Epidemia de coronavirus, indiferent cât am încerca să o negăm, ne demonstrează deja extraordinara fragilitate a societății moderne, a întregului sistem economic și mai general afirmat a tot ceea ce este material. În ciuda unor remarcabile descoperiri tehnico-științifice, omenirea pare astăzi un uriaș cu torsul înveșmântat într-o platoșă indestructibilă, dar cu picioarele de lut. Dacă doriți o imagine mai puțin metaforică: o construcție impozantă, care atrage toată atenția, dar susținută de un (neprivit/neremarcat) eșafodaj putregăit.
Sunt vremuri care ridică întrebări existențiale profunde, fiind întru totul natural să punctăm din start că nu avem aici nici spațiul, nici timpul și nici energia de a ne lupta cu ignoranța invincibilă. Nu căutăm a convinge pe cineva, bunăoară, despre existența spiritelor, a sufletului indestructibil, a inteligenței supreme, cauză primă a tuturor lucrurilor. Nu ne interesează defel prozelitismul, ci doar să oferim celor care caută răspunsuri o posibilă alternativă.
Citeam deunăzi că în Franța a avut loc a creștere substanțială a vânzărilor operei „Ciuma” (La Peste) de Albert Camus. Oarecum de înțeles acest interes revigorat, totuși trebuie să știm că acest roman apelează la perspectiva metaforică, nefiind vorba propriu-zis despre ciumă, ca boală infecțioasă, ci despre ciume politice ale istoriei, în speță despre nazism. O alternativă serioasă, unde se apelează la o perspectivă realistă, este „Jurnal din Anul Ciumei” (A Journal of the Plague Year) de Daniel Defoe. Nu fac altceva aici decât să-ți recomand o altă lectură, urmând ca tu, doar tu să tragi învățămintele de rigoare.
Cunoașteți cu siguranță acea întrebare/provocare: Pe o insulă pustie fiind și având posibilitatea de lua cu tine o singură carte, ce ai alege ?
Răspunsul meu fără șovăire ar fi: „Cartea Spiritelor” (Le Livre des Esprits), de Allan Kardec. Nu fac decât a relata o experiență personală. O poți urma sau nu, este doar liberul tău arbitru. Astfel, nicio altă carte nu ne-a furnizat atâtea răspunsuri și nu ne-a oferit atâta speranță consolatoare. Nicio altă scriere nu ni L-a relevat mai profund pe Dumnezeu și nu ne-a apropiat mai mult de El. Nicio altă lectură nu ne-a făcut mai demni în fața morții și în același timp nu a dat un sens mai înalt existenței noastre. Dacă spiritismul, ca doctrină filosofică creștină, ar trebui explicat ori esențializat într-o singură frază, atunci aceasta ar fi: „A te naște, a muri, a renaște din nou și a progresa fără încetare, aceasta este Legea”. Este deviza pe care ne-am întipărit-o în suflet, pentru totdeauna.
Nimeni nu te îndeamnă să fii omul unei singure cărți. Dimpotrivă, un principiu fundamental al doctrinei spiritiste este tocmai progresul tău permanent, desăvârșirea ta spirituală – care se poate realiza și prin lectură. Dacă nu ai făcut-o până acum, nu este târziu să o începi din această clipă.
O găsești aici:
https://www.slideshare.net/neluionel96/kardecallan-carteaspiritelor
1 comentariu. Leave new
Probabil careva lucrare din ,Comedia umana’ a lui Balzac.