Al Doilea Război Mondial | Prizonierii de război, privire comparativă | Calvarul prizonierilor din Uniunea Sovietică (13)

al doilea război mondial |
Ared
Distribuie:
Mod ADHD - Activează-l ca punct de sprijin vizual pentru citit mai rapid și cu mai multă concentrare.

Al Doilea Război Mondial | Prizonierii de război, privire comparativă | Calvarul prizonierilor din Uniunea Sovietică (13)


 Dileme greu de rezolvat

Sfârșitul războiului în Europa a generat dileme greu de rezolvat, a creat întrebări la care răspunsurile oricum ar fi fost date ar fi nemulțumit pe o parte dintre cei care le așteptau și mai ales a creat probleme insurmontabile factorilor de decizie care ar fi trebuit să facă dreptate. 

Foștii prizonieri de război sovietici se aflau în mijlocul acestor frământări, controverse, neliniști etc, pentru că taberele pentru care au luptat, felul în care au făcut-o, motivațiile, modul în care au căzut în mâinile dușmanului, traiul din lagăre, manipularea la care au fost supuși au fost foarte diferite, așa încât și stările de care au avut parte după război variau de la bucuria eliberării, până la suferința internării în alte lagăre sau chiar a condamnării, uneori, la moarte. Mai exista, peste toate, voința implacabilă a învingătorului care își aplica propria versiune a  modului de desfășurare a ostilităților, a modului în care avea să aplice legile justiției internaționale și naționale. 

Sovieticii își duc în erore aliații

Cei mai mulți dintre prizonierii existenți în  lagărele Axei (Germaniei) au fost eliberați în primele luni după semnarea capitulării, în timp ce prizonierii deținuți de puterile aliate învingătoare au continuat să fie reținuți în lagăre sau puși la muncă chiar și la 10 ani de la încheierea războiului.  

Una dintre ultimele chestiuni atinse la Yalta a fost cea a repatrierii prizonierilor de război deținuți de Germania. Întrucât unele lagăre se aflau deja sub administrarea Armatei Roșii, democrațiile occidentale erau interesate să își aducă oamenii acasă într-un timp cât mai scurt și, deasemenea, doreau să trimită la casele lor numărul mare de prizonieri sovietici și pe cei aflați sub uniforma Werhmachtului, pe care i-au capturat pe teritoriul Germaniei. Doreau să scape de ei și deoarece costurile cu întreținerea erau foarte mari. Nici britanicii și nici americanii  nu se gândiseră în profunzime la toate implicațiile acestei înțelegeri. Sovieticii aveau puțini prizonieri aliați, așa că înțelegerea îi interesa mai mult pe ei pentru a-și recupera cetățenii în scopul reintegrării lor în muncă, ducând mare lipsă de oameni. Cât despre cei prinși în tabăra dușmană, prin urmare considerați dezertori, autoritățile sovietice își induc în eroare aliații insistând că prizonierii Armatei Roșii fuseseră forțați să se înroleze în armata germană împotriva voinței lor. Aceștia trebuie să fie separați de prizonierii germani, să fie bine tratați și nu categorisiți drept prizonieri de război. Chiar îi acuză pe aliați că i-ar fi bătut pe acești prizonieri, pe care sovieticii aveau de fapt intenția să îi judece și să îi condamne la moarte sau să îi trimtă în Gulag îndată ce îi primeau înapoi.  (Antony Beevor, Al Doilea Război Mondial, op. cit. p. 728).

 Returnarea prizonierilor, crimă sau binefecere

După război, consilierul juridic al Foreign Office, sir Patrick Dean, nota la 24 iunie 1945 cu privire la returnarea prizonierilor sovietici: „Aceasta este pur şi simplu o problemă a autorităţilor sovietice şi nu priveşte guvernul majestăţii sale. La timpul potrivit toţi cei pentru care doresc să trateze autorităţile sovietice trebuie să fie predaţi acestora şi pe noi nu ne priveşte faptul că ar putea fi împuşcaţi sau pedepsiţi într-un fel mai aspru decât ar fi sub jurisdicţie engleză”. Ca rezultat, mai multe sute de mii de oameni au fost daţi pe mâna lui Stalin. Din primul lot de 10. 000, toţi, înafară de 12, sau dus de bunăvoie în țară. Un diplomat american a asistat la sosirea lor:

