Paven Stelian, polițistul de la „Rutieră” pe care l-am poreclit Păcănel inspirați exclusiv de adicția sa principală, are și alte supranume (mai dure decât „botezul” nostru), dar asta a prins la toți colegii săi pentru că poreclele, cum știm cu toții, se lipesc de om fără să-i ceară voie și nu trec cu nimic. Dumnezeu însuși are legătură cu poreclele oamenilor, iar pe stradă sunt mai puternice decât Cărțile de identitate… locul de muncă al lui Păcănel fiind pe strada.
Literatura medicală îl descrie pe Păcănel al nostru (un tipar identic cu cei 100.ooo de tovarăși de suferință de la noi din țară) ca pe o persoană care are nu se prea potrivește cu profilul unui polițist: „Persoanele care suferă de această dependență pot avea probleme cu abuzul de substanțe interzise, tulburări de personalitate, depresie sau anxietate. Jocurile de noroc pot fi, de asemenea, asociate cu tulburarea bipolară, tulburarea obsesiv-compulsivă sau tulburarea de deficit de atenție (ADHD)” – explică însăși doamna psihoterapeut Oana Nicolau pe site-ul cel mai bine indexat cu tagul „dependența de jocuri de noroc”… ca să n-avem vorbe că cităm doar bagabonți.
„Spre deosebire de majoritatea jucătorilor obișnuiți care se opresc atunci când pierd, sau își stabilesc propria limită a sumei de bani pe care o pot pierde, persoanele care suferă de dependență simt un impuls incontrolabil de a juca pentru a-și recupera banii, comportament care devine din ce în ce mai distructiv odată cu trecerea timpului.” – mai cităm din articolul intitulat „8 pași prin care poți scăpa de dependența de jocuri de noroc”, pe care „Păcă” ar face foarte bine să-l învețe pe de rost, că despre el e vorba acolo!
În cele ce urmează, un cetățean îi povestește unui amic polițist cum a luat un alt fel de țeapă de la Păcănel
Înregistrarea audio pe care am ascultat-o într-un cerc restrâns compus din avocați și părți vătămate e infinit mai savuroasă decât orice text scris și ar merita să fie publicată ca atare; n-o facem doar pentru că originalul nu e încă atașat la un dosar penal, însă imediat ce va fi, o vom savura împreună.
Un domn, pe care l-am botezat „Domnul Oarecare” în lipsă de alte caracterizări care nici n-ar conta în contextul dat de-a gata, îi povestește unui prieten polițist, în prezența unui alt polițist, pățania cu prejudicii pe care a avut-o cu colegul lor într-o manieră care nu are nevoie de traduceri jurnalistice sau intervenții literare, îndeplinind toate condițiile pe care le impune o confesiune pentru a fi înțeleasă în ansamblul ei… cu tot cu înjurături.
Modus operandi e asemănător cu cel prezentat în articolul asociat acestuia, culmea potrivirii e că tot 27.000 de Euro fix e țeapa, doar că aici e vorba despre o casă, iar din conversație se pot extrage concluzii certe privind inclusiv caracterul acestei „petarde cu epoleți”… Numele de polițiști pomenite în conversație le-am anonimizat din rațiuni juridice.
CONVERSAȚIA
Domnul Oarecare: Și vine lângă mine. Dar acum, înainte să vină lângă mine, să vă povestesc. Noi, când mergeam la ei acasă, mai veneau colegi de-ai lui de la circulație. Înțelegi? Și am stat cu tine astă seară și am băut, să zic no. Și mâine zi, merem, mâncăm la (…), la sora lui (…), la Transi`, la (…), că lucră la Transilvania și parchez. Eram cu X.. Parchez în față că ne-am dus repede să mâncăm și a fost nu știu ce mașină blocată. N-a putut trece tramvaiul. Au venit ăștia cu Tanti Rodi să ridice mașina. Și vine el Stelică cu mai unu Marcel, cred că Marcel e ăla mai înăltoc de pe la țară, de la voi, de la circulație. Mai e?
Un polițist: Marcel?… N-avem.
Domnul Oarecare: Sau Mircea… nu știu. Așa e, el cu Paven. Vin și trec prin față la Transi, dar nu cu Paven, cu ălalalt mai înăltocu. Numai ce acum o săptămână am stat și am băut, dar el, așa mai urs, nu m-a mai cunoscut. Sau pula mea… și (…) strigă ăștia, Bă, da zice pe ăsta cu X… nu-l ridicați, zice, de parchează aci în față? Ăla râde, ne salută și pleacă. Când vin înapoi, Dodo ăsta de la (…) iară zice bă, pe ăsta cu X…, de ce nu-l ridicați? – dar în glumă acuma, la oha… Paven intră în mașină, îl întreabă pe colegul său: Bă, tu ii știi pe ăștia? Ăla.. Dracu știe ce… nu! Ce pula mea, strigă ăștia după noi? Vai de pula mea! S-a prins el că, el mi-a povestit. Zice bă, m-am dus, am stat o oră jumate după tine, zice, pe partea aialaltă să te urmăresc când pleci de la Transi, că am zis că orice te fac și ziceam că ai trecut pe roșu, pula mea, te execut și habar n-ai cât te-am urmărit, zice, prin oraș. Ne-am intersectat pe Titulescu. Tu mereai, eu veneam. M-am întors după tine. Dar până te-ai întors la pod nu te-am mai găsit. Păi nu m-ai găsit, că eu am coborât… Eu stau în zona la (…) pe mal. Zic, nu m-ai mai găsit. Dar ca să-l vezi cât îi de dușmănos, mă, frate! Și fii atent, vine acolo, la chef, lângă mine. Zice bă, dacă vrei executor, sună-mă pe mine că am eu unu șmecher-șmecher. Asta a fost sâmbătă. Duminică mă sună. Mă sună A., Bă, zice, ce faci?… Păi zic, uite, zic cu (…). Mi`s aci la tenis profi cu bițiglele. Zice Bă, m-a întrebat colegul meu dacă pot să-i dau numărul tău de telefon. No zic dă-i, că de ce pula mea nu`s eu Ghiță Falcă să nu poți să-i dai numărul. Mă sună asta. Bă, că ceau, că nu știu ce, unde putem să ne întâlnim. Bă, noi acuma mergem acasă, hai la noi, dacă vrei.
