Cel mai cunoscut prozator originar din Arad, clasic al literaturii române, om de cultură și militant naționalist este Ioan Slavici. Prin romanele, schițele, memoriile, articolele de presă el s-a dovedit a fi un promotor al limbii și culturii poporului în sânul căruia s-a născut, susținând în același timp unitatea spirituală a românilor de pretutindeni. Chiar prietenia lui cu bucovineanul Mihai Eminescu și cu munteanul Ion Luca Caragiale dovedesc acest lucru.
Este binecunoscută activitatea lui în apărarea și promovarea culturii naționale românești din Transilvania în timpul dualismului austro-ungar. Din acest motiv la 25 aprilie 1888, la al cincilea proces de presă intentat ziarului „Tribuna” de la Sibiu, pe care îl conducea din 1884, este condamnat la un an de temniță de stat, o sută de florini amendă și 23 florini cheltuieli de judecată. Este întemnițat la Vacz (Vaț) în Ungaria. Anterior, el și ziarul au mai fost amendați pentru crimă de agitație împotriva statului (evident, împotriva statului maghiar). În urma represiunii la care este supus pleacă în capitala României, pentru că așa cum spunea el: „Soarele pentru toți românii de la București răsare”, foarte cunoscuta sintagmă utilizată apoi de toți militanții români.
Ani mai târziu, în lumea europeană se petrec schimbări fundamentale, generate de Războiul cel Mare (1914-1918), care presupun schimbarea vechii ordini politico-statale. Ioan Slavici este considerat încă de la începutul războiului un filogerman pentru politica sa pacifistă dezvăluită de un articol publicat în ziarul Ziua din București. care milita pentru neutralitatea României. În urma articolului se declanșează o campanie virulentă în presa românească împotriva lui Ioan Slavici, invinuit de trădare a intereselor naționale. Ioan Slavici se temea mai mult de pericolul rusesc de cât de cel german și austro-ungar și, ca atare, este în contradicție cu politica oficială a guvernului României.
Este arestat pentru prima oară la 28 august 1916, după intrarea României de partea Antantei, împotriva Austro-Ungariei și Germaniei. Este eliberat la scurt timp dar rămâne la București după ce acesta este ocupat de armatele inamice. În timpul ocupației scrie în „Gazeta Bucureștilor”, aducând acuzații unor înalți funcționari și denunță politica imperialistă britanică.
După încetarea războiului prin cererea de armistițiu cerută de Germania, la 11 noiembrie 1918, și întoarcerea din refugiul de la Iași al regelui Ferdinand, Slavici și alți redactori de la Gazeta Bucureștilor sunt trimiși în judecată pentru colaboraționism cu ocupantul german și austro-ungar. Ioan Slavici, Tudor Arghezi și Dem Teodorescu sunt condamnați la câte cinci ani închisoare fiecare. La 18 decembrie este eliberat.
Experiențele sale din închisorile în care a fost încarcerat de justiția maghiară și justiția română le povestește în lucrarea memorialistică „Închisorile mele”.
Așadar unul dintre marii români a fost acuzat de prea mult naționalism românesc de către unguri și de prea mult maghiaro-germanism de către români!
