[ACTUALIZARE]
Citește bine în poza asta – de două-trei ori, chiar dacă nu ești greu de cap – ce scrie pe „stâlpul-cariatidă” al Penitenciarului Arad (un fel de „Coloană a finitului”… oricine a intrat „până sus” l-a văzut… dar e foarte ultil să-l vadă și cei care nu l-au văzut): chiar dacă nu citești mai departe Declarația Universală a Drepturilor Omului, o să rămâi cu esențialul.
E mișto și de tatuaj.
Ai citit?
Bun. De abia de acum încolo începem să știm despre ce vorbim.
Acum vorbim despre Ioțcu… Ieri vorbeam despre tine, mâine o să vorbim despre naș`tu, tac-tu, colegu-to, nevastă-ta, finu-so, poimânie despre un alt cunoscut om de afaceri și despre alt domn președinte, despre încă un lot de polițisti, răspoimâine despre domnul procuror, după aia poate și de ziariști – c-așa-i filmul ăsta cu hateri de la noi din țară.
Ar trebui să fie FRATERNITATE, cum scrie inclusiv pe stâlpul Penitenciarului de Maximă Siguranță – dar nu-i… deci suntem cu toții niște infractori care încălcăm zilnic, repetat, cu discernământ și în bandă organizată, articolul 1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului. Adică cele 10 porunci, cei 7 ani de-acasă, tot codul penal, tot codul civil, toate cărțile de filosofie, literatură și toate legile firii… tot.
Deci ce face Ioțcu
după ce luni după-masa s-a prezentat benevol, însoțit de o patrulă de poliție, încătușat și într-o companie de trei „no name” la poarta penitenciarului de pe 6 Vânători? Nu a sunat nimeni… nimeni n-a fost curios să se intereseze ce face Ioțcu… cum s-a adaptat… dacă a dormit bine în prima noapte… nici în a doua… nici în a treia… „ce face Ioțcu?” a fost o întrebare care a absentat de pe toate înregistrările pe care le monitorizează penitenciarul… apropo de fraternitate (și, mamăăă, câți „frați” avea Ioțcu până… mai adineaori!). Numa noi am fost curioși să știm ce face Ioțcu.
Carantină face… „Domnul Nicolae Ioțcu se află în perioada de carantină pe care o impune, prin lege, orice penitenciar din România. După ce va trece această perioadă, va intra pe regim închis, întrucât are de executat o pedeapsă de peste 3 ani. Va ieși sau nu va ieși la muncă în exterior – asta va decide el -, iar ulterior acestei decizii este foarte probabil să fie desemnat ca bibliotecar al instituției” – a declarat pentru criticarad.ro o sursă oficială a Penitenciarului Arad. Explicația acestei alegeri? „În aria noastră de selecție sunt extrem de puțini oameni care știu măcar să scrie sau să citească” – ne-a specificat oficialul… deci practic Ioțcu n-are concurență. Pe cine să-l pui la bibliotecă – pe Uțu?!
Știi cu ce rămâi după ce ți-a căzut tavanul destinului în cap: CU LITERATURA
Am un sfat FRATERN pentru Ioțcu (despre care, scuze că reamintesc – dar văd că se cere – am scris „ca hater” aproape la fel de mult ca Dolcu): Citește CARTEA DE NISIP, de Borges – ai putea s-o faci de pe-acum… cred că te lasă să citești în carantină… și poate, totuși, îți dă ceva examen… te trezești cu ceva junkie arestat de Diaconescu, cititor de Chuck Palahniuk și pianist cu Conservatorul brusc, așa… Cu aia, Nicule, rupi orice comisie (și Claudia Boghicevici dacă vine peste tine!). Când te-ntreabă cineva de-acolo „ce vă recomandă” (vezi și comentariile de pe facebook) te apuci să recenzezi oral cartea aia și închei așa: lumea noastră este metafora labiritului, a oglinzilor și a bibliotecii – totul fiind guvernat de o forță enigmatică și inaccesibilă decât celor care sunt parte temporară a ei. Trăiești, în această viață, viețile tuturor care au trăit înaintea ta – le spui… și închei „cum ne învață marele poet argentinian”
„Vreau ca după această experiență, onorată comisie, să rămân cu literatura” – atâta le zici dacă te-ntreabă „de ce vrei tu să te faci bibliotecar?”
