„Cu urechile veți auzi, dar nu veți înțelege, și cu ochii vă veți uita, dar nu veți vedea” (Iisus Hristos)
Vremurile acestea m-au determinat să scriu din nou, după mulți ani în care am pus penița jos. Am făcut-o, asigurat fiind că pot să aștern orice îmi trece prin minte, fără a fi nevoit să mă autocenzurez, să-mi impun bariere ideilor ce-mi trec prin cap și, credeți-mă, nu sunt puține.
Nu e ușor să scrii atunci când cei care te citesc sunt la fel de diverși precum ideile tale.
Nu e ușor să instalezi vreun unison ideologic atunci când cititorii tăi sunt criticii tăi. E greu, mai ales acum, în lumea din ce în ce mai segregată, mai setată pe alb sau pe negru, ignorând aproape într-un mod barbar orice nuanțe.
Dacă e ceva ce am învățat în ultimii doi ani a fost să-mi șlefuiesc cumva virtutea prudenței.
Un exercițiu al naibii de greu, mai ales că suntem invadați, zilnic, cu sute de informații, de breakingnews, de știri de ultimă oră, deseori sau întotdeauna panicarde, generatoare de frică, panică. Iar frica anulează întotdeauna rațiunea! Am învățat, în vreme de covid, să discern informația, să-mi setez un vantagepoint de unde să pot observa detașat amalgamul informațional și să pricep repede că povestea e încâlcită, îi lipsesc elemente esențiale, iar din punctul meu de vedere, evident, nu a fost decât o cacealma, o mare minciună globală, însă cu efecte devastatoare pe toate planurile de activitate.
Or, pentru asta, am fost făcut conspiraționist, antivaccinist, promovator de fakenews și ce mai vrei tu.
Azi e dreptul meu la replică așa zișilor mei detractori, a celor care m-au stigmatizat și vreau să le spun că am cam avut dreptate. Inconvenabil, știu, dar greu de tăgăduit. O pandemie care apare peste noapte și dispare la fel nu poate fi decât o minciună bine regizată de către un predictor global care ne intuiește perfect reacțiile, simțirile și acțiunile. Să nu fiți mirați dacă vă spun că psihoza bolii secolului cu tot ce a însemnat ea se întoarce curând, cu forțe proaspete, pe steroizi, să ne sucească mințile făcute zob de o altă poveste, un intermezzo, introdus în scenă de același Predictor Global: războiul.
Lucrurile sunt cu mult mai complicate aci, impactul psihologic, emoțional al războiului fiind mult mai puternic.
Am susțtinut ab initio că nu avem un război în sensul clasic și nu vă spun ce a fost la urechile mele. Aceeași care mă înjurau sistematic pentru opiniile mele negaționiste vis-a-vis de pandemie, virus, vaccinuri, mă cataloghează drept filorus, putinist, antieuropean (ce naiba să caute asta aci), denigrator al valorilor euroatlantice (știe cineva care sunt alea?), ș.a.m.d. Reiterez că stau în zona mea de vantagepoint, mă informez din toate sursele posibile fie că sunt românești (aici invoc virtutea prudenței la imperativ!), că sunt din Occident, ucrainene sau rusești, inclusiv rețele sociale. Cine îmi spune că informarea corectă poate veni doar dintr-o singură sursă, nu a înțeles nimic și nici nu va înțelege din toată povestea asta la fel de încâlcită ca cea a pseudo-pandemiei.
Bombardamentul informațional și emoțional a activat cele mai nebănuite resurse în cine vrei tu.
Mobilizarea generală de tip I stand for Ukraine, justificabilă desigur acolo unde situația chiar o impune, panica generală atunci când știri alarmiste înghesuie oamenii pentru a face provizii rapide de orice vrei. Un dresaj bazat exclusiv pe frică – liantul care asigură orice formă a haosului. Discursul generalizat al urii, sloganuri de tip a goodrussianis a deadrussian, interzicerea oricăror activități culturale sau sportive rusești, alimentează un clivaj în societate greu de reparat vreodată chiar și după ce nebunia se va fi terminat, într-un fel sau altul.
Mă opresc. Nu vreau să scriu despre război, nu lansez ideologii părtinitoare, îmi doresc cum își dorește oricine ca nebunia asta să se încheie.
Dar ce trebuie să înțelegem toți e că vremurile pe care le parcurgem nu sunt întâmplătoare. Mi-am început articolul cu un citat din Evanghelie nu întâmplător. Lăsați ura, frica, prejudecățile deoparte și încercați să vă creați acel colț de unde să analizați lucid evenimentele. Atât pandemia cât și războiul sunt parte din planul Marii Resetări care urmează și din care și tu și eu vom face parte, mai devreme ori mai târziu. Nu e un joc!
E un plan gândit de Predictorul Global (despre care vă tot vorbesc) de a instaura singurul regim totalitar acceptat de către societate cu brațele deschise.
Pentru binele suprem ne vor lua toate libertățile, ne vor oferi identitate digitală, ne vor da pașapoarte medicale, ne vor supraveghea pas cu pas. Și vom trăi, de aci înainte, dacă nu ne vom trezi, cu cea mai amară iluzie, aceea de a crede că suntem liberi, or ce poate fi mai apăsătoare și de suflet ucigătoare decât o sclavie îmbrăcată în straie de libertate?…