„Au fost duşi sub pază severă spre o destinaţie necunoscută. Oamenii aflaţi la bordul lui Empire Pride, care a acostat la Odessa, la 10 iunie 1945, au trebuit să fie ţinuţi sub ameninţarea armelor, printre ei aflându-se mulţi bolnavi sau răniţi în urma unor încercări disperate de sinucidere”. Un observator britanic nota: „Autorităţile sovietice refuzau să accepte cazurile care necesitau transportul cu targa, chiar şi pacienţii muribunzi au fost puşi să coboare pe picioarele lor din vapor, cărându-şi singuri bagajele. Un prizonier care încercase să se sinucidă a fost tratat foarte brutal şi rana i s-a deshis şi a început să sângereze. A fost coborât de pe vapor şi dus în spatele unei barăci din port. S-a auzit o împuşcătură după care nu s-a mai auzit nimic”.

El adăuga că 31 de prizonieri au fost duşi în spatele unui depozit şi 15 minute mai târziu s-au auzit rafale de mitraliere.(Paul Jonhson, op. cit. p. 420).

 Condamnarea trădătorilor

La 11 mai 1945, Stalin a ordonat ca fiecare front să organizeze lagăre pentru foștii prizonieri de război și pentru deportații sovietici. Au fost planificate o sută de lagăre cu o capacitate de 10.000 locuri fiecare. Foștii prizonieri urmau să fie cercetați de NKVD, (NKGB) și SMERȘ. Dintre cei 80 de generali ai Armatei Roșii capturați de Wehrmacht, numai 37 au supraviețuit până au fost eliberați. Dintre aceștia, 11 au fost ulterior arestați de SMERȘ și condamnați de tribunale NKVD. În martie 1946, peste 5 milioane de bărbați și femei, prizonieri de război și civili deportați pentru muncă silnică fuseseră deja repatriați în Uniunea Sovietică. Aproximativ două milioane de foști prizonieri au trecut prin sistemul de filtrare, dintre care 993 de mii au revenit în forțele militare; 277 de mii au fost trimiși acasă, iar 334 de mii au ajuns în batalioanele de geniști (Batalioane de muncă); 283 000 au fost arestați și predați NKVD-ului, mulți au ajuns în batalioanele de pedeapsă, au fost condamnați la muncă silnică sau la exil. (Rodric Braitweit, op. cit. p. 4441)

La 2 august 1946, Colegiul Militar al Tribunalului Suprem al URSS a condamnat la moarte prin spânzurare 12 persoane: A.A. Vlasov, V.F. Malîșkin, G.N. Jilenkov, F.I. Tuhin, S.K. Buniacenko, G.A. Zverev, V.D. Korbuhov etc. În aceași zi, la Moscova, în Lubianka (sediul NKVD) sentința a fost îndeplinită. (Nikolai Koreniuk, Armata lui Vlasov, Magazin istoric, aprilie 1991)

În căutarea „trădătorilor”, mulți  foști prizonieri sovietici au avut de suferit după repatrierea lor. După ce s-au confruntat cu organele de anchetă ale NKVD au fost condamnați pentru diverse pricini. Erau din prima clipă tratați cu suspiciune pentru că intraseră în contact cu lumea capitalistă și au văzut nivelul de trai din țările respective care se afla mult peste ceea ce se întâlnea în Uniunea Sovietică. Valentina, Evdokimovka, partizană, povestea cum după victorie soțul s-a întors acasă nevătămat, dar, după o noapte petrecută cu soția, NKVD-ul l-a ridicat și apoi a fost condamnat la 7 ani închisoare pentru că a căzut prizonier la Smolensk. Fugise din prizonierat, s-a reîncadrat în trupele combatante a luptat în România, Cehoslovacia, fusese propus spre decorare și totuși a fost declarat trădător. (Svetlana Aleksievici, op. cit. p 417)

Încarcerați și de germani și de sovietici

Tatiana Nanieva a fost capturată de germani în 1942, pe când funcționa ca infirmieră într-un spital care fusese încercuit. Ea a îndurat doi ani și jumătate de detenție la germani. Apoi în ianuarie 1945 s-a bucurat mult când a fost eliberată, dar și bruscată de doi ofițeri sovietici.  A reușit să fugă și să se ascundă până când trupele din prima linie au reușit să se trezească din beție. Dar, crima de trădare de țară a nu a ocolit-o și a fost condamnată la 6 ani de închisoare într-un Gulg și la exil pe viață în Siberia. 

