Noi, cei mai în vârstă, ne amintim de întâlnirea celor trei mari ai lumii Franklin D. Roosevel, Iosip Visarionovici Stalin şi Wiston Churchill de la Yalta în Crimeea, la sfârşitul celui de Al Doilea Război Mondial, când americanii şi englezii ne-au cedat sovieticilor. Au urmat 50 de ani de bolşevism crunt.
Apoi, în 2-3 decembrie 1989 în Malta, Mihail Gorbaciov şi George Bush senior, ajung la o înţelegere denumită „o cotitură istorică”, de către liderul sovietic. Cotitură prin care s-a obţinut acceptul USA ca URSS să intervină armat în România, să o ocupe, pentru a înlătura dictatura lui Ceauşescu. (E adevărat că USA era ocupată să înlăture armat pe preşedintele Republicii Panama, până atunci supus, care nu mai răspundea la comenzi!)
România este „alocată” din nou sovieticilor de către USA – liderul NATO – cu acordul occidentului, sovieticii fiind pregătiţi la graniţă pentru invazie. Ţara este infiltrată cu peste 40 mii de luptători sovietici acoperiţi – după cum confirmă fostul prim-ministru Petre Roman. Occidentul, nu numai că nu se opune, dar antrenează forţe proprii sau instigă vecinii României, aliaţi în Tratatul de la Varşovia să trimită diversionişti pentru înlăturarea dictaturii.
Să fi fost atât de interesată USA că la noi nu se respectă drepturile omului, încât să-i mandateze pe sovietici să ne invadeze pentru a instaura democraţia ? Să o creadă naivii şi aserviţii, motivul cedării României era manifestarea de independenţă a României şi pretenţiile dictatorului de a fi trataţi ca egali. De aceea renunţă la „clauza naţiunii cele mai favorizate” iar USA nu poate suporta afrontul.
În decembrie 1989, deşi agenţii sovietici au preluat puterea, au fost câţiva partioţi din Armată şi Servicii care au reuşit să evite ocupaţia sovietică cu trupe terestre.
Ce a urmat vedeţi şi dv. România, a fost prădată şi împărţită între multinaţionalele străine, între care, o mare parte a revenit din nou urmaşilor bolşevicilor sovietici, direct sau prin interpuşii firmelor ruseşti, care au reuşit să preia metalurgia, resursele de petrol şi gaze, aluminiul, să falimenteze industria mobilei sau a construcţiei de nave.
Cedăm tot, fără să pretindem nimic, pentru a intra în NATO! Ne subordonăm ca cel mai neînsemnat stat colonial din lume. Acceptăm orice ordin, la care se opun alţi aliaţi, sau care pun condiţii de reciprocitate. Avem „parteneriat strategic” cu USA, dar românii sunt discriminaţi de USA, nu li se acordă libertatea de a vizita partenerul presupus, ca şi altor state! Trimitem copii noştri pe teatrele de război declanşate de USA, unde mor şi produc nenorociri pentru familii, fără o motivaţie validă şi fără un avantaj pentru ţară. Îi decorăm post-mortem şi le acordăm grade iar familiile suferă o viaţă. Te doare inima, plângi în hohote sau retras, când vezi mutilaţi grav de război, un război care nu era al lor, deveniţi o povară pentru familiile lor şi pentru copii.
Dacă ce am spus până acum era o radiografie ce cu greu ar putea fi acceptată, situaţia creată acum a devenit extrem de gravă, fără precdent după Al Doilea Război Mondial! Anticipam situaţia, am scris acum vreo 2 ani, când a început construcţia militară de la Deveselu: „vom deveni sigur o ţintă nominală a Rusiei lui Putin”.
Eram de-a dreptul stupefiat cum analiştii militari negau pericolul Bazei Militare de la Deveselu, pentru Rusia, deşi era evident. Culmea profesionalismului militar (!), ei motivau că „scutul de protecţie este împotriva rachetelor balistice ale Iranului”! De parcă noi aveam război cu Iranul islamic! Ştiind desigur, că distanţa dintre Bucureşti şi Teheran este de peste 3500 de km, că o rachetă cu rază medie de acţiune este eficace la maximum 650 km iar cea una cu rază lungă de acţiune poate să lovească ţinte la 1300 – 1500 km!
Inevitabilul s-a produs! Baza militară de la Deveselu, o bază proprie a USA, pe teritoriul României, a fost activată, este operaţională, care evident este o ţintă a Rusiei.
Azi, 28 mai, 2016, Vladimir Putin a spus: „Daca ieri în aceste zone din România oamenii pur şi simplu nu ştiau ce înseamnă să fii în raza de acţiune, de astăzi suntem forţaţi să luăm anumite masuri pentru a ne asigura securitatea„, la Atena într-o conferinţă de presă, organizată în comun cu premierul grec, Alexis Tsipras. „In aceeasi situatie se afla si Polonia”, a continuat preşedintele rus.
Vladimir Putin nu a specificat ce măsuri concrete va lua Rusia, însă a subliniat că nu va face primul pas şi doar va răspunde la acţiunile Washingtonului. „Nu vom acţiona pânâ când nu vom vedea rachete în zonele cu care ne învecinam”.
Suntem din nou într-o stare de pericol major!
Nimeni nu poate nega că Rusia lui Putin nu este o ţară expansionistă, care doreşte prin orice forme să recâştige vechile teritorii ale URSS, uneori chiar prin forţă armată. Această dorinţă este evidentă. Să remarcăm doar ocuparea Crimeii, dictatura şi armata rusească din Transnistria, divizarea Ucrainei şi sunt suficiente să demonstrăm tendinţa de influenţă în zonă. Ca să nu referim la „spargere” unei părţi din UE, prin tratate privilegiate cu Ungaria sau Grecia, state NATO, cărora le acordă sprijin şi care se abat de la „indicaţiile” occidentului.
De azi suntem ţinta nominalizată a rachetelor ruseşti.
Nu este exclus ca USA să provoace războiul iar noi să fim ţinta dezastrelor produse de armele convenţionale, sau poate nu, ale Rusiei!
Dar, dacă cei doi se vor înţelege, vom fi din nou predaţi la ruşi?
Cine ne garantează, că acum nu se va întâmpla din nou, ca în alte situaţii?
- Citește mai multe articole ale autorului – AICI
