Scriam în urmă cu câteva zile despre cauza pentru care țării noastre i se întâmplă astfel de nenorociri. Cei mai mulți resping acest adevăr. Numai că adevărul nu poate fi respins și asta o știm cu toții. Nu vorbesc despre adevărul juridic relativ, ci despre adevărul absolut, nealterat de judecata părtinitoare.
O națiune poate fi evaluată după mai multe criterii. În ciuda faptului că indivizii pot ieși din tipare, națiunile vor rămâne cu eticheta obținută în urma aprecierilor.
Noi, românii am avut parte în istoria ultimei sute de ani de foarte multe evenimente care mereu au schimbat soarta poporului. S-au întâmplat chestiuni pe care cronicarii vremii le-au pus doar în sarcina intereselor politice, astfel că poporul, în ciuda forței lui nu a fost niciodată parte în decizia statului român. Cei care au decis, cel puțin după 1945 până azi se cunosc foarte bine. Mai ales pe cei de după 1989 îi știm chiar noi trăitorii acestui timp. Și, avem deja formată, cu privire la ei, cea mai bună concluzie. Dar, cu privire la popor în ansamblul său, avem rețineri în a spune ceva cu valoare de judecată.
Ne derobăm, ca popor, de răspundere prin faptul că mandatând pe unii să administreze ceea ce avem, ca națiune, și socotim de acolo înainte că nu mai avem nici un fel de implicare. Sigur, având de partea noastră și o Constituție, care este aproape nepermisivă.
Pe de altă parte poporul nu poate funcționa ca o gloată. Are nevoie de organizare pentru a fi luat în seamă.
Constituția reglementează referendumul ca posibilitate de exprimare a poporului. De asemenea avem și inițiativa cetățenească. Nefolosită, sau mai degrabă nefolosibilă. Cu alte cuvinte editorii legii fundamentale s-au gândit la toate. Numai că, din păcate de cele mai multe ori nu funcționează tocmai datorită modului cum au fost scrise. Și într-un caz și în celălalt capătul se află la Parlament sau la Președinție și de ce nu, chiar la Curtea Constituțională. Deci tot la mâna unor minorități. Altfel spus, dacă un popor bine organizat, propune o schimbare radicală printr-o inițiativă legislativă constituțională, Parlamentul nu este obligat să o valideze prin vot. Așa că, poporul prin votarea cestei Constituții este practic legat de mâini. Poate vota doar ceea ce decid politicienii. Fără a intra în detalii cu privire la tehnica votului și la numărarea propiu-zisă a lor.
În altă ordine de idei, poporul român are o putere imensă oferită prin apartenența lui la valorile creștine moștenite sau dobândite.
Or, de această putere, poporul român, nu s-a prea folosit, cel puțin în ultimii 73 ani. Poate că a venit momentul ca românii să reconștientizeze ceea ce au și nu folosesc și să înceapă să reînvețe apropierea de Dumnezeu. Asta nu înseamnă neapărat să se apuce de construit biserici supraelastice ci să-și reconsidere fiecare în dreptul lui poziția de creștin și ceea ce înseamnă de fapt asta. Pentru că e posibil să fim într-o mare eroare. Adică să fi fost învățați sau îndrumați greșit. Cum putem descoperi asta? Simplu. Ce facem atunci când ni se spune că am călcat o lege? Ne facem rost de lege, o citim, și apoi dacă vedem că e adevărat ce ni se spune, putem să avem un punct de vedere. Plătim sau cerem îndurare. Ce nu facem de obicei în aceste cazuri? Nu întrebăm pe nimeni. Nici chiar pe cei care, presupunem noi, că știu mai bine, fiind de meserie. Ne documentăm singuri pentru a fi siguri.
Revenind la apartenența noastră la valorile creștine, mai pot spune că declarația pe proprie răspundere a faptului că suntem creștini nu este deloc suficientă în acest caz. Nu poate nici un om să facă pe un altul creștin. Asta este o mare minciună. Un milion de oameni pot să susțină contrariul nu înseamnă nimic. Creștin poți fi doar tu singur, prin mărturisire cu gura ta. Altcineva nu poate face asta pentru tine. Cei care ne-au învățat așa, au avut interes financiar. Plecând de la acest adevăr avem o mare șansă de a ne tămădui țara prin intervenția directă a lui Dumnezeu. Mergând mai departe în minciună nu facem altceva decât să-L ținem departe pe Dumnezeu de noi și astfel țara rămâne la dispoziția forțelor răului care fac prăpăd zilnic.
Ce spun eu nu este decât o invitație, în primul rând, la o documentare, la a citi Cartea de căpătâi a creștinilor, apoi de a-i urma învățăturile, indiferent de ceea ce am fost învățați sau cum am fost obișnuiți și nu în ultimul rând de a face prin puterea dată de Dumnezeu să schimbăm din temelii această țară. Ce nu spun? Nu spun nimănui să-și schimbe religia. Fiecare alege după ceea ce pricepe.
Ce trebuie să mai știm? Că prin rugăciunea „Tatăl nostru” creștinii tocmai asta fac:
investesc slujitorii din cer ai lui Dumnezeu să vină și să facă ordine în țară (izbăvește-ne de cel rău). Asta au făcut acești slujitori în zilele lui decembrie 1989. Au izbăvit și au tămăduit țara.Numai că noi nu am luat-o în direcția bună iar dracii, s-au bucurat de o casă curată și și-au adus și alți demoni să locuiască în ele.
Iată de ce eu cred că nici o organizare politică sau de orice alt fel nu va reuși să aducă adevărul în țara noastră și mai ales în mijlocul poporului român.
Acum depinde de ceea ce ne dorim.
