Aradul este fericitul municipiu din țară, dacă nu chiar unicul, care are două Festivaluri de Teatru (Teatru Clasic și Teatru Nou). Sunt, de fapt, manifestări culturale finanțate de Consiliul Local și de Primărie, care ar trebui sa ne bucure la modul profund. Snobii bineștiuti vin doar la spectacolele Teatrelor importante din București, dar iubitorii de teatru au fost aproape nelipsiți în cele doua sali de spectacole ale Teatrului Clasic „Ioan Slavici”: Sala Mare si Sala Studio.
Fără îndoială, ediția din acest an al Festivalului de Teatru Nou a fost una dintre cele mai reușite de până acum și meritul nu este al cifrei fatidice „7”, ci al curatorului Festivalului, teatrologul CLAUDIU GROZA și al Teatrului arădean însuși.
Apreciem ideea domnului CLAUDIU GROZA de a fi reunit spectacolele din Festival sub genericul „NOI.” Adevărul este că astăzi, mai mult ca oricând, suntem interesați de alții (de „capra vecinului”), așezându-i sub o lupă subiectivă și ne întoarcem puțin sau deloc spre NOI, spre a ne descoperi / redescoperi, cu fricile și angoasele noastre, cu palidele noastre aspirații, cu frustrările noastre trucate prin culpabilizarea altora, cu speranțe, chiar dacă vagi, dar nicicând abandonate definitiv.
M-a impresionat, în mod deosebit, bucuria, adesea frenetică, a actorilor, care își interpretau rolul nu doar implicați emotional, ci cu evidenta asumare a textului, spre a realiza o introspecție, cu o posibila valoare de generalizare spre NOI înșine, spre OMUL INTERIOR, dar și spre OMUL EXTERIOR, la care se referea Sf.Augustin „în Cofesiuni”. În fond, o „meditație asupra identității și alterității existenței umane”. Din această perspectivă, ca invitație la CUNOAȘTERE DE SINE, apreciem această editie, a VII-a, a Festivalului de Teatru Nou.
Regretul nostru este de a nu fi văzut în cele două sali de spectacol decat puțini, chiar foarte puțini actori ai Teatrului arădean – or acest Festival constituia o șansă și pentru ei de a-și primeni „mijloacele artistice” prin raportare la spectacole, la regii, la interpreți, la texte, care, în mod sigur, îi / ne îmbogățesc în plan teatrologic.
Programul Festivalului a fost complex, elaborat sine ira et studio,ca urmare a unei bune cunoașteri a fenomenului teatral actual, reunind spectacole ale Teatrelor (le numesc in ordinea prezentei lor în Festival) din Târgu-Mureș, Timișoara, Iași, Oradea, București („Teatrul Nottara”), Galați, Cluj-Napoca, Piatra Neamț, Sibiu, formații teatrale independente, precum și Compania Malka, din Grenoble.
Genuri foarte diferite, de la comedie la dramă, de la teatru fizic la spectacolul concert, de la one-women show la spectacolul de improvizație, de la un „solo dedicat muzicii” la lecturi scenice in abordari clasice, au constituit spectacole remarcabile, pe care poți sau nu să le aplauzi, dar nu le poti eluda ca demers regizoral, chiar dacă uneori era șubred și neinspirat. Câteva spectacole au fost antologice. În primul rand, Dansul Delhi al Teatrului Național „Vasile Alecsandri” din Iasi, în regia lui RADU AFRIM, pe care l-am dori și noi, arădenii, din nou, invitat al Teatrului cu o propunere regizorală insolită, devenită o posibilă reprezențatie teatrală de excepție, cum Teatrul aradean nu a mai cunoscut în ultimii ani. De asemenea, dorim a fi invitată și regizoarea CARMEN LIDIA VIDU – prezentă în Festival cu spectacolul Jurnal De Romania.Timisoara; producător fiind Teatrul German de Stat Timisoara – nu doar pentru că este aradeancă (absolventă a prestigiosului Colegiu Național „Moise Nicoară”), ci pentru că are vizibilitate artistică și un remarcabil succes, prin abordări, chiar dacă „de nișă”, dar incitante și originale, în mod evident.
Îndelung aplaudate au fost și spectacolele Avalanșa (producator Teatrul „Regina Maria” Oradea), Schneider si Schuster (producator „Arcub” și Centrul Cultural al Municipiului Bucuresti), Noi, nu niciodată (producator „Reactor de creatie și experiment Cluj-Napoca), Navigatorul (producător Teatrul Național Târgu- Mures), In a Forest Dark and Deep (coproductie „unteatru Bucuresti” si „ArtEst Foundation”).
Nu doresc să menționez anumiți actori, deoarece rar se întâmplă să vezi evoluând în cadrul celor 22 de spectacole ale Festivalului, actori, în roluri mari sau mici, interpretând, cu evidentă plăcere, cu sentimentul că oficiaza o magie unică, irepetabilă, cu o puternică încărcătură emoțională.
Desigur, nu toate spectacolele au strălucit prin texte si regie, dar le-am reținut ca un „tot”, ca o pledoarie spre a ne regasi pe NOI înșine, într-o lume măcinată de contradicții. Ca o pledoarie, dincolo de dificutăți materiale, uneori apăsătoare, pentru un teatru viu, creativ, în căutarea unor noi și noi forme de expresie artistică, un teatru, dintotdeauna, oglindă a societății, dar și a umanului din NOI!
NOTĂ: Aprecieri pentru compartimentul tehnic și pentru compartimentul administrativ, care au funcționat impecabil de-a lungul Festivalului.
