Mesajul EMPATIC al unui AVOCAT către PERSONALUL MEDICAL: „În realitate voi sunteți prima și ultima linie de apărare împotriva acestei PANDEMII”

Dragi medici, asistenți medicali, infirmiere și personal auxiliar din județul Arad.

Am particularizat „teritorial” acest mesaj (din județul Arad) deoarece situația voastră îmi este cea mai cunoscută, iar în cuprinsul acestuia voi face și anumite punctări/nominalizări ce țin de planul local. Totuși, chintesența mesajului transmis este una universală: colegilor voștri de pretutindeni, dincolo de orice graniță teritorială, de orice naționalitate, de orice limbă.

Cum bine cunoașteți, medicina este arta de a vindeca. Acum, Lumea întreagă are nevoie de arta voastră mai mult ca niciodată. Dintotdeauna rolul medicului (urmând a folosi acest termen într-un sens cât mai cuprinzător) în societate a fost unul major, dar în situația actuală a lucrurilor acest rol este de cea mai înaltă importanță posibilă, un rol vital, esențial, indispensabil.
Se tot afirmă în mass-media că voi sunteți cei din prima linie. Alegația este incorectă sau cel puțin incompletă. În realitate voi sunteți prima și ultima linie de apărare, singura linie defensivă împotriva acestei pandemii. Cele anterioare NU trebuie să vă descumpănească, să vă demoralizeze, ci să vă întărească fizic și psihic, să vă releve și cu mai mare evidență profunzimea misiunii voastre.
Nu suportă nicio nuanțare, fiind indubitabil/incontestabil că TREBUIE să vi se asigure, cu maximă prioritate, cele mai performante echipamente de protecție, iar apoi medicamentele, aparatura și toate ustensilele de rigoare pentru a-i putea vindeca pe ceilalți. Putem avea, materialmente, cele mai sofisticate aparate medicale, cu cele mai remarcabile randamente – dacă dispare resursa umană, adică medicul, aceste aparate devin o masă de fiare fără nicio valoare și utilitate în slujba bolnavului.

Mergând mai departe, iar următoarea parte a mesajului este posibil să deranjeze pe unii dintre voi, TREBUIE să încetați neîntârziat cu această teamă de a vorbi. Aveți atâtea canale (îndeosebi presa) de a spune, asumat, lucrurilor pe nume, de a prezenta realitatea obiectivă, de a scoate la lumină adevărul (cel adevărat). Nominalizați vinovații pentru situația catastrofală din cadrul spitalelor unde vă desfășurați activitatea, reliefați-le acțiunile și/sau inacțiunile criminale (ca și consecințe) și arătați în concret de ce aveți nevoie, ce vă lipsește – pentru că societatea civilă (și să nu aveți nici cel mai mic dubiu în acest sens) va veni neîntârziat în sprijinul vostru.
Vă implor, și cred că sunt în asentimentul tuturor oamenilor de bună-credință, să vă eliberați imediat de această frică de a vorbi sub pretextul că, dacă o faceți, vă veți pierde locul de muncă – așa cum conducerea spitalelor vă tot amenință (și știu foarte bine că așa se întâmplă).

Înlăturați/alungați această frică, pe care o pot înțelege, dar care nu poate să fie acceptată nici pe palier profesional, logic, juridic, moral ș.a.m.d. Înțelegeți că avem nevoie de voi (să vă exercitați efectiv profesia) aproape cu disperare. Nu doar noi, cetățenii de rând, ci sistemul medical în sine. În această penurie de medici fiecare dintre voi contează enorm. Din punct de vedere juridic, este dificil și necesită operațiuni laborioase ca angajatorul să desfacă un contract individual de muncă. În ipoteza existenței altor contracte (decât cel de muncă) rezilierea acestora, ca regulă, trebuie pronunțată de către o instanță judecătorească. Nu vreau să vorbesc în numele altora, dar am convingerea (în ipoteza în care „amenințările” vor fi puse efectiv în practică) că veți beneficia de sprijinul pro bono a unui număr important de avocați din cadrul Baroului Arad. Cel puțin pe autorul acestui mesaj vă veți putea baza cu toată încrederea.

Vă puteți baza și pe o anumită parte a presei (o parte dintre voi, chiar dacă sub protecția anonimatului, ați făcut-o deja), pe instanțele judecătorești (înțelegând că magistratul este în primul rând o ființă umană, un seamăn, care deși nu poate să se exprime atât de liber în spațiul public, pentru a fi mai bine înțeles, rezonează cu problemele voastre repugnându-i abuzurile și incompetența autorităților) și nu în ultimul rând pe societatea civilă. NU am incitat niciodată și nici nu voi incita vreodată la violență, la fapte antisociale, dar dacă vreun medic va fi dat afară pentru că a „îndrăznit” să vorbească liber – am sentimentul de mare neliniște că în toată această stare de tensiune extremă lucrurile vor scăpa și mai mult de sub control, iar oamenii vor lua legea în propriile mâini.

În sfârșit, consider că aveți obligația profesională, dar și morală, să ne spuneți adevărul din interiorul sistemului din care faceți parte, adevăr pe care îl cunoașteți, sine qua non, ca nimeni altcineva. Ideea că dacă o faceți, atunci populația se va panică este o absurditate fără margini. Avem Dreptul să cunoaștem realitatea obiectivă, indiferent cât de funestă, de îngrozitoare, de abominabilă ar fi aceasta. Deținând informația reală, necosmetizată, chiar de la sursa primară, noi cetățenii vom deveni mai responsabili și vom putea lua, în cunoștință de cauză, măsurile de protecție cele mai adecvate.

