Transmit cele mai calde și sincere felicitări șahistului arădean Filip Magold, maestru internațional, care la doar 17 ani a reușit performanța excepțională de a deveni vicecampion național al României la Campionatul Național Individual (open), desfășurat la Timișoara în perioada 14–22 februarie 2026. Filip a încheiat turneul cu 7 puncte din 9 posibile, fiind devansat doar de câștigătorul competiției, marele maestru Bogdan-Daniel Deac, care a acumulat 7,5 puncte. Rezultatul său confirmă un talent autentic, dar mai ales o maturitate competițională rar întâlnită la această vârstă. (Foto – facebook Federația Română de…
1 comentariu
FEMICIDUL | Cum și de ce autoritățile trebuie să acționeze neîntârziat (și) pe plan legislativ
Ce este femicidul și cum a fost tratată de alte state problema violenței asupra femeilor. Recent, în 23 iulie 2025, Italia a adoptat o Lege care pedepsește femicidul cu închisoarea pe viață.
Aradul lui Franz Kafka – sau despre cum nu știm/nu vrem să ne valorificăm potențialul
Prezentul material își propune nu doar să ridice o idee pozitivă la „fileul” autorităților locale, dar și să lămurească prezența lui Franz Kafka în Arad, în mod documentat, nu bazat pe legende urbane.
Navalnîi a fost avocatul nostru. Vom fi în stare să devenim avocații lui?
Motto: „Celor care mă pot auzi, le spun: Nu disperați. Mizeria care este acum peste noi nu este decât trecerea lăcomiei, amărăciunea oamenilor care se tem de calea progresului uman. Ura oamenilor va trece, iar dictatorii vor muri, iar puterea pe care au luat-o de la oameni se va întoarce la oameni. Și atâta timp cât oamenii mor, libertatea nu va pieri niciodată.” (Charlie Chaplin – Discursul final din filmul „The Great Dictator”) Nu urmărim în prezentul material să realizăm nică macar o scurtă biografie a lui Aleksei Navalnîi (1976-2024), ci să prezentăm cititorului activitatea acestuia cumva dintr-o perspectivă…
O oază de oroare în mijlocul unui deșert de plictiseală?
Câteva impresii în urma unei (ne)dorite ieșiri în oraș în prima zi de Crăciun. O frescă socială, un text memorialistic sau o incursiune în patologia minții – idem est (același lucru, la fel). La scena nașterii Domnului amenajată în fața Teatrului Clasic din Arad un cuplu de rromi (posibil părinții, dar mai degrabă bunicii, raportat la etate) se răsteau cu voci cavernoase la o fetiță. Motivul, nu „poza” pe placul și la indicațiile lor. Mutată din stânga în dreapta și înapoi fetița încerca să le facă pe plac, dar cum răbdarea este o virtute, cuplul s-a plictisit rapid și…
Ilegalități flagrante și revoltătoare, într-unul dintre cele mai controversate dosare aflate pe rolul instanțelor arădene?…
Cititorule, imaginează-ți că tu, o persoană fără antecedente penale, ești chemat la poliție în calitate de martor în dosarul X. După ce îți termini declarația de martor în acest dosar X, polițistul anchetator, de la sine putere, dispune reținerea ta timp de 24 de ore într-un complet alt dosar (Y), fiind încătușat și dus în arestul IPJ ARAD. În acest dosar Y ești cercetat pentru infracțiunea de nerespectare a măsurilor privind încredințarea minorului (art. 379 C. pen.), o infracțiune pedepsită cu închisoarea de la o lună la 3 luni sau amendă. Înainte să expire cele 24 de ore…
Călăuză spre desăvârșirea noastră spirituală
A scrie, îndeosebi în aceste momente, despre religie, biserică, moarte, Dumnezeu, reprezintă o sarcină foarte delicată. Riscul ca mesajul transmis să fie pervertit, denaturat, să fii luat în derâdere, jignit, batjocorit, amenințat ș.a.m.d., este cât se poate de real, de plauzibil. Evident că ne asumăm toate acestea, inclusiv în contextul în care evocatele riscuri nu reprezintă nimic prin comparație cu ocazia de a transmite unui cerc mare de persoane un mesaj sincer, pur creștin, întru slava și adorația lui Dumnezeu. Nu avem deloc pretenția că spunem lucruri noi, ci eventual că le afirmăm utilizând alte cuvinte, imagini, metafore…
Mesajul EMPATIC al unui AVOCAT către PERSONALUL MEDICAL: „În realitate voi sunteți prima și ultima linie de apărare împotriva acestei PANDEMII”
Dragi medici, asistenți medicali, infirmiere și personal auxiliar din județul Arad. Am particularizat „teritorial” acest mesaj (din județul Arad) deoarece situația voastră îmi este cea mai cunoscută, iar în cuprinsul acestuia voi face și anumite punctări/nominalizări ce țin de planul local. Totuși, chintesența mesajului transmis este una universală: colegilor voștri de pretutindeni, dincolo de orice graniță teritorială, de orice naționalitate, de orice limbă. Cum bine cunoașteți, medicina este arta de a vindeca. Acum, Lumea întreagă are nevoie de arta voastră mai mult ca niciodată. Dintotdeauna rolul medicului (urmând a folosi acest termen într-un sens cât mai cuprinzător)…
Despre SPIRIT și DEMNITATEA IZOLĂRII în VREMEA CORONAVIRUSULUI
Locuiesc într-un apartament de bloc cu trei camere. De la pultul de unde scriu, dacă privesc înainte, pot vedea frumoasa reproducere a unei picturi celebre: „Călător pe marea norilor”, de Caspar David Friedrich. Un bărbat în redingotă, cu chipul întors raportat la privitor, contemplă de pe un pisc o pâclă care pare să se perpetueze la nesfârșit. Când îl admir, am exact această senzație, a spațiului liber, nemărginit – acesta fiind de altfel scopul comandării și poziționării tabloului. Poate părea ceva artificios, dar dacă stăm să reflectăm mai bine orice operă umană materială este astfel. Omul se…
Care-i CARTEA pe care ai lua-o cu tine pe o insulă pustie… oricare-ar fi EPIDEMIA?
