Știri de tipul „asta nu se publică”

Presa are menirea ei, iar aceasta poate fi distorsionată de diferite interese ori criterii. Se publică știri în funcție de cititori și auditori, de rating, dar și conform politicilor redacționale, stabilite de patronat. Tot timpul a fost așa, iar istoria publicisticii nu ne poate sugera un exemplu de jurnalism obiectiv. Presa de partid, presa de stat, presa publică vizează politici de interes și de manipulare a opiniei publice.

Îmi trimite dl economist Liviu IOJA un articol despre „asta nu se publică”,

iar mesajul Domniei sale cuprindea o mare doză de revoltă vizavi de dezinteresul național față de tinerii, identificați deja cu înalte valori intelectuale. Nu se referă Liviu Joja la talentele sportive ori artistice și nici la cele care ating performanțe înalte în domenii vizibile (ex. înotătorul Popovici sau gimnasta Nadia), ci la elevii, tinerii elevi depistați – prin concursuri internaționale – cu înzestrări înalte, datorită întâmplării și nu unor politici școlare de stimulare a elevilor cu disponibilități înalte.

(Dl. Liviu IOJA a preluat, după 1990, Fabrica de bere, moștenire a Baronului Neumann din Arad, a creat brandul Arbema, una dintre cele mai alese băuturi ușoare din țară, fiind apoi ”strivit” de concurența cu marile trusturi de bere din străinătate și de obtuzitatea serviciilor bancare românești, coordonate de politicieni și influențate cu discreție de personaje din anturajul decidenților).

Amintește că presa a ignorat (sau n-a fost interesată de încurajare) că TIMEEA PETRESCU (12 ani, născută la Craiova) a fost identificată cu un IQ cu 22 de puncte mai mare decât oricare om testat a avea Coeficientul de inteligență de 140 puncte și care aparține categoriei geniilor. Mai amintește de trei liceeni din Sibiu, câștigători la Olimpiada Geniilor, categoria Robotică, organizată de Oswego Stat University New York, care au conceput un pompier robot, apreciat superlativ de elita universitară. Numele elevilor: ALEXANDRU RADAC, DANIEL MARPOZAN, CODRIN MUNTEAN. Un alt caz de excepționalitate precoce: KERESZENY NORBERT din Sighetu Marmației, care a dat admiterea la Medicina din Milano, obținând primul loc la o concurență cu peste 60 de mii de candidați din întreaga lume. MIHAELA FLOREA din Brăila a fost laureată a Campionatului Mondial Microsoft Office Specialist 2019, secțiunea Excel. ȘTEFAN PRICOPIE, absolvent al Universității din Manchester, a devenit posesor al Premiului Nobel Junior (Global Awards 2020), la concurență cu aproape 3500 de candidați din circa 350 de universități din 50 de țări.

Acum când clasamentul universitar Shanghai (2023) al celor mai bine cotate universități din lume nu menționează nicio universitate românească în prima mie, în timp ce Polonia are 9 universități, 6 – Cehia, Ungaria – 4, iar Serbia – 2. Până și Estonia, Lituania, Slovenia și Slovacia figurează cu universități valoroase în prima mie. Anglia are 64, Germania – 45, Franța – 27, Italia – 38, Spania – 30 etc. În frunte, se află de mai mulți ani în Academic Shanghai Ranking, Harvard University.

Universitățile românești „nu există”, așa cum clasamente liceale de tip PISA, elevii școlilor din țara noastră se clasează pe ultimele locuri.

Ce au făcut autoritățile române, responsabile cu educația pentru a schimba în bine valoarea instituțiilor de învățământ și educație din România? Nepăsarea perpetuată nu ne aduce nici un folos, situația elevilor și studenților români se mediocrizează, iar sistemul, coordonat centralizat de Ministerul Educației Naționale, alunecă, până la a „cădea” din tabelul cu clasamentele comparative. Ce fac onorabilii ministeriabili vizavi de faptul că aproape o sută de licee nu au nici un promovat la Bac, nu doar într-un an ci an de an. Câtă rușine instituțională mai suportă cei care sunt „autorii” unor astfel de realități contraproductive?

Mai putem continua cu exemple excepționale:

ALEXA TUDOSE a cucerit medalia de aur la Balcaniada de Informatică. A și plecat deja la Universitatea din Oxford, cum probabil se va întâmpla cu alți tineri care și-au dovedit excepționalitatea. Dar câți mai sunt dintre aceștia, care n-au avut posibilitatea de a participa la vreo competiție ori care n-au fost identificați ca tineri cu disponibilități înalte, fiind capabili de performanță. Vor pleca.

Zilele trecute vorbeam cu un coleg despre familiile noastre.

Îmi zice că băiatul s-a căsătorit cu o franțuzoaică și amândoi lucrează la Sorbona 2, fata e în Belgia, căsătorită cu un tunisian, iar nepoții urmează școli de renume din țara lor de adopție. Deja tinerii români sunt răspândiți în lumea largă, iar alții beneficiază de expertiza înaltă și genială a talentelor naționale. Încheie Liviu Ioja cu tristețe: „Aici, în această țară, nu se mai poate visa”. Aici, „în România, a murit speranța, iar viitorul nu se mai vede”.

I-aș spune lui Liviu și celor ce se tulbură că rămânem tot mai săraci pentru că nu prețuim valorile ce ne sunt date de la Dumnezeu prin zestrea de inteligență, talent și genialitate. Ne-am convins că nu Școlile doctorale fac Știința. Ne-am convins că un tânăr valoros devine o remarcabilă investiție pentru societate. Avem nevoie de instituții care să depisteze „comori lăuntrice” pentru un viitor educat. Desigur, educația costă, dar lipsa educației costă mult mai mult. Creșterea economică este consecința dezvoltării umane, iar tinerii au nevoie de încredere pentru a fi motorul societății.