Secolul douăzecișiunu e, cu certitudine, al specialiștilor! Ei sunt noii diriguitori de comportament, opinie, gândire, modelare a atitudinii și stării psiho-emoționale a individului din același secol. Că asculți radio, citești tabloid, stai hipnotizat în fața televizorului sau bei cafea la terasă pe Corso, imediat vei auzi de un nou studiu al specialiștilor englezi, sau de la universitate (ce contează care?), ori de la vreun institut noname – dar prestigios. Specialiștii cu nume și prenume (de care n-a auzit nici naiba să-i ia!) sau anonimi – dar bine pregătiți, care îți vor spune totul despre absolut orice domeniu care ar…
0

Cantautorii, Eurovisionul și butoanele de la Bruxelles
Sincer vă spun, nu sunt fan Eurovision. De când știu despre această competiție, o urmăresc sporadic, niciodată da’capo al fine, pentru că deseori nu am răbdare, alteori nu am starea psihică necesară să ascult atâtea piese muzicale, ori pur și simplu show-ul ăsta nu e pe gustul meu. Însă, îmi amintesc anul 1990, proaspăt ieșit de sub bocancul dictaturii comuniste, îmbătat de noua aromă de libertate care, atunci, plutea peste tot…anul în care am urmărit Eurovisionul pe care, cu siguranță, îl voi ține minte câte zile oi avea. Toto Cotugno, cu a lui piesă Insieme își adjudeca pe drept…
Schadenfreunde: (anti)putinisme cordiale la un ceai de tei
De multe ori mă întreb dacă nu cumva războiul în desfășurare nu e de fapt altul: cel împotriva lui Putin, a Rusiei, a tot ce înseamnă rusesc, chiar un război împotriva alfabetului prin eliminarea literelor indezirabile pentru publicul dresat să halească gogoșile propagandei mainstream media. Iraționalitatea oricăror idei ori măsuri îndreptate împotriva țarului de la Kremlim reprezintă acum barometrul logicii și al înțelepciunii celor care, în cele din urmă, ne vor arunca direct în bătaia rachetelor lui Putin. Sigur, simt că vreți să-mi spuneți că există și războiul clasic acolo. Bine, vă dau și satisfacția asta, doar să fiți…
Din Iadul deznădejdii în Lumina Învierii
Ideea acestor rânduri mi-a venit gândindu-mă la marele ascet din secolul trecut, mai puțin cunoscut publicului larg, Siluan Athonitul. Viețuitor neștiut al Mănăstirii Russikon, revelat lumii prin scrierile sale publicate post-mortem și ajuns cunoscut mai cu seamă în occident datorită unei singure fraze care a dezvoltat în jurul ei o întreagă dezbatere teologică de cea mai înaltă calitate. Ascet dur, Siluan își dorea atingerea desăvârșirii spirituale, încercat în lupta sa duhovnicească, acesta imploră divinitatea pentru un sfat care să-l ajute să ducă lupta cea bună. Rugăciunile sale nu rămân fără răspuns, iar prin revelație primește cel mai controversat îndemn …
ZIUA CRUCIFICĂRII
CRUCIFICAREA a fost inventată de persani, dar diversificată și perfecționată de romani, aceștia din urmă transformând-o în cea mai aplicată metodă de pedeapsă și ucidere în întreg imperiul. Era destinată celor mai răi dintre cei răi, era abjectă, rușinoasă, era feroce, iar scopul ei nu era moartea imediată, ci suferința condamnatului cât mai îndelungată, chinurile fiind de durată, iar moartea survenind și la câteva zile de la crucificare. Unii condamnați puteau muri mai repede doar dacă exista un motiv întemeiat de clemență, ori dacă romanii se grăbeau, ori dacă aveau ordin de la comandanții lor (despre o astfel de…
Virusarea minții – calea spre corectitudinea politică
Dincolo de înțelegerea deplină a istoriei, a cauzelor conflictului militar, întreaga umanitate se mobilziează pentru cauza Ucrainei, se mișcă sume uriașe de bani, se alocă resurse logistice, oamenii sunt în delir mediatic pentru semenii lor refugiați din calea conflictului. Parcă toată planeta a încremenit într-un proiect absurd – Ucraina! Nu e nevoie de niciun argument, atâta vreme cât propaganda ne spune că doar adevărul propagat de ea e politically correct, pentru că, de această dată, corectitudinea politică e mama tuturor corectitudinilor! Or, ea nu e nici argumentație, nu e nici rațională, ci mai degrabă e agregare, acceptare a opiniei…
De la „Mitul peșterii” la „Societatea spectacolului”
Asemeni captivilor din peștera lui Platon, stând cu fața la perete, văzând doar umbrele unor obiecte luminate de o flacără aflată în spatele lor, ei crezând că ceea ce văd nu poate fi altceva decât realitatea,și omul modern stă de multe ori cu spatele către realitate, dar urmărind reflexia ei orchestrată de un maestru al iluziilor. E, cumva, starea naturală a omului, de a fi în ignoranță, nepăsare față de orice provocare subtilă a realităților imediate. Umbrele de pe pereți pot fi oricine; oameni politici, decidenți, conducători ai cetății, cei etern interesați de ascunderea adevărului, a realității.