Epidemia de coronavirus, indiferent cât am încerca să o negăm, ne demonstrează deja extraordinara fragilitate a societății moderne, a întregului sistem economic și mai general afirmat a tot ceea ce este material. În ciuda unor remarcabile descoperiri tehnico-științifice, omenirea pare astăzi un uriaș cu torsul înveșmântat într-o platoșă indestructibilă, dar cu picioarele de lut. Dacă doriți o imagine mai puțin metaforică: o construcție impozantă, care atrage toată atenția, dar susținută de un (neprivit/neremarcat) eșafodaj putregăit. Sunt vremuri care ridică întrebări existențiale profunde, fiind întru totul natural să punctăm din start că nu avem aici nici spațiul, nici timpul…
Ziua în care au ieșit la lumină „Florile răului”… OMAGIU marelui Baudelaire
La data de 9 aprilie 1821 se naște la Paris Charles-Pierre Baudelaire. Iată, se împlinesc astăzi nu mai puțin de 198 de ani de la nașterea poetului, un moment ideal pentru un omagiu, fie el și unul modest, aidoma prezentului. Restrospectiv privind, cred că am auzit prima oară numele de Baudelaire la orele de literatura română – lecția dedicată operei poetice a lui George Bacovia, cu profunda influență pe care au exercitat-o simboliștii francezi, îndeosebi Charles Baudelaire. Dar întâlnirea efectivă cu poezia lui Baudelaire a avut loc, pentru noi, undeva în jurul vârstei de 17 ani, urmare a…
”The Lily of Life” (Crinul Vieții) – o lucrare REGALĂ… pentru că „iubim aceleași frumuseți și înțelegem aceleași vise”
Am avut șansa să câștig în cadrul unei licitații străine lucrarea ”The Lily of Life” (Crinul Vieții), scrisă de către – la acel moment – A.S.R. Principesa Maria a României. Exemplarul obținut este cu atât mai valoros cu cât face parte din prima ediție a lucrării (1913), având ca Editor pe Hodder and Stoughton, London, New York, Toronto, ilustrată minunat de către Helen Stratton. Lucrarea în sine, ca tipăritură, este de un artistic deosebit (inscripții și decorațiuni aurite, hârtie japoneză velină, optsprezece ilustrații color ș.a.), purtând acea inconfundabilă eleganță fastuoasă a epocii Edwardiene. Cartea, cu o prefață de…
„Consummatum est”. O călătorie a ajuns la final
[ÎN AMINTIREA BUNICULUI MEU] Relativ recent am citit următoarele rânduri de o neasemuită profunzime și frumusețe: „Faptele care au îmbogățit odată spațiul și care pier când cineva se stinge pot să ne umple de uimire, însă adevărul este că un lucru – sau un număr infinit de lucruri – piere cu fiecare agonie; salvarea este că există o memorie a universului, așa cum au pretins teozofii. Cândva, demult, o zi anume a stins cei de pe urmă ochi care-l văzuseră pe Cristos.” Provin din narațiunea scurtă „Martorul”, parte a volumului ”Făuritorul” (1960) de Borges. Astăzi a fost înmormântat…
Pentru cei puțini (amărăciuni post-factum după Adunarea Generală a Baroului Arad)
În „Mici Poeme în Proză”, Charles Baudelaire evocă un tablou în care poetul îi oferă câinelui său drag să adulmece un minunat parfum, făurit de către cel mai mare parfumier al orașului. După ce își duce nasul umed deasupra flaconului desfăcut, câinele se retrage cu frică și începe a-și lătra stăpânul cu reproș. Poetul conchide apoi în următoarea manieră: „Ah, potaie mizerabilă, dacă ți-aș fi dat să miroși niște excremente, le-ai fi adulmecat cu nesaț și poate chiar le-ai fi devorat. În felul acesta, până și tu, tovarăș nedemn al jalnicei mele vieți, te dovedești atât de asemănător…
Despre îngeri și alți demoni
Sunt indignat cumva de propria-mi răzvrătire. De inutilul (cel puțin așa perceput) consum neuronal, visceral și temporal. De ce să mă afecteze tocmai pe mine, într-o asemenea măsură și profunzime, aceste ultime și deja trecute alegeri locale ? Au fost acestea diferite cu ceva de cele precedente ? A existat, esențialmente vorbind, un alt gen de candidat, un alt tip de alegător ? Mi-am răspuns: nu ! Iar atunci de ce am reacționat altfel ca în trecut, de ce m-a cuprins o paletă (nouă) de sentimente și stări sufletești ? Mărturisesc că nu sunt neapărat o persoană…