Domnul Oarecare: Vine la noi acasă și ne povestește. Că are un executor judecătoresc care are nu știu câte apartamente. Bam, bam, bam! Este o casă în Micalăca, o are: 27000. Ne-a dus să ne arate casa. Zice: „stă un bătrân pe ăsta”. Zice „nu e problemă, că după ce o luați, îl evacuez eu cu colegii mei.” Eu și vorbeam cu nevastă-mea: băi, zic, dacă omul o zis că bătrânul îi lăsat de proprietarii care au pierdut casa să stea acolo, numai nu mai vrea să iasă… și eu zic la nevastă-mea bă, zic, dacă omul e de omenie, îl lăsăm să steie, dă-l în supărare, că noi oricum îl luam ca investiție, nu neapărat să ne facem acum casă, că n-avem bani. Bă, zice, banii sunt siguri. Tot în trei zile facem actele. Zice 27.000 de euro. Paca Țaca, nu știu ce. Eu plec în cursă. Peste două zile. El bă, uite, am vorbit tăt e OK, să vin după bani. Nevastă-mea bă ce facem? Îi dăm banii? Bă, zic, dă-i, că dacă o zis că în trei zile, trec trei zile. Trece o saptămână, trec 2, 3, 4, ne cheamă: „Hai, haideți la tribunal! Dați-mi buletinele să mă duc la notar! Vrăjeală! Dă-ți seama ce ne-a prostit. Ne-au luat buletinele după care a venit. Gata, e rezolvat. Îi așteptăm să semneze într-o săptămână. Și tot așa.”
Domnul Oarecare: Și așa, și așa. După aia am vorbit cu A., că eu am crezut că și P.. Și P., băi, n-am nimic, eu nu v-am spus. Bă, am crezut că și tu. Și vorbesc. Am fost coleg cu V.M., am făcut școala de ofițeri împreună. Știi, eu m-am dus pe alte cărări și el na! Așa. Și i-am zis la V.M. Băi, îți dai seama că pentru mine e ca un porc fript pe tavă pus. Zice hai, zice, că să-l facem, frate! Zic, hai să vedem cum îl facem. A. C. de la poartă, că-l știi… ăla a fost de la 1 până într-a opta, prieten cu mine și de familie și atât. I-am zis și lui, Bă, nu-mi vine să cred. Zice ce ăsta? Și zice V.M. vino, îmi pune acasă camere tralala și mă-nvață cum să fac. Și numai bine a venit îmbrăcat în uniforma, că numai ce-o ieșit din asta. Și eram pe pat cu el. Și zic eu bă, că am avut încredere, ți-am dat atâția bani! Ți-am dat 29.000 de euro; el nu, mă, că numa 27.000 mi-ai dat. Zic 27. Dar asta o fost manevră să iasă de la el pe înregistrare. Eu și acuma am înregistrările și filmările.
Mai e nevoie să spunem că cei 27.000 s-au dus la păcănele?… E pleonastic în contextul dat.
Sigur, întrebarea care se impune pentru ca acest articol să nu fie susceptibil de subiectivism unidirecționat s-ar formula în maniera „Dar cum răspunde Păcănel la toate astea?… L-ați contactat pentru a-i cere și lui opinia despre faptele astfel prezentate?”
Ei bine, poziția lui o puteți lectura cu un CLICK AICI. Nu veți înțelege absolut nimic în plus, dar măcar ați încercat.
Cu contactatul… ne-a luat-o el înainte
N-a făcut-o direct, nici printr-un superior al său sau prin responsabilii de relația cu presa ai Inspectoratului cum se face în realitate ci, ca-n basme, și-a trimis întâi buzduganul… buzduganul constând într-un cap interlop despre care orice se poate spune în afară de că ne e apropiat – iar dacă stai să te întrebi „cum fras` are fraierul ăsta un asemenea buzdugan?”, află că-i exact invers: buzduganul îl are pe el. Nu-i dăm numele pentru că, dacă i l-am da, n-am mai termina de actualizat subiectul ăsta în veci… și nu-i ceva să merite efortul.
Însă, vorba străzii, „trebuie avut grijă”! Azi-mâine o să vină Păcănel la tine acasă după ce te-a prins în trafic că ești pe „Lista lu` Lorena” și o să încerce să-ți vândă Transfăgărășanul cu o sută de mii… ni la el cum scrutează depărtările încă de mic!
Articol asociat:
2 comentarii. Leave new
Cum sa fie amărâtul asta, dacă seful de la circulație Borta, frecvent este la UTA în sălile de jocuri și toată Lipova vorbește ca a divorțat din cauza acestui viciu. Seful Politiei Arad nu cunoaște aceste lucruri, sa fim serioși!!!!
Culmea ca aici nu se mai comentează ca sunt cămătar !