Încerc un exercițiu: scot ultimii doi ani din viața mea, i-aș scoate și din buletin, i-aș scoate până și din ADN-ul meu și îți sugerez și ție să faci la fel. Vom înțelege împreună că suntem victimele unei amnezii induse și că ne amintim tot mai puțin din experiența ultimilor doi ani care au însemnat pandemia de Covid19.
Pandemia iese din istorie la fel de brusc cum a intrat
Astăzi, după doi ani lungi, extenuanți, încărcați de cele mai aberante trăiri și sentimente, avem un moment de trezire, nicidecum trezvie, pentru că pe ultima ne-au lichidat-o programat; astăzi pandemia face exit din istorie, la fel de brusc cum a intrat.
Doi ani din care eu personal am înțeles că o întreagă planetă poate fi ușor manevrată prin lipsa logicii, prin măsuri și decizii pompieristice, prin legi dure, prin manipulare și propagandă, prin instalarea minciunii pe post de adevăr dogmatic.
Doi ani cu stare de urgență, stare de alertă, restricții de circulație, alerte medicale aberante, izolete, măști, costume de cosmonauți, spitale, ATI, ambulanțe cu sirene veșnic pe modul ON, un virus dubios despre care nici azi nu știm ce, cum și de unde. Totul e încă în ceață!
Doi ani cu OMS în rol de polițist mondial sanitar, cu guverne în rol de executanți ai ordinelor polițistului, cu lacune informaționale atât medical cât și juridic.
Doi ani cu protocoale de tratament care au ucis milioane de oameni. Doi ani cu o boală cauzată de un virus cu tot cu tulpinile și mutațiile lui. Doi ani cu vaccinuri experimentale despre care abia acum începem să aflăm când compania Pfizer e obligată să desecretizeze documente importante despre ce și cum cu aceste seruri.
Sunt doi ani de tâmpire generalizată, de paralizie a gândirii, doi ani de manipulare fără precedent a întregii omeniri. Inexplicabil cum psihoza covid a acaparat mapamondul, cum dictaturile sanitare s-au conturat încet-încet pe toate continentele.
Doi ani în care „libertate” a devenit o sintagmă pauperă, lipsită de conținut. Nu vrem libertate ori libertăți dacă asta adaugă măcar niște ani existenței noastre mizere! – doamne ferește, până aici s-a ajuns! Pentru binele suprem, luați-ne libertatea, dar lăsați-ne viața!
Doi ani în urma cărora circulăm „liberi” cu un certificat digital și suntem doar la începutul a tot ceea ce înțelegeți prin digitalizarea fiecărui aspect al vieții noastre!
Dar azi, după DOI ANI, ieșim liberi pe stradă, fără mască, respirăm aerul nefiltrat, mergem la cinema, la mall, ieșim la terasă, interacționăm cu instituțiile statului fără certificatul digital-calitate imunizat. Astăzi trăim din nou parcă ceva din savoarea libertății – și trebuie să ne bucurăm!
Să ne bucurăm sincer, frumos, să fim liberi cum știm mai bine, să tragem în nări aerul curat al libertății, deoarece bucuria nu ne va fi de lungă durată, pentru că din zări nu foarte îndepărtate, zvonurile unei alte lumi sunt tot mai aproape de noi… lumea odioasă a războiului… războiul altora în lumea noastră!
