„E bine să cinstim temeliile vechi, dar nu trebuie să renunţăm la dreptul de a mai începe ceva din temelii” – Goethe.
Ritmul schimbărilor din lumea de azi este din ce în ce mai alert. A ține pasul cu ele necesită informare și prospețime, deschidere spre nou, spre permanentele provocări ale vieții. Orice schimbare poate creea un anumit disconfort însă poate deveni și un stimul pentru noi experimente avantajoase.
Stereotipurile, obiceiurile, confortul personal și mentalitățile obtuze acumulate mai ales odată cu vârsta, induc o rezistență mai mică sau mai mare la schimbare. Conservatorismul agresiv este simptomul epuizării resurselor proprii, o dare cu capul de pragul se sus și o pierdere a contactului cu contemporaneitatea. Dar nu neaparat vâsta este vinovată de această captivitate în anacronism și rigiditate. Motivația vârstei este infirmată de multe exemple strălucite cum este cel al filizofului centenar Mihai Șora, un intelectual activ, mereu proaspăt în gândire și idei sau a regretratului academician Solomon Marcus care la 89 de ani vorbea despre agresiunea conservatorismului din învățământul românesc asupra elevilor și propunea reforme radicale.
În cultură, disputele generaționiste au fost cele care au marcat schimbări de paradigmă și abordare. Toate acestea sunt firești până la punctul în care rezistența la schimbare ia forme agresive și devine represivă. Pentru ca atunci când cearta ajunge la public, imaginea și așa șubredă a artelor creative se clatină serios. Prejudiciul de imagine se pare că nu mai interesează pe nimeni atunci când vanitățile și orgoliile iau locul lucidității, respectului reciproc și interesului de breaslă. Beția puterii personale sau de grup este o tentație care naște monștrii acolo unde reușește să viruseze. Înțelepciunea practică presupune o anumită „artă a conversației” în care argumentul, critica obiectivă și spiritual colocvial sunt căi și mijloace de armonizare a opțiunilor, de traversare a conflictelor.
Cei care se iluzionează că pot să stingă după ei lumina, riscă să devină din beneficiari, victime ale schimbării.
[Articol apărut și în revista Monitorul Cultural nr. 1/ 2017]
1 comentariu. Leave new
Nu știu dacă dl Matiuț vizează apropiați din jurul dânsului, dar eu am identificat câțiva pietrificați în proiect, de zeci de ani, care mențin „Stereotipurile, obiceiurile, confortul personal și mentalitățile obtuze acumulate mai ales odată cu vârsta, induc o rezistență mai mică sau mai mare la schimbare”. – cum bine se exprimă.
A te „supune ordinelor” de la centru, sau a te închista într-o grupare ermetică, veche, caducă (în ideii și creație), ignorând manifestările novatoare, refuzând a le promova, așteptând „viziunea superiorilor” sau a oficialilor este în detrimentul promovării culturii.
(Exclud pe scriitorul Gh. Schwartz din vechiturile grupării rigide!)
La ARAD există cel puțin trei grupuri de creatori, în care una speră și „se iluzionează că pot să stingă după ei lumina” !
Greșit ! Tinerii, generațiile viitoare îi vor omite din paginile culturii arădene.