……………………………………………………
[TITLUL INIȚIAL] (29 iunie, 2017) Dacă ești curios cum o duce Nicolae IOȚCU la pușcărie… BINE: l-a „sărit” pe Ovidiu TENDER din funcția de BIBLIOTECAR AL PENITENCIARULUI Arad…
Dacă acum doi ani ai fi intrat în audiență la președintele Consiliului Județean Arad și i-ai fi proorocit că o sa ajungă bibliotecarul Penitenciarului Arad, ai fi riscat să-ți spargă telefonul de cap și ți-ai fi complicat inutil viața (de aia nu-i mișto să fii prooroc)! Pe vremea aia – hăhăă… parcă a fost ieri… pentru că era fix ca azi! – țelul său era „ministru de interne”, iar ceea ce trăiește acum nu făcea parte din obsesiile sale nici măcar la capitolul „coșmaruri”.
Ei bine, ce a făcut Nicu Ioțcu în prima sa zi de pușcărie? „Le-a dat clasă!” – cum succint și plastic se exprimă „sursa noastră de la capătul lumii”: l-a SĂRIT pe Tender din postul de bibliotecar al Penitenciarului Arad – cele de comandant și preot fiind ocupate. Fostul „sultan” al CJA l-a surclasat pe magnatul timișorean de îndată ce i s-a completat fișa de deținut – probabil beneficiind și de conjunctura că Ovidiu Tender se mută la „Popa Șapcă”, din cauză că intră pe regim semi-deschis… dar noi credem că-i ieșea oricum: nu fac afacerile lui Tender la un loc cât produce „Moara cu noroc”!
Sunt scriitori uriași care și-au imaginat paradisul ca pe un labirint-bibliotecă, nicidecum ca pe o pedeapsă – dar Ioțcu e mult peste aceștia din punct de vedere al norocului, șansei, destinului… Îi recomandăm să-i citească barem acum… dacă tot i s-a ivit ocazia… numai de câștigat o să aibă!
Articole asociate:
https://criticarad.ro/actualizare-6-este-ultima-zi-de-libertate-a-fostului-presedinte-cja-nicolae-iotcu-a-fost-condamnat-definitiv-la-4-ani-de-inchisoare/
6 comentarii. Leave new
Nu merita comentarii viermii societii!
Ce bine imi pare ca ai luat teapa :)))
Nu voi scriati, penalilor, că Iotcu a fost victima sistemului, persecutat de procurori, condamnat abuziv? A fost inchis sponsorul si v-ați schimbat discursul? Jeg! Jeg!
Iti las comentariul, penibilule, doar ca sa iti raspund la el (dupa care le stergem pe ambele… sau nu – editare ulterioara). Iotcu a fost făcut, cum scriam, de voi, jegurilor – fiind un jeg de-al vostru… deci nu-i plange nimeni de mila. Am vrut sa scriu neaparat articolul care te-a durut, vad ca, rau, ca sa nu ne luati drept cretini. Nu ne-a fost niciodata sponsor si nici n-o sa ne fie – tie am curajul sa fac pariu ca da… sau te-o fi refuzat și de aia latri in halul asta. Pune-ti telefonul pe modul selfie si scuipa-te singur!
Bine punctat domnule Lucian.ai dreptate în privința lui Nicolae Ioțcu.L-am cunoscut personal încă din tinerețe.Și când spun l-am cunăscut spun ca am lucrat o perioada de timp în aceeași unitate celulita, numita COMBINATUL CHIMIC ARAD. Era de pe atunci un tip taciturn,închis in sine,în care nu puteai sa ai niciodata incredere.un tip care impresia mea,părea ca colabora cu securitatea…intr-Un cuvânt, era în stare sa calce pe cadavre.Așa ca își merita soarta.
Îmi spunea un fost șef de al său de la CET, că acolo datorită multor absențe din bibliotecile facultății, era pus la lopătarea cărbunelui când se descărca din vagoane. …………..
În sfârșit, poate și domnia sa pune mâna pe carte ! Eu zic că nu e rău. …………
Eu când am fost în pârnaie, cu greu am obținut de la „educator” câteva cărți de psihologie, criminologie și genetică juridică (pt. a-mi educa voința).