Sunt indignat cumva de propria-mi răzvrătire. De inutilul (cel puțin așa perceput) consum neuronal, visceral și temporal. De ce să mă afecteze tocmai pe mine, într-o asemenea măsură și profunzime, aceste ultime și deja trecute alegeri locale ? Au fost acestea diferite cu ceva de cele precedente ? A existat, esențialmente vorbind, un alt gen de candidat, un alt tip de alegător ? Mi-am răspuns: nu ! Iar atunci de ce am reacționat altfel ca în trecut, de ce m-a cuprins o paletă (nouă) de sentimente și stări sufletești ?
Mărturisesc că nu sunt neapărat o persoană sociabilă. Totuși, nu sunt nici un singuratic cu toate că iubesc solitudinea. Mi-aș dori bunăoară ca la senectute să mă retrag în biblioteca personală și să scriu un comentariu al întregului Cod Civil român. Are doar 2.664 de articole, astfel încât dacă aș comenta măcar un articol pe zi în șapte ani și ceva lucrarea ar fi finalizată. Un cântec de lebădă, lucrarea monumentală pentru care ți-ai dori să fi reținut, ori dacă doriți, să nu fi uitat. Evident, între timp mi-aș incendia toate lucrările anterioare scrise în formate mai restrânse (considerându-le niște eșecuri/ratări), după ce prin eforturi supraomenești reușeam să adun toate exemplarele împrăștiate prin varii locații, și care dintr-un motiv sau altul încă ”existau”. Dacă ar fi undeva un Cimitir al Cărților Uitate (ca în romanele lui Zafón) cu siguranță îl voi găsi și în puterea nopții (la acel baudelarian ”ceas tainic al plăcerii”) voi distruge și cel din urmă exemplar. Vedeți, fiecare dintre noi ne confruntăm cu ceva anume, dar indiferent ce ar fi acesta (fie că irumpe din sferele celeste ori din cel mai adânc abis) nimic nu poate face scuzabil, justificabil anumite lucruri/aspecte din propria-ți ființare ca individ.
Mă veți întreba, îndreptățit, ce legătură au toate acestea cu ultimele alegeri locale ? Legătura este una mai mult sau mai puțin subtilă. Alegerile locale reflectă cu mare acuratețe o realitate brută, neprelucrată, o realitate empirică, palpabilă, vie. Vorbim despre o realitate care privește mai multe fațete ale societății românești și implicit ale individului (în absența căruia societatea este un nonsens).
Iar ceea ce noi am remarcat (și ne dorim cu ardoare să fie cele mai eronate rânduri pe care cineva să le fi scris vreodată) este gradul profund de degradare intelectuală, morală și spirituală a acestei societăți. S-a ajuns chiar la un nivel în care nu se mai poate vorbi, sustenabil, despre o decadență a valorilor, ci mai degrabă despre substituirea totală a valorilor veritabile cu valori false, artificiale, mincinoase. Vorbim despre o societate în care până și banul/materialul a fost pervertit, corupt. Nu sunt ipocrit, lucrez la rându-mi și pentru bani, caut să-mi creez un anumit nivel de viață, un anumit confort, însă toate acestea nu reprezintă un scop în sine, nu sunt sclavul banului, nu este religia mea, nu este zeul meu și nu voi face nimic (pentru a-l obține) care să intre în contradicție cu principiile mele morale.
Societatea românească (inclusiv prin candidații la aceste alegeri locale – candidați care, nu-i așa, provin chiar din această societate) a rescris/redefinit până și noțiunile de fals, falsitate. Sunt oameni care în spatele măștilor nu mai ascund nimic. Sunt oameni transfigurați de imundul din ei. Suntem o societate în care efectiv domnește ignoranța, frivolitatea, promiscuitatea, lenea, cupiditatea, incultura, rapacitatea, nesimțirea, în combinații, forme și nuanțe inimaginabile a priori. Toate acestea mărturisesc pierderea spiritualității, iar în absența acesteia individul nu-și mai ridică nicio întrebare existențială involuând (în cel mai ferit caz) la stadiul de cercopitec.
Pentru toate aceste vă spun: ridicați-vă și depășiți-vă condiția ! Încercați să vă desăvârșiți și să desăvârșiți. Încercați să lăsați ceva valoros/pozitiv în urma trecerii voastre prin această lume. Nu vă descurajați văzând că majorității covârșitoare a celor din jurul vostru efectiv nu-i pasă, ori caută să vă împiedice în drumul ales. Luați-o ca pe una dintre multele încercări spre această desăvârșire spirituală. Cred că nu este departe timpul în care vor ajunge atât de goi pe dinăuntru încât și Îngerul lor păzitor, silit astfel, îi va părăsi…
(N. red.) Bogdan Ionescu este avocat, membru al Baroului Arad.
2 comentarii. Leave new
Grozav, multi au parerea asta dar numai dvs ati reusit sa o puneti pe note . felicitari.
ca intotdeauna distinsul nostru coleg ne delecteaza cu slova lui saltareata si inovatoare.
are dreptate: ne urmam calea si lasam lumea sa vorbeasca.