Ared
delicii” de facebook (1)

„Delicii” de facebook (1): Apel către pacienți

    Dacă tot m-am întors, am zis că mă reprofilez pe știri de facebook. Azi am găsit una… delicioasă. Delicioasă rău! Rămâne un mister pentru mine de ce se zbat unii să iasă în lumină când nu numai că nu au cu ce, dar și insistă. Subiectul meu de azi este un bărbat (râd zgomotos, pentru că în standardele mele imposibile, este un preudo-bărbat, sau un aproapebărbat). De-a dreptul un medic (cică), cu veleități de pictor și o speranță a cinematografiei arădene (sic!). În cazul în care cititorul este familiarizat deja cu personajul, îl rog să rămână discret…
1 comentariu
zilele aradului. despre oameni

„Mure” pe facebook – noul mod de a „face știri”

  Prolog A(m) fost odată ca niciodată, o naivă, domnișoară bătrână care (mai mult de nevoie) a ignorat uzanțele sociale și a trăit așa cum își doresc multe femei să trăiască: în umbra unui bărbat puternic dar ușor idiot, care poate fi făcut să creadă că angajata îi este indispensabilă. Și pentru asta, nici nu trebuie să se culce cu el, trebuie doar să îi tolereze fumurile de bărbat care are nevoie de tinerele cu botox ca să-și confirme bărbăția, în special în fața nevestei. A(m) fost odată o domnișoară total în afara standardelor de frumusețe actuale, care de…
0
la vremuri noi

La vremuri noi, tot noi!

  Nu știu alții cum sunt, dar eu, când mă gândeam la anul 2018 speram la altceva. Am sperat, la fel ca mulți alți români din țară sau de aiurea, că vremurile, dacă nu se schimbă în bine, măcar rămân constant de proaste sau grele. Am sperat că la întoarcerea în țară, orice român de peste hotare va găsi ceva pentru care să merite să se întoarcă, în afară de familie, prieteni foarte apropiați și amintirile din copilărie. Am mai sperat că greșelile din anul 2017 vor fi lecții de viață în 2018. Însă, așa cum mi se demonstrează…
1 comentariu
cine spune că „aradul e

Cine spune că „Aradul e mort” oare se înșeală?!

  Am auzit cu toții acest dicton, devenit  axiomă în contextul administrației locale care de mai bine de 10 ani „a distrus Aradul”, l-a adus la stadiul de „comună cu tramvai” sau „sat cu bulevard”. Se plâng tinerii că nu mai au ștrandul „cum era odată”, se plâng cei de vârstă mijlocie de activitatea culturală aproape inexistentă (cu toate că avem un Teatru și o Filarmonică), se plâng (aproape veșnic) bătrânii că „nimic nu mai e cum era” și de faptul că tinerii nu mai au pic de respect, se plâng oamenii de afaceri de condițiile în care sunt…
0
zilele aradului. despre oameni

Facebook-ul, viața zilelor noastre

  Mi-am început recent activitatea pe celebra rețea de socializare, mai mult la îndemnul unora, pentru a avea vizibilitate, a lua pulsul, a fi la curent, mediatizare și o mulțime de alte aspecte pozitive. Nu mi-am imaginat că termenul corect va fi „pentru a exista”. La început, a fost amuzant, trebuie să recunosc, am văzut postări simpatice, citate drăguțe, articole de presă , secvențe din emisiuni TV și alte nimicuri simpatice, chiar drăguțe. Însă după o vreme s-a transformat într-o joacă cât se poate de serioasă, chiar apăsătoare. Toate știrile negative, drame de familie, actori plecați în neființă (cu…
1 comentariu
doi ani de la #colectiv... așa

Doi ani de la #Colectiv… Așa, și?

  Au trecut doi ani de la cea mai mare lecție dată de viață, soartă, vremuri, istorie, acestei națiuni. Doi ani de la cel mai mare scandal politic, religios, social, moment de cotitură în istoria României post-decembriste, acel punct 0 al istoriei moderne. Sau care trebuia să fie un punct 0 al istoriei moderne. Au fost zile inimaginabile pentru supraviețuitori, pentru toți cei care au luat parte la acel măcel colectiv al atâtor tineri a căror vină a fost (conform Ozanei Barabancea) simplul fapt că le plăcea muzica rock, ieșitul prin cluburi dar mai ales videoclipul cu dragoni al…
1 comentariu
decapitarea unui bichon - etapa

Decapitarea unui Bichon – etapa pe „cunoașterea personajului” [GALERIE FOTO SUBIECTIVĂ]

  Pentru prima dată în viața mea m-am făcut auzită prin scris. Am simțit cum e să contezi, să ți se mulțumească. Într-una din conversațiile timide pe care mă simt aproape obligată să le port cu redactorul-șef al acestui site pentru a putea înțelege fenomenul acesta „al scrisului” și pentru a-mi găsi direcția, mi-a spus că un adevărat jurnalist investighează, caută să afle adevărul, simte Codul Deontologic al jurnalistului, însă cel mai important, rămâne OM… chiar „bombardat” cu informații care te pot dezumaniza, dacă ești mai slab de înger. Ce înseamnă să fii OM, ca jurnalist? Încă nu știu…
4 comentarii
zilele aradului. despre oameni

