Au trecut doi ani de la cea mai mare lecție dată de viață, soartă, vremuri, istorie, acestei națiuni. Doi ani de la cel mai mare scandal politic, religios, social, moment de cotitură în istoria României post-decembriste, acel punct 0 al istoriei moderne. Sau care trebuia să fie un punct 0 al istoriei moderne.
Au fost zile inimaginabile pentru supraviețuitori, pentru toți cei care au luat parte la acel măcel colectiv al atâtor tineri a căror vină a fost (conform Ozanei Barabancea) simplul fapt că le plăcea muzica rock, ieșitul prin cluburi dar mai ales videoclipul cu dragoni al melodiei lansată de trupa care, la rândul ei, a fost decimată de foc, fum, gaze și nepăsare. Și-a dat demisia un prim-ministru, a fost condamnată o biserică a cărei preoți nu au simțit nevoia să oficieze o slujbă, s-au condamnat moral autori sau complici în acest asasinat, dar cine suntem NOI să căutăm vinovații?
Îmi pot imagina doar câți oameni care au luat parte la operațiunile de salvare din Colectiv și-au spus „Doamne, de ce se întâmplă asta pe tura mea”, dorind să fie oriunde altundeva decât ACOLO. Îmi pot imagina câți dintre noi ne-am promis nouă, cu voce tare sau nu, că o asemenea dramă nu se va mai repeta, și după ce vinovații vor fi dați ca exemplu societății, toți cei responsabili de siguranța noastră vor lua aminte și chiar dacă lucrurile nu se vor rezolva peste noapte, vor fi făcute demersuri pentru îmbunătățire.
Dar n-am făcut nimic. Dureros de adevărat, dar chiar nu am făcut nimic. Nimeni nu a răspuns pentru moartea tinerilor, pentru neregulile constatate și trecute cu vederea de cei care trebuiau să le sancționeze și să le remedieze, pentru cancerul din sistemul de stat și din sufletele noastre, care ne ține într-o metastază continuă. Pentru noi, viața a mers mai departe, pentru EI, la fel.
M-am întrebat adeseori „cine sunt EI?”, cei care ar fi trebuit să facă CEVA pentru ca această dramă să nu se întâmple. Cum au ajuns să ne decidă soarta și să „vegheze” la siguranța noastră niște amărâți care ori nu au habar despre motivul pentru care sunt unde sunt sau pur și simplu sunt prea lași ca să vorbească când trebuie să o facă. Până când am realizat, zilele acestea, cu un gust amar în gură, că „EI”, sunt, de fapt, „NOI”.
NOI nu am făcut nimic. Nu am devenit mai harnici la muncă, nu am devenit mai responsabili când ne ducem copiii la școală, nu trecem strada doar pe culoarea verde a semaforului, nu am renunțat la a apela la „cunoștințe” când avem nevoie de ceva, nu am încetat să aruncăm vina pe alții, atunci când putem. Fiecare, în pătrățelul propriu, a rămas la fel.
Să fie nevoie de o altă răsturnare de sistem ca să ne băgăm mințile în cap? Un război, atomic de data asta, ca să ne sperie mai bine? Să moară cineva din familiile fiecăruia dintre noi? Întrebări la care nici eu nu știu să răspund. Concluzia mea este că, dacă vom continua ca până acum, Colectiv va fi doar prima tragedie de acest gen, până vom ajunge ca următoarele să nu mai primească nici măcar titulatura de BREAKING NEWS.
1 comentariu. Leave new
Imi aduc aminte ca oamenii au iesit in strada in semn de revolta fata de autoritati. Miscarile de strada au fost impotriva imposturii, coruptiei, amatorismului etc.
Manifestantii au avut niste revendicari.
Astazi nimic nu este schimbat. Ne balacim in aceeasi mizerie.
Miscarile s-au transformat incet incet in `rezist`.
Rezist s-a transformat intr-o miscare de sustinere a dreptei si de condamnare politica a stangii.
Remarc ca mortii si arsii au fost folositi de politicieni pentru propriile lor interese meschine.
Remarc ca manifestantii nu sunt deranjati de politizarea fenomenului.
Mai remarc ca din ansamblul de revendicari (care au fost de principiu, generale, diluate, fara indicatori de urmarit, fara efecte concrete, corepsunzatoare unui anumit tip de incultura civica) au mai ramas cele privind lupta impotriva coruptiei si lupta asta nu mai are nimic cu coruptia fiindca astazi se lupta impotriva PSD si a lui Toader, adica pentru PNL (vezi si PDL-ul lui Basescu) si pentru USR.
Multi nu-si dau seama ca lupta lor nu mai este a lor ci a PNL si a USR.
Multi nu-si dau seama ca lupta lor impotriva coruptiei este in realitate de pastrare a privilegiilor magistratilor, de pastrare a privilegiilor unor persoane (Kovesi) de pastrare a unor statu quo-uri ale unor institutii asa-zis de lupta impotriva coruptiei (DNA).
As concluziona prin a spune ca PNL si USR si Kovesi si DNA va invita sa manifestati pentru ei sub pretextul mortilor si arsilor de acum 2 ani.
Parerea mea este ca cei ce au fost arsi si au murit sau doar au fost mutilati, sunt pusi sa defileze pentru niste politruci.
De ce? Fiindca multi sunt prea prosti ca sa vada ca sunt manipulati. Multi sunt prea revansarzi ca sa vada ca s-a pierdut sensul initial al manifestarilor. Multi sunt prea goi ca sa vada ca habar nu au ce vor sau ce vor nu este in interesul ideii de justitie ci impotriva ei.
De ce se iese in Parcul Eminescu si nu in fata Primariei? Ce se va cere sau nu se va cere nimic? Cui ii sunt adresate cererile? Cui foloseste, oamenilor in general sau tinerilor, sau doar unor partide compuse din aceleasi jeguri care se pozitioneaza fara nici un fundament pe dreapta? Cererile au vreun rost, sunt ele concrete, reclama ele un raspuns clar intr-un orizont de timp clar?
Se iese pentru incepererea unui proces? Pai procesul nu incepe din cauza PSD? Procesul este tergiversat de stanga sau de justitia pe care cica „rezist” o apara? Ce permite justitiei sa nu functioneze, nu cumva chiar independenta de orice mecanism de raspundere? Cin trage la raspundere un magistrat, nu un alt magistrat?
Pai cum vom avea justitie daca magistratii se judeca pe ei, isi fac singuri regulile si nimeni nu-i poate trage la raspundere?
„Rezist” vrea independenta magistratilor de politic. Magistratii vor independenta si de politic si de orice forma de raspundere. Eu as prefera o justitie independenta politica dar controlata social, responsabila si serioasa in care sa fie incurajati cei care sunt corecti si profesionisti, nu impostorii. „Rezist” in iubirea de independenta politica a magistratilor ia societatii (adica chiar ei) posibilitatea de a trage la raspundere aceeasi jusitie atunci cand abuzeaza sau nu functioneaza. „Rezist” contra „rezist”. Pentru foarte multi, o miscare care si-a pierdut sensul, a fost deturnata, manipulata si a ajuns, in prostia ei sa se lupte cu ea insasi.
Trist