ORICE OM URCĂ PE SCARA IERARHICĂ PÂNĂ LA NIVELUL MAXIM AL INCOMPETENȚEI SALE!…
(… din Legile lui Murphy…)
– XV –
„Propunere indecentă” adresată Sfântului Sinod al B.O.R…
Extrem de mult prea-fericiți , prea-înalți și prea-cucernici prelați, prea-bine cuvântați de prea-harul prea- ceresc,
Subsemnata/ul Berbecuță neagră/Oiț negru, rătăcită/rătăcit de turma păstorită de mult prea-hărăziții formați de voi, prea-formatorii de formatori-păstori, înscăunați în prea-înaltele jilțuri ale B.O.R.,… vin în fața prea-luminatelor voastre minți cu o serie de prea-propuneri…
Străfulgerată/străfulgerat de prea-scurta sclipire de har prea-ceresc, prea-cutremurată/prea-cutremurat de ceea ce mi s-a arătat în visul din Ajunul Bobotezei, pre-ajunul sărbătoririi Soborului Sfântului Ioan Botezătorul… Prea-mărturisesc – păcatele mele – că vin din Românica, domiciliez acum pe meleaguri străine, britanice și am ajuns aici pentru că sunt ovină/ovin trans-gen… Când văd o turmă de berbeci, mă simt oiță, când văd o turmă de oi, mă simt berbecuț… Străfulgeratu-v-a prea-harul de a mă alunga din turma mea natală tocmai din prea-respect pentru valorile de familie tradițională… Prea-străbătută/prea-străbătut de fiorul sărbătorilor de iarnă care se vor mântui/săvârși de Sf. Ioan Botezătorul, vă prea-propun cu prea-smerenie și prea-umilință următoarele:
(i) Să se schimbe ordinea prea-sfintelor sărbători, adică, întâi Sf. Ioan și apoi Boboteaza… Argumente prea-logice și prea-practice: mai întâi a fost Sf. Ioan Botezătorul, abia „după”, a urmat Botezul Domnului; la noi, la țară, oamenii prea-curați în cuget și simțiri, mai întâi, merg la cârciumă să ia o agheasmă mare sau mică – după cum prea-grăiesc ei și după buzunarul și ficatul fiecăruia; prea-„sărbătorind”-ul pe Sf. Ion, înainte de Bobotează, ei sunt gata prea-aghesmuiți – nu vor prea-crește, la prea-sfânta slujbă de la biserică, prea-buluceala străbună la apă sfințită – și se va face și economie de agheasmă (vin secetele și e nevoie de așa ceva la câmp, când se iese cu prapurii și rugăciunile de ploaie).
(ii) Să se scoată din limba prea-ascuțită a mirenilor verbul „a crăpa”: expresii de genul „e un ger de crapă pietrele”, „a crăpat de ger vițelu-n burta vacii”, „se crapă de ziuă” etc. , nu-și mai au locul în schimbările prea-climatice și de fus orar de azi. Unde să mai punem că, prin părțile mai sudice ale Românicăi, se prea-spurcă limba cu regățenisme: „crăpați-ar ochii!”, „crapă-n tine!”, „crăpați-ar ficații-n tine!”, „crăpați-ar fierea-n tine! „să crape mă-ta?”, „să crăpi tu?”, „să crape de foame!” sau „a crăpat, nenorocitu’!”ș.a.m.d. Uneori se folosește verbul „a plezni”…Asemenea rostiri ne prea-spurcă limba, lasă loc liber prea-necuratului…
(iii) Să fie prea-înălțat, până la prea-ceruri al nostru prea-cinstit și prea-cuvios Teodosie, da’ nu prea-prea-„sus”, căci mai avem mare nevoie de el aici, pre pământ: propun cu multă prea-cuvioșenie să fie făcut prea-mitropolit al Tomisului și întregii Mări Negre și – în vederea reunificării tuturor bisericilor noastre creștinești – propun să fie numit prea-Cardinal al Botezurilor. Să fie exonerat de prea păcatele pământești, prezente și viitoare, de prea-corupția ce i se prea-impută de către prea-neștiutorii de la Anti-corupție…
