Am avut șansa să câștig în cadrul unei licitații străine lucrarea ”The Lily of Life” (Crinul Vieții), scrisă de către – la acel moment – A.S.R. Principesa Maria a României.
Exemplarul obținut este cu atât mai valoros cu cât face parte din prima ediție a lucrării (1913), având ca Editor pe Hodder and Stoughton, London, New York, Toronto, ilustrată minunat de către Helen Stratton. Lucrarea în sine, ca tipăritură, este de un artistic deosebit (inscripții și decorațiuni aurite, hârtie japoneză velină, optsprezece ilustrații color ș.a.), purtând acea inconfundabilă eleganță fastuoasă a epocii Edwardiene.
Cartea, cu o prefață de Carmen Sylva, este dedicată de către autoare fiicei sale Elisabeta, deoarece: ”we love the same beauties and understand the same dreams” (iubim aceleași frumuseți și înțelegem aceleași vise).
Mărturisim că inițial am fost atrași de frumusețea exterioară a cărții (cât și de afinitatea avută față de personalitatea autoarei), interesându-ne mai puțin sau deloc scriitura propriu-zisă.
Totuși, lecturând apoi această ”fairy story” – putem afirma fără exagerare că ne-a lăsat o impresie cu totul deosebită, iar dacă prezentele rânduri vor călăuzi și altora pașii spre citirea cărții, atunci demersul nostru și-a atins întreaga finalitate.
Nu o să devoalăm aici tot firul narativ, realizând mai degrabă un fel de sinopsis. Despre ce este vorba în această carte? Avem aici o poveste pentru copii, un basm, o poveste cu zâne? Am putea răspunde afirmativ, dacă ne-am limita doar la un prim nivel de lectură. Dar dacă deținem elementele necesare pentru a trece dincolo de aparențe, atunci o lume cu totul nouă se va desfășura înaintea noastră.
Credem la rândul nostru că cele mai profunde cunoștințe se regăsesc înglobate în poveștile, basmele, legendele, miturile lumii. Motivația (spun unii), pentru a le ascunde vulgului, lăsându-le astfel exclusiv la dispoziția inițiaților. Mai aproape de realitate, considerăm noi, este că anumite lucruri, fenomene, aspecte nu pot fi exprimate/redate decât prin apelarea la simbol, analogie, corespondență – deoarece lexicul este mult prea sărac să le evoce altfel.
În acest sens, la un alt nivel de lectură, s-ar putea afirma că opera ”The Lily of Life” este despre iubire, abnegație, devotament, sacrificiu, credință – Corona, o tânără de viță regală, pornește într-o călătorie periculoasă pentru a procura leacul care să salveze viața lui Ilario, viitorul soț al surorii sale gemene, Mora.
Mai în profunzime, povestea este despre condiția umană în general, cu amalgamul său de tristeți și mici bucurii, de orgolii, vanități și remușcări, de suișuri și coborâșuri, despre temerile, fricile, șovăielile noastre, alături de puținele certitudini. Povestea este despre viață, iar atunci când vorbim despre aceasta, puțini vor înțelege mai departe că este vorba și despre moarte, deoarece viața poartă (indisolubil) moartea în ea. De aceea, toate ființele vii sunt muritoare. Crinul vieții îl vindecă pe muribundul Ilario, dar curmă viețile celor care, porniți în căutarea lui, se dovedesc impuri, nedemni de a-l afla, de a-l culege.
În fine, la un nivel și mai profund, cartea este despre făurirea propriului destin, dar și despre predestinare, este despre Marea Călătorie, dar și despre Marea Trecere, estedespre desăvârșirea interioară, despre înalta spiritualitate, despre accesul la o cunoaștere superioară, este despre descoperirea comorilor (imateriale) ”beyond their reach…” – pe care Corona murind le-a aflat, o moarte care aici este doar începutul.
Povestea îngemănează o multitudine de mituri și simboluri, atât occidentale cât și orientale. Amintim fie doar:– simbolul gemenilor (evocând dualitatea oricărei ființe sau dualismul tendințelor acesteia);
– crinul (simbolul purității, floarea Fecioarei, Crinul Vieții fiind așezat de către autoare în mijlocul unui bazin cu ape întunecate);
– cerbul (aici, credem noi, într-o interpretare foarte interesantă a humana Christi natura – metafora Christ/cerb a dobândit o mare popularitate în secolul al XV-lea, prin reprezentările Sfinților Eustațiu și Hubert);
– mitul Moirelor/Parcelor/Ursitoarelor (într-o foarte frumoasă interpretare: Corona este cea care a brodat pe un veșmânt doi vulturi de aur care țin între ghearele lor o inimă sângerândă; un veșmânt cu același simbol i-a fost dat pentru a-l purta la nunta surorii sale; vulturul este omniprezent pe parcursul poveștii, jucând un mare rol în călătoria Coronei; poate lecturând povestea și într-o altă cheie vom putea înțelege mai ușor dorința testamentară a Reginei Maria ca inima-i, separată de trup, să fie păstrată într-o raclă la capela Stella Maris);
– numărul șase (într-un templu de marmură albă ca zăpada, compus din șase curți separate, fiecare păzită de o diferită fiară sălbatică –întocmai în cea de-a șasea curte a asezat autoarea Crinul Vieții; poate s-a avut în vedere că numărul șase simbolizează condiția intermediară și tranzitorie a ființei umane, simbolismul avându-și originea în Geneză, omul fiind creat în ziua a șasea);
– variatul bestiar (tigri, urși, leoparzi, pantere negre, lei albi, păunul alb – simboluri care se pretează unor foarte bogate interpretări: de pildă leul alb poate avea asocieri Christice, la fel cum leul alb Aslan este evocat în faimoasa povestire a lui C.S. Lewis, ”Șifonierul, Leul și Vrăjitoarea”; păunul alb, important simbol alchimic – combinând toate culorile curcubelului vom obține o lumină albă; păunul alb simbolizează de asemenea legătura cu Divinitatea).
