Când te gândești că toaca, o bucată de scândură bătută cu ciocane de lemn, poate să fie atât de spectaculoasă, îți vine să te ridici în picioare și să te aplauzi singur de ortodox ce ești. Dar nu ai cum să știi că, în fapt, toaca e un simbol al smereniei. O sărăcie transformată în artă divină. Un dar al Celui de Sus pentru poporul său. Dacă românii medievali aveau bani să făurească clopote de metal, toaca nu ar fi existat. Dar ea există și dăinuie tocmai ca un răspuns al sărăciei la bogăție. Ortodoxia română nu are catedrale de piatră, precum catolicismul vestic. Are mici biserici de lemn și multe mănăstiri pierdute de lume. Căci asta este esența ortodoxiei: nu preamărirea, ci preaslujirea. Fraților! Ce s-a întâmplat în ultimul timp? De când luxul și bogăția au devenit fundamentale pentru Biserica Neamului? De ce Mitropolitul Ardealului afurisește ziariștii care au scris un articol despre achiziția unei limuzine de lux? De ce preoții din Moldova se plâng de cotele prea mari cerute de BOR? Li se cere să vândă în noaptea de înviere zeci de mii de lumânări sau de candele. De ce luxul a devenit scopul BOR, iar afacerea literă de lege?
Aștept vremea în care smerenia și preaslujirea să se întoarcă din nou în sânul bisericii, pentru ca eu însumi să mă pot întoarce la ea. Eu, azi, am primit vestea învierii rostită de o toacă, nu coborâtă din avionul patriarhal și nici din limuzina mitropoliei.
Hristos a Înviat!
1 comentariu. Leave new
Adevarat a Înviat!