Pavel Stenkin, care supraviețuise deja la Auschwitz, a suferit un tratament similar din partea compatrioților. El făcuse parte dintre cei 10.000 de prizonieri sovietici care fuseseră trimiși la Auschwitz, în octombrie 1941, pentru a construi lagărul de la Birkenau. În primăvara următoare, când mai supraviețuiseră doar câteva sute dintre ei, a fugit în pădure și, în final, a reușit să ajungă la primele unități ale Armatei Roșii, care avansau. Dar în loc să fie bine primit și să i să permită să lupte în continuare împotriva germanilor, așa cum dorea, a fost interogat săptămâni întregi, întrebarea standard pusă de SMERSH (unitate specială de contrainformații militare) fiind: Când te-ai alăturat armatei germane? După câteva luni, în baza unor dovezi prefabricate a fost condamnat la mai mulți ani de închisoare. Demonstrând nivelul de cinism existent în sistemul judiciar sovietic, judecătorii au tratat expeditiv cazul, deoarece aveau în acea seară bilete la teatru! Abia în 1953, după moartea lui Stalin, Stenkin a fost eliberat, fiind unul din cei peste un milion de soldați sovietici care au fost încarcerați de două ori – o dată de germani și apoi de compatrioții lui.  (Laurence Rees, Auschwitz,op. cit. p. 338-339)

 A refuzat colaborarea cu germanii și oferta americană și a ajuns închis de sovietici!

Un caz la fel de tragic a fost cel al lui Lev Mișcenko, luat prizonier de nemți alături de alte câteva mii și transportat la Du Lag – 127, aflat la periferia orașului Smolensk. Foamea, frigul, mizeria și tifosul au început curând să reducă numărul acestora. Cei bolnavi au fost trimiși la un lagăr-spital, dincolo de gardul de sârmă ghimpată, unde au murit ca muștele. În decembrie Mișcenko și alți deținuți de la Moscova au fost transferați în alt lagăr, din satul Katin. Au fost hrăniți și cazați bine. Germanii sperau să îi recruteze ca agenți care să traverseze liniile și să dea infiormații privind planurile și dispozitivele rusești. Mișcenko și unul din camarzii săi au refuzat. Spre surprinderea lor, nu au fost împușcați ci au fost transferați în Germania.  În continuare Mișcenko a respins ofertele de a fi recrutat în Armata Rusă de Eliberare, a evadat de două ori, a ajuns la americani și a refuzat oferta lor de a pleca în SUA. În cele din urmă a fost repatriat în țara lui, unde a fost arestat și interogat de KGB, apoi închis până în 1955. (Rodric Braitweite, Moscova, 1941, sfârșitul Blitzkrieg-ului, p. 299)

Problemele ivite după încheierea păcii au fost de o mare complexitate, iar nevoia de răzbunae complicau și mai mult situația. Prin urmare abzurile și crimele nu vor înceta încă mulți ani. Dar despre toate acestea în reportajul următor. 


Vezi și:



 

Categorie: Cultură, Istorie
Etichete: Al Doilea Razboi Mondial, istorie, prizonieri de război, Uniunea Sovietică
Distribuie:
veterinar arad
Articolul anterior
[CRITIC GUEST] Ana Carolina Zimbran: „Mască de unică folosință”
Articolul următor
Festivalul de literatură DISCUȚIA SECRETĂ – a 16-a ediție, la Cafeneaua literară Joy’s | PROGRAM, INVITAȚI, VERNISAJE

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Completează acest câmp
Completează acest câmp
Te rog să introduci o adresă de email validă.

taxe info
ULTIMELE ȘTIRI

Familie din Arad, la un pas de tragedie | Patru persoane, dintre care doi copii, intoxicate cu monoxid de carbon

0
În noaptea de 21 noiembrie 2026, în jurul orei 23:00, printr-un apel la 112  a fost solicitată intervenția salvatorilor pe strada Condurașilor, din municipiul Arad, pentru acordarea primului ajutor în cazul a patru persoane găsite inconștiente, membri ai aceleiași familii. Toți au fost transportați la spital după o intoxicație cu monoxid de carbon. Cei doi copii au rămas internați. „​La fața locului au fost alocate de urgență patru echipaje medicale din cadrul Stației Centrale Arad: un echipaj C2 (cu medic) și trei echipaje B2 (cu asistent medical). Echipajele au constatat că victimele, membri ai aceleiași familii, prezentau semne de intoxicație…

