?
A.P. : A fost puțin mai complicat din cauza Brexit-ului, în ideea că am avut mai multe formulare de completat și documente de adunat. Atmosfera în UK era mai neprietenoasă ca de obicei față de străini, iar presiunea asta se simțea.
Nu ai avut în plan niciodată să continui studiile în țară?
A.P.: Nu.
Ai un motiv?
A.P.-Profesorii de teatru pe care i-am avut in liceu erau foarte duri, foarte cruzi când venea vorba de dezvoltarea artistică a elevului, iar lucrul acesta m-a făcut să nu vreau să îmi continui studiile în România. Mi-au dat impresia ca toți profesorii de aici vor fi așa, ceea ce m-a descurajat enorm. În același timp, eram și conștiență de sexismul și misoginia prezenta în lumea teatrului din România, lucru care mă speria. Acuzațiile recente de la UNATC, de exemplu, nu mă surprind. Sunt bucuroasă că ies la iveala și că studenții își caută dreptatea.
Cum te-ai pregătit pentru facultate?
A.P.: Învățam mult în liceu, că aveam nevoie de nota mare în bacalaureat ca să fiu admisă la facultate. Lucrasem mult, în general. Stăteam la repetiții până seara târziu, citeam multe piese, scriam mult. Pentru admitere în sine mi-am pregătit două monologuri, am avut un interviu, am scris o scrisoare de intenție și am avut nevoie de o scrisoare de recomandare.
Cum ți-a afectat pandemia procesul de plecare în UK?
A.P.: A făcut totul mult mai complicat și stresant. A avut și un impact emoțional semnificativ asupra mea. Odată ajunsă în Anglia, eram izolată printre străini, ‘singură printre străini’, cum e vorba. [/vc_column_text][/vc_column][/vc_row]
Cum e sistemul de educație din Anglia diferit față de cel din România?
A.P. : Sistemul de educație în sine nu îl pot compara cu cel din România, având în vedere că facultațile sunt foarte diferite față de liceu, în general. Aș spune doar că m-a surprins plăcut cât de susținută și de încurajată am fost de profesori pe tot parcursul facultății, și cât de mult le-a păsat de experiența mea personală și de sănătatea mea mentală. M-am simțit foarte îndrăgită și ajutată, atât de profesori cât și de instituție.
Ce s-ar putea îmbunătăți în școlile și facultățile de artă din România?
A.P.: Cred că peste tot este loc de mai multă bunătate și înțelegere. Cu toate astea, cred că ar fi benefică o actualizare a materiilor și a stilului de predare.
Cum ți s-a părut competiția în domeniul teatrului acolo?
A.P.: Competiția din industria teatrală e fioroasă în general, indiferent de țară. În schimb, în facultate a fost relaxant, noi operând pe principiul ansamblului unde fiecare persoană din studio e respectată și tratată în mod egal.
Cum ai ajuns la teatrul contemporan?
A.P. : Din întâmplare. Uneori iau decizii pe moment, iar din noroc ajung să iasă bine.
Ce te motivează?
A.P.: Dorința de a ajunge cineva.
Ce subiecte preferi în teatrul contemporan?
A.P.: Orice are legătură cu memoria atât proprie cât și universală, și experiența socio-culturală a sinelui.
Ce piesă de teatru ai vrea să joci?
A.P.: Aș vrea să revizitez Unchiul Vanya de Anton Chekhov. Tânjesc puțin după teatrul modern, momentan.
Ce este popular/în vogă acum în lumea teatrului?
A.P.: Nu sunt la curent cu mainstream-ul, așa că nu sunt foarte sigură. În Anglia știu doar că e foarte popular teatrul muzical.
Ce fel de teatru consideri că se practică în România?
A.P.: Din câte știu se practică o mare varietate de genuri teatrale; în special am auzit că teatrul politic ia amploare frumos în România. Din păcate nu sunt la curent, dar colaboratorii mei români îmi spun că se întâmpla lucruri bune.
Cum ți se pare că evoluează teatrul?
A.P.: Cercurile teatrale prin care mă învârt eu îmi dau impresia că teatrul evoluează într-o direcție foarte libertină, anticapitalistă – un teatru care încurajează eliberarea persoanei și personalității proprii.
Consideri că teatrul ajută/influențează societatea?
A.P.: Absolut. Teatrul poate muta munți. Asta ne-a dovedit-o acum mult timp Bertolt Brecht și Augusto Boal.
Ce poate omorî un tânăr artist?
A.P.: Neîncrederea de sine.
Care a fost părerea celor din jur în legătură cu drumul ales de tine?
A.P.: Chiar la început de drum am avut parte și de oameni care mă descurajau, dar și de oameni care credeau în mine necondiționat. De când am ales să ascult doar oamenii care mă încurajau, nu mai aud zumzetul de fundal ar oamenilor negativi. Mă simt foarte specială când spun că lângă mine sunt, și țin, doar persoane care mă susțin categoric. Sunt foarte norocoasă să îi am în viața mea.
Ce alegi între a lucra pe scena teatrului sau în filme? Și de ce?
A.P.: Să joc pe scenă e deșăvârșit, deși îmi place să ies din zona asta de comfort din când în când. Actoria de scenă și cea de film au niște procese total diferite; până și pregătirea personajului se schimbă. Lucrând cu o cameră de filmat prezintă avantajul evidențierii gesturilor micuțe mai bine decât pe scenă. În schimb când lucrez la un film petrec foarte mult timp așteptând pe set, iar mie mi-e greu să stau locului.
În ce producții ai jucat?
A.P.: Nu pot să dezvălui foarte multe, pentru că unele proiecte încă se finalizează, dar producțiile în care am colaborat cu colegii mei au fost cele mai îndrăgite mie. Spectacolul meu preferat a fost cel din mai 2023, numit „I wanna hold your hand”, produs și dezvoltat de compania mea, MOOT.
Ce planuri ai în continuare?
A.P.: Urmează să încep un masterat la University of Glasgow în Scoția. Mi-aș dori să mă las surprinsă de posibilitățile și oportunitățile pe care am să le acumulez în timp, și de drumul pe care mă vor îndrepta. Totuși, îmi doresc să înființez propria companie de teatru cu care să plec în turnee în Europa, și poatesă încep și un doctorat.
Acesta a fost interviul cu tânăra actriță, care ne-a permis să o cunoaștem mai bine, să putem discuta cu ea despre educație, despre teatru, despre experiențele sale si persoana ei așa cum este aceasta.
Câteva producții în care Adina Pop a jucat:
The Sound of Music – ‘Liesl von Trapp’ – Directed by Felicia Fleter (2020)
Salome – ‘Salome’ – Directed by Adriana Ghiniță (2020)
Pe Adina o putem găsi pe pagina web a acesteia unde putem găsi mai multe proiecte de ale ei: https://adinadianapop.squarespace.com/
![[spotlight arad] sebastian românu- despre cercetășie, in trecut, prezent și viitor](https://www.criticarad.ro/wp-content/uploads/2024/03/WhatsApp-Image-2024-03-29-at-10.10.53-AM.webp "[spotlight arad] sebastian românu | despre cercetășie, în trecut, prezent și viitor 15")
