Deocamdată ne limităm la a trasa doar „matricea turistică” a dosarului – acum 12-15 ani, celebru, astăzi… închis – nr. 36/D/P/2006. E un caz care, suntem aproape convinși, nu va rămâne așa – faptele cuprinse în el nefiind prescrise, autorii infracțiunilor fiind în viață (chiar „bine, mersi!”) iar probele, ușor de (re)cules. Avem informații sigure conform cărora acest caz va fi deschis – iar dacă tot va face vâlvă odată și-odată, e bine să-i știm de pe-acum traseul… nu de alta, dar să nu fim șocați când iese (dacă iese – pentru că s-ar putea și să nu iasă) BREAKING NEWS-ul.
În cursul anului 2006, la DIICOT Arad este deschis DP 36/D/P/2006
privitor la traficul internațional de persoane și proxenetism, existând, inclusiv, suspiciuni de trafic de minori, care, ulterior, sunt folosiți ca donatori de organe. Era vizată o rețea de crimă organizată în care erau implicați inclusiv polițiști de frontieră arădeni. Pentru a putea documenta această rețea era nevoie a se ridica copii după documentele care erau întocmite la ieșirea din țară și care, conform legii, trebuiau păstrate în arhiva punctelor de trecere a frontierei. Pentru a păstra conspirativitatea operațiunii procurorul de caz dispune ridicarea unor loturi de documente de la toate PTF-urile din județul Arad.
Neavând toate informațiile privind intențiile procurorului și temându-se ca acesta să nu afle ce nu trebuie aflat, șeful Inpectoratului Județean al Poliției de Frontieră Arad, cms șef Ioan Handra ( promovat, urmare a propunerii bunului său prieten, ministrul de interne Traian Igaş, la gradul de chestor de poliţie de către presedintele Traian Băsescu, prin decretul prezidențial din 29 noiembrie 2010) apelează la o „cunoștintă” de la București: șeful Corpului de Control al Inspectoratului General al Poliției de Frontieră. Acesta trimite urgent o echipă de control la Arad în vederea ridicării tocmai … a documentelor care fuseseră cerute de către procuror, transportându-le, ulterior, la București.
Unde și de ce s-a pierdut dosarul, cu probe cu tot?!
Procurorul de caz se încăpățânează să intre în posesia respectivelor documente, trimițând Poliției de Frontieră Arad adrese peste adrese, amenințând inclusiv cu emiterea unor mandate de aducere… totul fiind o autentică muncă de Sisif. Într-un final, prin adresa DM /S2/BP/50152/2008, se comunică DIICOT Arad că documentele cu pricina sunt la Corpul de Control al IGPF. Cu alte cuvinte, sunt intangibile!
Pe alte canale i se transmite să nu mai insiste, deoarece personajele pe care le „deranjează” beneficiază de protecție la nivel înalt … bineînțeles, între personajele în cauză se afla și, la vremea aceea, inspectorul șef al IJPF Arad, Ioan Handra!
Ulterior, „din lipsă de probe”, dosarul este închis de către DIICOT Arad,
cu toate că, o parte din rețeaua de crimă organizată cercetată a făcut, încă din anul 2005, obiectul unui dosar penal în Franța (instrumentat de Brigada de Reprimare a Proxenetismului din Marsilia), fiind reținute și încarcerate mai multe persoane – inclusiv cinci cetățeni români, între care și Gheorghe Bârsan din Arad (zis „ Ghiță Pocăitu”), patron al unei firme de transport internațional de persoane și cu legături în interiorul clanului Clămparu („proxenet, călăuză, escroc… om de gară în anii 2000” – conform celei mai succinte caracterizări posibile).
Autoritățile franceze au stabilit că între persoanele traficate s-au regăsit și minori, unii dintre ei neavând niciun document asupra lor și că aproximativ 20 dintre aceștia au dispărut fără urmă!
Revenind în prezent, se aude – deocamdată în surdină, că prietenia, bine cimentată de-a lungul timpului în câmpul tactic al luptei pentru apărarea intereselor comune din zona frontierei de vest (mai apropiate sau mai departate de atribuțiile funcțiilor avute) dintre fostul ministru de Interne și fostul polițist de frontieră începe să se fisureze. Motivul apariției divergențelor ar fi de natură pământească – ceva tranzacții cu terenuri, în discuție fiind adusă și repunerea pe rol a dosarului prezentat mai sus, dar de către un alt departament al Ministerului Public.
