A fost odată ca niciodată regula ocupării pe viață a unui loc de muncă. Oamenii și locurile de muncă au devenit flexibile și extrem de mobile. Din acest considerent angajații trebuie și ei să se adapteze ca si întreprinderile, de altfel, la schimbările și nevoile pieței și să poată reacționa la strategia afacerilor. Acesta a devenit algoritmul principal al raporturilor și relațiilor de muncă temporal limitate.
Nadella (CEO Microsoft), întrebat cât de repede trebuie să rezolve un proiect sau să funcționeze un instrument, răspunde: „F.F.F. rapid pentru că în acest moment nu este nimic mai important decât viteza”.
Realitatea virtuală va schimba complet lumea, inclusiv utilizarea calculatorului. Inteligența artificială este viitorul apropiat al lumii, iar algoritmii sunt instrumentele de baza ale erei digitale. „În viitorul apropiat vor exista milioane de oameni care nu-și vor mai găsi un loc de muncă” poate suna deprimant dar este o realitate.
Ce se întâmplă atunci cu libertatea și siguranța noastră? Este pentru noi un loc de muncă rezervat în viitor?
Noi oamenii ca specie am trăit în comunități mici, a căror supraviețuire depindea exclusiv de aptitudinile acestei grupe închise. Dar în cursul istoriei și odată cu accelerarea acesteia, oamenii au început să acționeze tot mai mult după sistemul furnicilor , să trăiască în colonii tot mai mari, în care fiecare membru cooperează constant și permanent cu cei din jur.
Astfel, atâta vreme cât „Ei”, adică noi avem un sistem imunitar din „NANOBOOTS”, viața depinde literalmente și exclusiv de UP-DATE- urile externe .
În capitalism oamenii au libertatea să cumpere și să facă orice doresc dar un singur lucru nu le este permis: să părăsească sistemul… Și asta doar pentru supraviețuire…