„Inspectoarea Pisi” – sau cum să distrugi o persoană cu mâna ei

  Sunt nedumerită. Confuză, cu mintea blocată de întrebări fără răspuns. Scandalul ultimelor zile a pus orășelul nostru, din nou, pe harta României. Cum „care scandal?!”. Ăla cu Inspectoarea Pisi – început de aici. Acest scandal este unul de o atât de mare anvergură încât trebuie să o recunosc și eu, in singurătatea mea, că sunt copleșită de cantitatea de publicații care au preluat, prelucrat și apoi distribuit detalii, poze, funcții și grafice. Și, evident, discuțiile mărunte din pauza de cafea, din tramvai, apoi pe canalele media naționale… Să încep cu o mărturisire: nu cunosc persoana la care se…
10 comentarii
zilele aradului. despre oameni

ȚEAPĂ cu informații expirate „vândute” pe post de actualități – sau cum o duminică ce se anunța fără evenimente a devenit EVENIMENT

  România, Arad, 2017.  O duminică dimineață îngrozitor de plicticoasă, ploioasă, care prevestea o zi fără evenimente, ternă, de toamnă rece. Nimic din evenimentele zilei de sâmbătă nu anunța vreo scânteie de senzațional, așa că îmi sorbeam liniștită cafeluța, în bucătăria încălzită de flacăra aragazului, cu mârtanul meu cel veșnic leneș care nu catadicsea nici măcar să se uite la mine. Ca orice obicei împământenit de ani de zile, care nu mai cere niciun efort psihic sau fizic, activam cu plictis telecomanda, în speranța unor idei culinare, un film din clasa mediocre sau –de ce nu?- o surpriză, un…
0
frumoșii nebuni ai zilelor noastre

Frumoșii nebuni ai zilelor noastre – DUPĂ AL III-LEA RĂZBOI MONDIAL!

  Arad, vineri, soare, călduț, plimbare, weekend, timp liber, trafic, dor de vacanță, New York. Preambulul unei scrieri de vineri, cu foarte puține șanse de a fi citită tot vineri. Înșiruirea cuvintelor nu este una întâmplătoare, vă rog să mă credeți, însă este atât de legată de titlu încât, cu toată seriozitatea ce aș vrea să cred că o etalez, mă uimește și pe mine. Să purcedem deci. Mă plimbam prin Arad, chiar în această frumoasă după-amiază de vineri, cu gândul la weekend și la timpul liber pe care-l am în față, împreună cu mârtanul meu care mă așteaptă.…
0
miorița noastră și poponețul lui

Miorița noastră și poponețul lui Kim Kardashian

  Am trăit aceeași zi de sâmbătă ca toți arădenii: ploioasă și tristă, de toamnă, în culori specifice de gri-albăstrui, în care singura bucurie mi-a adus-o faptul că nu am inhalat prea mult praf… dar despre asta nu aș dori să mai scriu. Nu deocamdată, ci deloc. Nu pentru că nu ar fi de actualitate, ci pentru că mă întristează peste măsură. ​Bucurându-mă de una din primele sfârșituri de săptămână în casă din „colecția TOAMNĂ 2017”, am încercat să adaug niște informații utile neștiinței mea într-ale muzicii și m-am mai uitat o dată la Vocea României, pentru ca luni,…
0
suntem niște triști

Suntem niște triști!

  Mi se întâmplă des să mă deplasez prin oraș cu tramvaiul, fiind un mijloc de transport ieftin, rapid și ecologic, comparativ cu autobuzul, însă cred că la finalul unei vieți de călătorit cu tramvaiul prin Arad, cu tot optimismul care îmi place să cred că mă caracterizează, factura va fi una mult mai mare. Ieri a fost o zi ca oricare altă zi de luni, grea și plină de nostalgii de început de toamnă și de sfârșit de săptămână. După câteva zile de relaxare și vizionare de filme, o premieră cinematografică 100% arădeană (a cărei recenzie sinceră încă…
2 comentarii
zilele aradului. despre oameni

Zilele Aradului. Despre oameni și jeg. Cu empatie

  Mă plimb des prin orășelul nostru, atât de lăudat și hulit în același timp, în diferite momente ale zilei, preferata mea fiind lumina dimineților de vară, când totul pare mai pur, mai frumos –  de-a dreptul autentic. Am avut ocazia să compar lumina dimineților arădene cu a altor orașe, însă, cumva, parcă tot a noastră e mai frumoasă. Citesc pe rețelele de socializare și în presă despre evenimente ale Aradului, despre oameni minunați, artiști care poposesc aici, despre trecutul glorios, despre clădirile minunate, arhitectură, istorie, etc. Mi s-a inoculat un sentiment nemaiîntâlnit de emoție înainte de pecetluirea (mai…
4 comentarii
(ne)cazul „eustache” a trecut

[FEEDBACK] (Ne)cazul „Eustache” a trecut la „NEXT LEVEL”: are ecouri de la Paris – colț cu Luvru

  Recent, am văzut o poză pe facebook, aparent nevinovată, dintr-o excursie nevinovată” a cuiva din Arad. Cred că a fost un mesaj pentru cineva cu ochi critic, sau un semn mason, un cod sau poate doar (re)cunoașterea unei (non)valori locale, specific (sau mai puțin) orașului de pe Mureș. Am făcut ce face orice român curios dar conștient că știe ceva dar nu destul, si am dat căutare pe un motor specific. Am găsit mai nimic despre el, în afară de referințe pariziene, un nume propriu de sfânt…mi-a devenit destul de clar că Eustache, indiferent de cât aș încerca…
0
Marketing Arad, Branding Arad
Marketing Arad, Branding Arad
veterinar arad
UVVG
Wise
Secret Link