IPJ Arad | Acțiune de informare și prevenire în piața din Hălmagiu

0
Sâmbătă, 21 noiembrie 2026, polițiștii arădeni, prin Compartimentul de Analiză și Prevenire a Criminalității, Biroul pentru Protecția Animalelor și polițiști ai Secției 10 Poliție Rurală Gurahonț, au desfășurat o activitate de informare și prevenire în piața din comuna Hălmagiu. Acțiunea s-a derulat în cadrul campaniei naționale „Sărbători fără incidente pirotehnice” și a avut ca scop informarea cetățenilor cu privire la utilizarea în siguranță a articolelor pirotehnice, modificările legislative recente și riscurile pe care acestea le pot genera. Sărbătorile sunt despre bucurie, nu despre accidente Polițiștii le-au reamintit cetățenilor că: ▪️ articolele pirotehnice din categoria F1 sunt singurele care pot fi…

ACTUALIZARE Accident rutier grav în Mișca | Doi bărbați au murit, iar o femeie a fost transportată la spital | Bărbatul care se afla la volan nu avea permis de conducere

0
Accidentul a avut loc sâmbătă seara, în localitatea Mișca din județul Arad, și a fost implicat un autoturism în care se aflau trei persoane. La locul evenimentului au fost alocate forțe și mijloace din cadrul Gărzii de Intervenție Chișineu-Criș, cu o autospecială de stingere cu modul de descarcerare și o ambulanță SMURD Terapie Intensivă Mobilă. De asemenea, la locul evenimentului a fost alocată și o ambulanță SAJ. În urma accidentului au rezultat 3 victime, dintre care două au rămas încarcerate. Pompierii au acționat pentru extragerea celor două victime din autoturism, însă, din nefericire, ambele prezentau leziuni incompatibile cu viața. Este…

ACTUALIZARE Bărbatul, prins sub țevi de termoficare pe strada Dacilor, a decedat

0
Intervenție de urgență pe strada Dacilor din Arad, sâmbătă dimineața, acolo unde o persoană a rămas blocată sub țevi de termoficare. Incidentul s-a petrecut în timpul descărcării materialelor, din cadrul proiectului de modernizare a magistralei. Pompierii arădeni au intervenit cu echipaje de descarcerare și terapie intensivă mobilă pentru a o salva. „Intervenim pentru extragerea unei persoane surprinse sub țevi de termoficare, în municipiul Arad, pe strada Dacilor. Din primele informații, evenimentul s-ar fi produs în timpul unor operațiuni de descărcare a țevilor de termoficare. La locul evenimentului au fost alocate forțe și mijloace din cadrul Detașamentului de Pompieri Arad, cu…

Petre Diana, în vârstă de 14 ani din Pecica, dată dispărută după ce a plecat de la școală

0
Ați văzut-o? Sunați la 112! Joi, 19 noiembrie, Petre Diana în vârstă de 14 ani a plecat de la domiciliul său din Pecica înspre școala din localitate, urmând ca la ora 14:00 să fie luată de către mama sa, însă minora a părăsit incinta școlii în jurul orelor 13:00, fără a se cunoaște direcția de deplasare.  Semnalmente: Minora are 1,68 metri, aproximativ 60 de kilograme, păr lung, drept, șaten, fața ovală și ochi albaștri. Când a fost văzută ultima dată, purta pantaloni albaștri, geacă de culoare închisă și un ghiozdan. Dacă aveți informații care pot duce la găsirea fetei, vă…

Actualizare 2 A fost prins Bud Gheorghe, al treilea suspect în cazul furtului celor 20.000 de euro dintr-o locuință din Chișineu-Criș | Bărbatul a fost localizat și reținut în Italia

0
ACTUALIZARE 2, 20 noiembrie |  Polițiștii arădeni au reușit să dea de urma ultimului suspect în cazul furtului de 20.000 de euro comis luna trecută într-o locuință din Chișineu-Criș. Bărbatul, care reușise să fugă din țară pentru a scăpa de anchetatori, este Bud Gheorghe. Acesta a fost arestat în lipsă la începutul lunii noiembrie. În 18 noiembrie, a fost localizat și reținut în localitatea Ancona din Italia. În prezent se derulează procedurile în vederea extrădării. Gheorghe Bud este judecat în libertate și-ntr-un alt dosar aflat încă pe rol, cel privind tâlhăria de la Cintei, următorul termen fiind stabilit pentru 24…
DE LA ACELAȘI AUTOR