Pot înțelege, într-o anumită măsură, că vă temeți pentru viața voastră și a celor dragi vouă. Dar pe de altă parte, trebuie spus că alegând această profesie v-ați asumat, conștient, riscul inerent, un risc deloc neglijabil, un risc al pierderii vieții, care există, totuși, în multe alte profesii/activități (e.g. pompieri, salvamontiști, trupe de intervenție, piloți). Am fost luat uneori în derâdere pentru credința mea și pentru că m-am eliberat, prin studiu, prin progres spiritual, de teama față de moarte. Ce voi spune acum, în esență, nu este a vă propune un pariu Pascalian. Sufletul omului este oricum indestructibil, este nemuritor, astfel cum Dumnezeu l-a creat. Iar, citând mai departe: „dincolo de mormânt, care înghite și devorează partea sa materială, acest corp redevenind pulbere și întorcându-se în neant, există o altă viață pentru ființa gânditoare, viața eternității.”
Această lume este un loc al încercărilor și al ispășirii. Dar este esențial pentru progresul sufletului, pentru desăvârșirea noastră spirituală, cum ne raportăm/prezentăm, cum facem fața acestor încercări. Răspunsul ar trebui să fie doar unul: cu demnitate și credință (iar în aceste două cuvinte am cuprins tot ceea ce contează).

În partea doua a mesajului (cu alți destinatari – dar tot în sprijinul medicilor) abordarea va fi una diametral opusă. Printre multe altele am învățat de la Lucian Valeriu (via maestrului poveștilor – Ion Creangă) că „la așa masă așa tacâmuri”. Consider că am lecturile necesare pentru a mă exprima în scris într-o manieră elegantă, chiar elitistă. Metaforic, dețin în arsenalul propriu și tacâmuri Christofe Paris ori Rosenthal, dar la următoarea „masă” unde sunt un simplu observator nevăzut, iar mesenii de aici sunt în realitate sub nivelul borhotului (dar ei se consideră foie gras, caviar sau șofran) – va trebui să îi tratăm în consecință.

Realitatea brută și extrem de dureroasă este că oameni cu un profil moral infect (din cadrul autorităților locale și până la cel mai înalt nivel al aparatului Statal) ne-au adus astăzi în situația de a nu ne putea apăra corespunzător de o infecție produsă de un virus, de un agent patogen. Ani de zile presa locală a scris despre neregulile majore, revoltătoare din cadrul SCJU ARAD. Chiar CRITIC ARAD (cu mult înainte să apară acest coronavirus) a făcut un „serial” jurnalistic amplu vizavi de ce se petrece (realmente de noaptea minții) în acest spital. La fel ca într-o hazna, și urmând niște reguli fizice elementare, rahatul a dat acum pe afară, deoarece nu mai avea unde și cum să acopere tot acest pestilențial. Pentru aceste materiale de presă CRITIC ARAD a și fost acționat în judecată de către STOIAN GHEORGHE, pentru că a fost numit „căcat cu servietă”. După umila mea judecată de valoare, singurul care ar fi putut să sufere aici un real prejudiciu moral este noțiunea/termenul de căcat, grație asocierii cu acest individ.

Scriam la data de 11 iunie 2016, în contextul alegerilor locale, tot pe CRITIC ARAD, că: „Societatea românească (inclusiv prin candidații la aceste alegeri locale – candidați care, nu-i așa, provin chiar din această societate) a rescris/redefinit până și noțiunile de fals, falsitate. Sunt oameni care în spatele măștilor nu mai ascund nimic. Sunt oameni transfigurați de imundul din ei. Suntem o societate în care efectiv domnește ignoranța, frivolitatea, promiscuitatea, lenea, cupiditatea, incultura, rapacitatea, nesimțirea, în combinații, forme și nuanțe inimaginabile a priori. Toate acestea mărturisesc pierderea spiritualității, iar în absența acesteia individul nu-și mai ridică nicio întrebare existențială involuând (în cel mai ferit caz) la stadiul de cercopitec.”

Scriam la data de 20 noiembrie 2019, pe SPECIAL ARAD, atașând materialului fotografia unui Goya (Somnul rațiunii naște monștri) și Hogarth (Gin Lane) următoarele: „Oare chiar nimeni nu mai vede (și în cazul de față) disprețul feroce al autorităților publice față de noi cetățenii ? Chiar nimeni nu (mai) conștientizează cât de revoltătoare, dizgrațioasă și deopotrivă penibilă este situația acestor soți STOIAN care ne vor influența negativ (volens-nolens) viețile prin puterile lor public-administrative? Condensat totul într-o frază: tu STOIAN GHEORGHE (administrator al Județului Arad) îți „angajezi” soția (care se suspendă din profesia de avocat) ca jurist într-un compartiment din subordine, după care aceasta este pusă pe locul tău (de administrator public), iar tu STOIAN GHEORGHE „avansezi” la demnitatea de prefect.”

Datorită unor oameni de această factură există riscul major ca acum să vă pierdeți viața, să vă pierdeți copilul, partenerul de viață, părinții, prietenii apropiați Un șir lung de personaje au contribuit la situația în care ne găsim astăzi, nu putem să-i nominalizăm chiar pe toți, dar îi putem cuprinde sub formule de: Stoieni, Oneli, Cionci, Bâlci, Gianini și Fălci, cu întreaga lor pleiadă de acoliți, lingăi și pupincuriști.