(iv) Argumentul meu constă în următoarele prea-avantaje majore aduse de prea-înalt-sfinția sa într-o astfel de „așezare” duhovnicească: În primul rând, el este un fel de „trans”-gen sau amfibiu: poate predica, boteza, afurisi, cumineca etc. și pe uscat și pe mare; nu a venit el spre prea-umilii, prea-cuvioșii oișori și prea-curatele berbecuțe, cu șalupa marină, din larguri spre țărm? Era el așteptat cu brațele deschise și jenunții înnisipați, coatele încrucișate, de mirenii (poate „mărenii”) buluciți ca sardelele (deh, așa-i la mare!) , toți cu plosca pregătită să ia agheasmă de la prea-cucernicia sa? Sigur că da! Ei veniseră să primească duh, dar mă întreb, câți nu și-or fi dat duhul în soborniceasca înghesuială și ticsire? Oare nu ar fi mai bine să vină prea-Teodosie-ul cu o parapantă amfibie? Să „plutească” deasupra capetelor prea-plecate (i.e. „duse”) ale mirenilor noștri prea-smeriți… În al doilea rând, o fi sfânta noastră biserică prea-duhovnicească, deci prea-prea-spirituală…, dar nu poate trăi doar cu prea-aer… Prea-înaltul Teodosie ar putea face reforme „radicale” (pe ici, pe colo) spre a realiza prea-lumeștile economii materiale (și spre bucuria prea-luminaților noștri guvernanți prea-însetați de biruri, nu de agheasmă): de ce să punem la cazne grele bieții prea-preoțași, cu adunatul apei chioare în butoaie spre a fi apoi prea-binecuvântată de „prea-…prea”-ul? E mult mai simplu să prea-binecuvânteze apa Mării Negre! Atunci, în șiruri prea-ordonate, pe plajă, ar încăpea întreaga suflare mioritică, fără dezordini, coate date, călcat în picioare… fiecare ar veni cu polonicul lui de acasă și să se servească cât cuprinde… În al treilea rând, să ne gândim la ce prea-cazne ne va supune U.E. și Banca Mondială pe anul prea-electoral care a și început: bani, bani și iar bani… nu spre noi, ci spre „ei”… Mai mult, Ministerul finanțelor – fie el prea-binecuvântat de toți dumnezeii (mă-sii!) – ar plezni de prea-bucurie, căci ar putea cere taxe de agheasmă marină de la toate popoarele prea-ortodoxe și prea-riverane la Marea Neagă: georgieni, ruși, ukrainieni, bulgari… Frate, frate… dar agheasma-i pe bani!… Ce dacă-i doar „apă de ploaie” (pardon, marină )? Apa are sfânta menire de a aduce prea-curățenie sufletească. Dacă trupul este prea-udat în prealabil cu dezinfectantul alcool, ce mare și prea-fericită va fi lucrarea prea-sfinților noștri prelați ! Și riveranii menționați mai sus – prin tradiție prea-strămoșească – nu glumesc deloc la capitolul „igienă”…
(v) Să se prea-legifereze de către „aleșii” noștri (din Casa prea-Poporului) concediul de Iordănitul muierilor la fel precum concediul matern. Petrecerea nevestelor ce se adună la o „gazdă” (prea-fraieră) – veche tradiție prea-populară la sate – ar trebui prea-extinsă la cel puțin o lună. Să dea tihnă bărbaților să „sărbătorească” cum-se-cu-VIN-e mântuirea sărbătorilor de iarnă și apoi, să se poată prea-drege „după”, fără a mai îndura cu atâta prea-stoicism dezlănțuirea gurii prea-spurcate a nevestelor…
(vi) Să se concentreze duhul nației asupra marii sărbători a Soborului Sf. Ioan Botezătorul. Fiind strâns legată de Bobotează (dar în ordinea inversă, propusă de prea-umila/prea-umilul de față), ziua de Sf. Ioan/Ion ar trebui reconsiderată după cum prea-urmează: „după vorbă, după port” să nu mai zicem doar Sf. Ion! Să zicem și Sf. Ioana! Ce prea-splendidă respectare a mult-hulitului Political Correctness!… De ce să aibă doar franțujii a lor Sf. Jeanne d’Arc? Englezii o au pe Boudica și, dacă „ei” vor, îi pot da și meaning-ul de Ioana… Să ne gândim cu prea-adâncă „cugetare”: Ioan vine din ebraică: e compunerea Jahve (în formă scurtă, Jo) cu Hanan (= a avea milă). Deci Ioan = „Jahve a avut milă”, „D-zeu este milos”. Este o formulă de prea-mulțumire față de divinitatea care a făcut posibilă nașterea unui copil (semnificația – „Dar de la D-zeu”). În slavonă ar veni „D-zeu este bun”. Dar prea-umili mireni, cine naște? Femeia!. În religia noastră prea strămoșeașcă Fecioara prea-curată sau Maica precistă! Deci, de ce nu și Sf. Ioana? Prea-cugetați, am închide măcar o părticică din gura muierilor!
