Odată cu pasagerii, tramvaiele duc povești. Acestea reprezintă firmituri de realitate, necenzurate, așa cum sunt ele trăite sau, în acest caz, simțite.
Cuvântul Domnului
— Mosulmanii ăia, că se închină așa și se roagă la statui, spune o bătrână rromă. Spune porunca: „să nu-ți faci chip cioplit”!
Bătrâna confunda islamismul cu hinduismul.
— Dar noi la ce ne închinăm, nu la icoane?
— Eu nu mă închin la icoane. Eu mă închin la Isus Cristos. El a murit și a fost pironit pentru păcatele noastre, și-a dat viața pentru noi și ar trebui să fim recunoscători. Noi oamenii, facem păcate, dar singurul fără de păcat este El.
Un tânăr blond, îmbrăcat cu pantaloni de trening, adidași în picioare, tricou și vestă reflectorizantă a încuviințat. Bătrâna și-a continuat răspândirea cuvântului Domnului, în timp ce alți pasageri ascultau muzică în căști sau se uitau pe geam.
Par eu genul să nu-mi placă copii?
— Sunt studentă în anul I la pedagogic și iubesc să învăț să le predau copiilor și mi-ar plăcea. Dar sunt unii de nu mă cred, îmi zic: „nu pari genul”. Chiar nu par genul? se plânge o tânără pe la vreo 20 de ani, cu părul întins cu placa, unghii lungi roz și blugi skinny.
— Nu, tu chiar pari genul. Nu știu de ce ți-au vorbit oamenii ăia așa urât.
Până-n pânzele albe
— Au adus-o? întrebă tânăra la telefon. Vai, săraca! Dar de ce au dus-o? Au avut vreun motiv? Ia să văd!
Prietenul ei, un bărbat cu ten măsliniu și barbă, deosebit de taciturn, încercă să o tempereze. Au avut un dialog scurt și neinteligibil, apoi femeia dădu un alt telefon.
Contrast
Au urcat deodată patru e-girls din generația Z și doi flăcăi cu paltoane lungi și negre, cu bărbi mici și serviete.
— Da, mie îmi place viața simplă. Să stau la mine la sat, să merg la serviciu și să mai ies cu prietenii din când în când pe la vreun chef. Uite, spre exemplu la mine la sat este cor, se organizează concert de colinde de sărbători și cântăm cu corul. M-aș înscrie.
— Avem azi și seminarul părintelui. Îmi place să asist, să-l aud ce spune.
Celălalt încuviințează.
Între timp, cele patru eleve de liceu din spate:
— Fată, am visat azinoapte cu tine, dar nu era ceva deosebit. Ne machiam împreună.
— Da, nu e la fel de dubios ca celălat, spune-i!
— Da, se făcea că mergeam împreună pe stradă și am dat de doi coreeni. Apoi nu mai știu ce s-a întâmplat, cred că au plecat sau am ieșit cu ei la suc?… Nu mai știu.
— Vai, coreenii îs foarte frumoși.
Citește și:
„Aiurea-n tramvai (1) | Cerșetorul, buna samariteană, mușamalizarea și accidentul din UTA”
„Aiurea-n tramvai (3) | „M-am uitat de două ori în spate să văd dacă mortu-i bine”
„Aiurea-n tramvai (5) [Ediția de Seară] | Securistul wannabe, Mowgli & ceata, Eroul și Absurdul”