Am dorit inițial, apoi am abandonat, iar apoi am revenit, să trasăm măcar o mică paralelă între conducătorii noștri de astăzi (atât la nivel local cât și central) și o personalitate de talia Reginei Maria. Ce prăpastie, ce abis, ce personaje de calitate deplorabilă, ce abjecți, ce abrutizați ajung astăzi să ne influențeze atât de negativ, atât de urât viețile.Credem că nu mai este cazul a dezvolta, doar evocarea acestora fiind în măsură a ne pestilenția.
Refugiul nostru a fost întotdeauna lectura și contemplarea artei. Închizând coperțile ”Crinului Cieții”, nu știu de ce dar ne-am gândit la basmul ”Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte.” Acum mai bine de 30 de ani l-am ascultat prima oară pe vinil. Nimic nu a mai fost la fel după aceea – după acel final…
Părinți, o cameră fără cărți este ca un trup fără suflet (luați aminte de acest sfat al Înțelepților). Îndrumați-vă copiii spre lectură, iar dacă aveți cumva privilegiul să întâlniți un copil care să fie atras de lectură, care de la sine să iubească cartea (și nu ne referim aici la școală), atunci conștientizați că acolo este ceva cu totul deosebit.
Fără a avea farmecul filelor îngălbenite de timp și a acelui parfum inefabil al cărților vechi, dar cel puțin lucrarea în discuție poate să fie lecturată online în mod gratuit, aici unde puteți vizualiza și ilustrațiile originale: https://digital.library.upenn.edu/women/marie/lily/lily.html
1 comentariu. Leave new
Bună seara!
Un prieten rezident în SUA, gălățean ca și mine, mi-a semnalat postarea. Vă felicit pentru achiziția elegantei tipărituri, cu ilustrațiile celebrei Helen Stratton, cea care a ilustrat nume mari ale făuritorilor de povești, precum Andersen – ceea ce spune ceva despre această carte! Care a fost ”dramatizată” și jucată cu mare succes, ca într-un Circue du Soleil avant la fettre, într-o formulă de feerie, în regia uimitoarei Fuller, la Opera din Paris, în 1921. Am descoperit că actorul amator care juca rolul prințului era un ziarist, Rene Chomette, care devenea apoi cu numele artistic Rene Clair. Cred că faptul că s-au folosit – pentru prima datp în istorir – decoruri filmate proiectate, a îngăduit și a condus la filmul din 1922, ”Le Lys de la Vie”, în aceeași echipă – considerat de critica franceză primul film artistic de artă din istorie. Filmul a fost proiectat și în SUA, în timpul vizitei din 1926 a reginei, dar și în țară, inclusiv în orașul meu, Galați. Din filmul de 1.600 m. s-au putut salva doar 351 m. și încă mai fac demersuri pentru a obține o copie digitală chiar și de câțiva metri.
La rândul meu, am scris mult, cercetând contribuția, pe nedrept apreciată prea puțin, la recunoașterea României Mari. Am încercat și o punere în scenă a dramatizării mele după ”Crinul vieții”, unde am căutat să expoatez tema tăcerii impuse – un basm din 1001 de nopți interzicea de asemenea, sub amenințarea morții, ca personajul să vorbească. Am făcut o legătură firească între tăcerea impusă reginei într-o lume dominată de bărbați și cea impusă, prin blestem, personajului. M-am bucurat să găsesc cercetările dumneavoastră, cu trimiteri la alb și la cifra 6, de exemplu. Coloristă excelentă cu penelul, regina folosește o gamă tulburătoare de culori. Lucrez de câțiva ani la o lucrare despre ”Missy”, carte lansată, încă în manuscris, la ICR Londra. Am scris și publicat deja, în cotidianul ”Viața liberă”, la care lucrez, multe articole despre rolul politic covârșitor în politica salvării și recunoașterii României Mari de către cea numită de ambasadorul Franței la București, contele de Saint Aulaire – ”există un singur bărbat la palat și acela este Regina Maria” (știa ce spune, din moment ce și-a riscat postul în fața lui Clemanceau!), dar și despre arta reginei – pictură, amenajări interioare, veșminte (ca plastician, am putut găsi legături interesante) și despre scrierile sale. Poate știți mai multe despre film. Eu vă pot pune la dispoziție ce am aflat despre aceste teme.
Al dumneavoastră, cu admirație pentru pasiunea de a colecționa o carte cu mai multe suflete, Victor Cilincă, membru al Asociației profesorilor de Istorie de la Dunărea de Jos, al Uniunii Scriitorilor din România, al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, cetățean de onoare al orașului Galați.