Alex Higyed, absolvent al Facultății de Litere, Istorie și Teologie de la Timișoara, specializare română-engleză, este o personalitate multifuncțională în peisajul cultural contemporan. Cu un master în Studii Americane, Higyed îmbină pasiunea pentru literatură, performanță cu coordonare culturală.
Cu o inclinație evidentă către performance și poezie, Alex Higyed a fost un participant activ în proiecte notabile precum Synthetic Poetry 2 (2022) și în seria de lecturi performative organizate cu sprijinul Fundației ArtEcounters. Talentul său versatil se exprimă nu doar în cuvinte scrise, ci și în modul său captivant de a interacționa cu publicul.
Acesta a participat și la evenimentul „Strada Fără Nume – Pe drum” în 2021, unde și-a adus contribuția distinctivă. De asemenea, a marcat debutul său literar cu volumul de poezie intitulat „nimic personal”, publicat cu succes la Casa de Pariuri Literare.
Pe lângă contribuțiile sale la lumea literară, Higyed își dedică timpul și energiile coordonării proiectului „Comuna 30”. Această inițiativă evidențiază angajamentul său față de promovarea culturii și artei în comunitate.
Alex Higyed este din Șiria, județul Arad și spune că e foarte mândru de locul său natal: „Pentru că acolo e copilăria mea. Niciun alt loc nu m-a format mai mult./Am făcut liceul la Arad, unde am început să fiu tot mai prins în de-ale literaturii.” spune acesta într-un interviu cu Ramona Boldizsar.
Mereu la genul ăsta de interviuri am o plăcere (ne)vinovată de a lasa artiștii să vorbească despre sine lucruri pe care alții nu ar putea să le vorbească. Vin cu întrebarea, cum se descrie Alex Higyed? Ce te motivează și ce-ți aprinde flacăra vieții?
Alex Higyed: Aș zice că agitația. Sunt genul de persoană care nu poate sta locului. Mereu am nevoie să fac câte ceva. Fie că citesc, fie că mă uit la un film, fie că merg la un eveniment. E nevoie de ceva acolo care să mă țină în priză. Poeiza, în cazul meu, a fost o întâmplare care mi-a adus numai bine în ultimii ani. E ca o jucărie pe care pot să o exploatez în continuu. Un mediu în care mă simt confortabil și care îmi hrănește această nevoie de agitație.
Cum vezi tu poezia în ultima vreme? Ți s-a schimbat percepția?
Alex Higyed: Se scrie tot mai mult, asta e sigur. E destul de greu să ții pasul. Aș zice că poate atitudinea mea față de poezie s-a schimbat în ultimii ani. Acum o văd mai mult ca pe o jucărie. Un puzzle, poate. Emoțiile, care de multe ori ne încurcă atunci când ne gândim la poezie, le văd mai mult ca pe niște instrumente cu care pot face ce vreau.
Photo credits: Amelia Toma
Traseul vieții și carierei tale este unul foarte amplu și interesant, aș vrea să stiu ce ai alege între a scrie ( să fii citit, cărțile tale) și a face performance (în fața oamenilor, poate mii, dar cu lucrările altora)?
Alex Higyed: Ăsta e un subiect care m-a interesat în ultimii ani. Vorbim aici de writing for the page and writing for the stage. E o diferență destul de mică și uneori chiar inutilă, dar tocmai pentru că poezie e un mediu atât de flexibil și atât de fluid încât se poate integra în mai multe medii, poate fi adusă în fața publicului prin diverse practici artistice.
Anul trecut am avut lecturi în expoziții, unde am încercat să creez dialoguri cu lucrările de artă, de exemplu. Un poem, tocmai prin expresivitatea sa poate, zic eu, să activeze anumite niveluri de semnificație atunci când e pus în performance. Lucruri care nu pot fi văzute neapărat în scris. Deși cosider că scriu pentru pagină, îmi place să fac performance. E o legătură mai specială cu publicul atunci când ești pe scenă. Sau nu neapărat pe scenă, printre ei chiar.
Care ar fi highlightul unei zile banale de-ale tale?
Alex Higyed: Îmi place să-mi beau cafeaua singur dimineața. Singurătatea de dinaintea unei zile pline poate fi foarte revigorantă.
Photo credits: Bilcec Nicoleta
Random fact despre tine? Ce ascunzi în poezie?
Alex Higyed: Colecționez plușuri. E o obsesie pe care o am din pandemie. Cum a apărut? N-aș știi să-ți spun. Ce ascund în poezie? Nu știu dacă ascund ceva. De regulă încerc să spun lucrurilor pe nume, să le fac cât mai simple și ușor de înțeles. Poezia despre asta e, până la urmă. Despre noi, ca oameni, despre lucrurile simple din jurul nostru.
Alex Higyed: Keeping myself busy. O folosesc (uneori și inconștient) de la probleme. Poate sunt și altele, dar nu le-am dat așa mare importanță până acum.
în cafeneaua literară joy’s
dar am auzit că dacă faci asta
ești automat scriitor”
Care este părerea ta despre aceste localuri care au format artiști? Poți spune că acest local te-a marcat?
Alex Higyed: Joy’s a fost cumva locul în care am descoprit literatura contemporană, prin Discuția Secretă. Nu aș zice că localul în sine a format artiști, dar deschiderea lor pentru festivaluri de acest tip mi se pare formidabilă. De când am început Comuna 30 am început să observ tot mai mult această deschidere pentru evenimentele literare în localuri. Interacțiunea cu publicul e puțin diferită. Se creează o legătură cumva mai intimă între cel care recită și public. Dar în același timp și oamenii interacționează altfel.
Alex Higyed: Poate sună oribil, dar… whiskey&cola.
Cred că arta ne reprezintă ca oameni. Ai un citat/carte/ film/tablou preferat?
Alex Higyed: E un citat care mi-a plăcut, și pe care l-am descoperit recent în Leaving the Atocha Station, de Ben Lerner: „I experienced the shape of pain, but not pain”.
@totallynotcodrin
Ce ți-ar fi plăcut să știi mai devreme?
Alex Higyed: Că pot spune „nu” atunci când simt că e prea mult pentru mine.
Planuri de viitor? Care ar fi un goal pe care ai vrea să-l realizezi?
Alex Higyed: Momentan nu am foarte multe planuri. Anul trecut a fost destul de obositor pentru mine (pentru toată Timișoara, de altfel). Lucrez la un volum nou de poezie care, sper, să iasă anul ăsta. În rest, odihnă.
Pe Alex Higyed îl găsiți pe Facebook și Instagram iar cartea lui „Nimic personal” o găsiți și pe Cărturești.
![[spotlight arad] sebastian românu- despre cercetășie, in trecut, prezent și viitor](https://www.criticarad.ro/wp-content/uploads/2024/03/WhatsApp-Image-2024-03-29-at-10.10.53-AM.webp "[spotlight arad] sebastian românu | despre cercetășie, în trecut, prezent și viitor 20")