(vii) Eu, prea-umila berbecuță / prea-smeritul oiț, vin și cu propunerea reabilitării prea-întruchipării A.I, în robotul Ion de la Cabinetul fostului prim-ministru Nicolae Ciucă (actual Președinte al Senatului de la adunătura din Casa prea-Poporului). De ce să nu fie acesta transferat la Sfântul Sinod al B.O.R.? Vă dați seama prea-înalți prelați, ce câștig ar fi pentru prea-îndrumarea slujbelor și a altor lucrări bisericești atât de necesare prea-ortodoxului nostru popor? De ce a fost robotul îndepărtat din Palatul Victoria? Era el prea-lucrarea mult prea-Necuratului? Nici vorbă! Era invidiat de prea-inteligențele aciuate prin Guvern, prin Parlament și chiar și prin Palatul Cotroceni! Ce nesăbuiți de „aleși”… pe sprânceană (pardon, pile!)! Locul lui trebuie să fie acolo unde poate fi, cu siguranță, mai folositor cu adevărat – în inima și creierul B.O.R! Câte rugăciuni n-ar putea el învăța (pe de rost!), câte articole îmbârligate de cod canonic n-ar fi deslușite mai bine de CIP-urile sale performante?
(viii) Mai propun ca B.O.R. să prea-susțină cu prea-fermitate ca prea-„Șoșo” și prea-Simion să facă – automat! – un cuplu la conducerea „republicii demo-aristo-monarhicească” (pace, Budai-Deleanu!), spre a economisi banii oricum aruncați cu atâtea alegeri… Prea-blajinul Iohannis ar putea apoi pleca liniștit la Odin sau Wotan… Ce, prea-curvia nu-i ruptă ea din Rai? Mai citiți cu prea-adâncă luare aminte Cele 10 Porunci… Istoria Spaniei ne dă o mare pildă: Isabela de Castilia și Ferdinand de Aragon nu s-au combinat ca regi prea-catolici întru reconquista: curățarea Iberiei de necredincioșii sarazini (ziși si mauri)? Nu vă dați seama că acuza de amenințare cu „agresiunea sexuală” adusă de Șoșo bietului Simion nu este decât o prea-înscenare electorală?
(ix) Propun – de asemenea – ca B.O.R. să susțină unificarea celor patru sărbători: 23 septembrie – Zămislirea Sf. Ioan Botezătorul, 24 iunie – Nașterea Sf. Ioan Botezătorul, 7 ianuarie – Soborul Sf. Ioan Botezătorul și 29 august – Tăierea capului Sf. Ioan Botezătorul. În acest an (2024), Boboteaza și Sf. Ioan pică în week-end; chiar de „s-a hotărât” să fie sărbători legale, bieții românași, nu s-au ales cu nimic… Da’ de la anu’, ce vom face? Felu’ , modu’… În acest an, are prea-logică propunerea inversării Bobotezei cu Sf. Ioan, am argumentat cu multă prea-bună-cuviință acest lucru. Dar acum, evenimentul se consumă sau s-a consumat. E și așa bine, pentru prea-adâncă învățătură. Cum să se facă unificarea de care vorbeam? Las la adânca prea-cugetare a B.O.R., care, în marea ei prea-înțelepciune, vă ști cum trebuie „făcută lucrarea”… Să nu uităm că Sf. Ioan este cel mai important Sfânt al prea-sfintei biserici și de aceea are patru sărbători dedicate. Dar să nu uităm prea-înalți prelați că și catolicii au un Les touts saints sau All saints…
(x) În fine, cu prea-umilință pogorâtă din prea-înaltului cer, vin cu o ultimă propunere: tot românașu’ născându-se, să primească la botez, pe lângă prenumele ales de nași, obligatoriu și pe cel de Ioan/Ioana (cu variantele lor încetățenite pe meleagurile noastre strămoșești). Statisticile ne arată că peste două milioane de cetățeni de ”gen” masculin și peste 650.000. de cetățene de ”gen” feminin (nu e pleonasm, înțelegeți de ce…) poartă, în scumpa noastră Românica, numele de Ion/Ioana sau variante ale acestora… Și, peste toate, suntem peste 85% creștini-ortodocși…
Cu prea-smerenie vă spăl (și apoi!) vă pup mâinile și picioarele!
Berbecuța neagră / Oițul negru rătăcită/rătăcit…
Cel ce-a consemnat spovedania, ruga și prea-modestele propuneri se prea-roagă ca CNCD dar și Sfântul Oficiu (Inchiziția!) să închidă ochii…
Citește și:
