Recunosc că îmi plac părăstasele. Lumea îl vorbește pe mort numai de bine și este o atmosferă de veselie de la amintirile frumoase cu mortul, amestecate cu un iz de tristețe de la moartea în sine… partea filosofică. Acum s-a dus – noi să fim sănătoși!
Am particpat cu drag la „marele” eveniment al Aradului cu zacusca. Vreme frumoasă, mulți oameni veseli, o parte prieteni sau cunoscuți, cu toții am așteptat cu nerăbdare să vină zacusca gratuită. Ne-am bucurat de cozi de sute de oameni ca pe vremuri, un pic de înghesuială. Două, trei comentarii ca în comunism:
– Daț’ mai puțin să ajungă pănă în spate !
– Băă, nu te băga în față, că noi nu stăm ca proștii aici !
Sincer, mi-a plăcut atmosfera comunistoidă în care partidu’ dă gratis de mâncare. Și totuși, printre organizatori sufla un vânt de tristețe. Toată lumea aștepta cu sufletu’ la gură rezultatul de la București, cine va câștiga în bătălia Falcă versus Buda. Buda fiind șeful partidului din Cluj. O bătalie imensă pentru a acoperi locul lăsat de Blaga în partid. Emoțiile erau mari – cine va câștiga: Falcă sau Buda?
Rezultatul luptei a căzut necruțator pe toate telefoanele organizatorilor, astfel câștigătorul în lupta Falcă versus Buda a fost Gheorghiu. Clasic, ca în Caragiale, Falcă a fost trădat, Buda la fel.
Atmosfera s-a schimbat imediat. Până și muzica populară de pe scenă a luat un ton de jale. A început să sufle și un vânt de toamnă rece în ton cu fețele organizatorilor. Toți știau că marele conducător de partid local se visa președinte pe țară. Astfel, din pomană electorală, evenimentul s-a trasformat, trist, în părăstas!
Trist, dom’le, trist!
Să îngropi un vis atât de tânăr și frumos, ca acela de a fi președinte?
Să îi faci părăstas cu zacuscă – și mai trist!
1 comentariu. Leave new
Railor ..