Ce poate fi mai apăsătoare și de suflet ucigătoare decât o sclavie îmbrăcată în straie de libertate?…
Am susțtinut ab initio că nu avem un război în sensul clasic și nu vă spun ce a fost la urechile mele. Aceeași care mă înjurau sistematic pentru opiniile mele negaționiste vis-a-vis de pandemie, virus, vaccinuri, mă cataloghează drept filorus, putinist, antieuropean (ce naiba să caute asta aci), denigrator al valorilor euroatlantice (știe cineva care sunt alea?), ș.a.m.d. Reiterez că stau în zona mea de vantagepoint, mă informez din toate sursele posibile fie că sunt românești (aici invoc virtutea prudenței la imperativ!), că sunt din Occident, ucrainene sau rusești, inclusiv rețele sociale. Cine îmi spune că informarea corectă poate…
Ne-au învățat ceva ultimii doi ani din lunga istorie a umanității?
Încerc un exercițiu: scot ultimii doi ani din viața mea, i-aș scoate și din buletin, i-aș scoate până și din ADN-ul meu și îți sugerez și ție să faci la fel. Vom înțelege împreună că suntem victimele unei amnezii induse și că ne amintim tot mai puțin din experiența ultimilor doi ani care au însemnat pandemia de Covid19. Pandemia iese din istorie la fel de brusc cum a intrat Astăzi, după doi ani lungi, extenuanți, încărcați de cele mai aberante trăiri și sentimente, avem un moment de trezire, nicidecum trezvie, pentru că pe ultima ne-au lichidat-o programat; astăzi pandemia…
RĂZBOI – exercițiu de autoflagelare
În vremurile astea tulburi, emoțional mai ales, încerc să stau în afara oricărei părți. Ceața propagandistică e atât de deasă încât cel mai mutilat acum este chiar adevărul. Fiecare și-a ales o tabără. Unii sunt putiniști, alții sunt anti Putin, puțini, zic eu, sunt filoruși, mulți îi urăsc pe ruși, unii cred că e război, alții nu sunt convinși (vă marturisesc că m-aș incadra cumva în aceastâ tabără). Există și argumente de fiecare parte! Cum nu e razboi când cad bombe, când trec tancuri, zboară rachete, cad clădiri, mor oameni nevinovați, femei, copii, soldați? Cum se numește asta dacă…
Manipularea prin URĂ
Ne-au învățat să ne canalizăm ura, iar peste noapte au schimbat narațiunea, boala mileniului pășind afară din primul plan al evenimentelor, introdus fiind războiul. O nouă etapă, un upgrade în joc și studiul aplicat despre cum să ne canalizăm ura, de exemplu, asupra unui singur personaj (știți despre cine vorbesc, sunt sigur). Coalizăm sub stindardul urii, ne mobilizăm ferm capacitatea de a urî total personificarea absolută a răului. Ne-au anulat gândirea critică, ne-au transformat în masă amorfă impregnată de ură. Au reușit, cu întreaga mașinărie de propagandă, să ne inducă o perpetuă hipnoză, să nu mai discernem între ce…