Paradoxul evreului antinazist | Salomon Morel acuzat de crime împotriva nemților

0
Schimbarea regimului comunist din Polonia la debutul anilor 90 ai secolului trecut a constituit și o reinterpretare a istoriei recente a statului care fusese destructurat în timpul celui de Al Doilea Război Mondial și în care s-au înregistrat enorm de multe victime ca efect al măsurilor antisemite luate de germani. Pe teritoriul polonez au fost construite și cele mai mari lagăre de exterminare, cel mai important, cu o reputație funestă, fiind Auschwitz, unde au fost omorâte și incinerate 1,5 milioane de persoane. Unul dintre cei care și-au pierdut familia și prietenii a fost Salomon Morel, el a asistat la uciderea…

Paradoxul Winston Churchill

0
De la înrăit anticomunist la pro Stalin interesat și apoi dușman al URSS Winston Churchill a fost fără îndoială una dintre cele mai importante peronalități mondiale ale secolului al XX-lea. Lordul englez a deținut funcții importante în imperiul care deținea un sfert din lume, de la lord al amiralității, la cea de prim minstru deținută în timpul celui de Al Doilea Război Mondial, cu rol decisiv în salvarea Insulelor Britanice. Originea nobiliară l-a plasat la dreapta politicii vremii sale și s-a manifestat încă din tinerețe împotriva curentelor de stânga. Însă Churchill s-a dovedit și un om deosebit de pragmatic făcând…

Paradoxul Ioan Slavici | Prozatorul și luptătorul naționalist întemnițat și de unguri și de români!

0
Cel mai cunoscut prozator originar din Arad, clasic al literaturii române, om de cultură și militant naționalist este Ioan Slavici. Prin romanele, schițele, memoriile, articolele de presă el s-a dovedit a fi un promotor al limbii și culturii poporului în sânul căruia s-a născut, susținând în același timp unitatea spirituală a românilor de pretutindeni. Chiar prietenia lui cu bucovineanul Mihai Eminescu și cu munteanul Ion Luca Caragiale dovedesc acest lucru. Este binecunoscută activitatea lui în apărarea și promovarea culturii naționale românești din Transilvania în timpul dualismului austro-ungar. Din acest motiv la 25 aprilie 1888, la al cincilea proces de presă…

Cecitatea dictatorilor

0
Dictatorii au lăsat dâre groase și lungi în istorie, provocând la reflecție și dezbatere pe aceia care vor să înțeleagă mecanismele care i-au determinat să aleagă soluții dezastruoase, în total dezacord cu realitatea existentă. Mai ales, în momentele decisive, în care era vorba nu doar de pierderea puterii ci chiar a vieții, au ales total greșit, dând dovadă de cecitate politică. Dar, să exemplificăm prin trei personaje, foarte cunoscute din istoria Europei, dictatori din epoci diferite, care prin indiferența, cecitatea, autosuficiența lor și-au provocat chiar moartea, dincolo de dispariția sistemului lor de putere. Între cele trei personaje sunt multe asemănări…

Despre Iugoslavia, cu regrete târzii

1 comentariu
De ce Iugoslavia a avut un sfârșit atât de tumultuos și violent? Încercăm să răspundem pornind de la originea fenomenelor distructive, perturbatoare care au format caracterele oamenilor, de la interferențele culturale ocazionale și de durată, de la interesele dinafara regiunii care au întreținut conflictele. Pentru celebrul istoric Arnold Toynbee era evident că sursa conflictului se află înafara regiunii: „Introducerea formulei occidentale (a principiului naționalismului) printre acești oameni -scria el în 1922 – a dus la masacru (…) Asemenea masacre nu sunt decât forma extremă a luptei naționale dintre vecini reciproc indispensabili, instigați de această idee vestică fatală”. Ideea națională, devenită…

Prizonierii în istorie (IX)

0
Prizonierii din războaiele civile Un capitol aparte al acestui serial am dedicat tratamentului aplicat luptătorilor capturați în cursul războaielor civile, care au avut loc în Europa, începând cu epoca modernă, până după Primul Război Mondial. Prizonierii din războaiele civile nu erau apărați de nici un fel de reglementări, ei fiind considerați înafara legii, trădători, de către fiecare tabără și, prin urmare, li se putea aplica orice tratament, care a variat însă mult, în funcție de umanismul celor implicați, sau dimpotrivă de ura de care erau animați beligeranții. Războaiele cu un puternic conținut ideologic au fost cu atât mai crude. Au…
Articolul următor Marilen Gabriel Pirtea, rectorul UVT: „Universitățile românești în fața revoluției AI: suntem pregătiți pentru noua generație de studenți?” Apasă aici pentru a citi
Secret Link