Suntem la început de an, o perioadă în care mulți oameni vor să facă schimbări în stilul de viață și se întreabă cum au pus atâtea kilograme în anul ce a trecut. Cu siguranță, răspunsul este mâncând mai mult, mai haotic, mai nociv. Și totuși, de ce facem asta? De ce continuăm să mâncăm mai mult decât avem nevoie, alimente care știm că nu ne fac bine și avem mereu senzația că nu ne putem abține?
Principalul motiv al dezechilibrelor alimentare (supraponderabilitate, obezitate) și al tulburărilor de alimentație (bulimie, anorexie,etc) este factorul psihologic.
Mâncatul este o nevoie fundamentală, de bază, precum a respira sau a bea apă. Și nu inspirăm mai mult aer decât avem nevoie, doar cu mâncarea am făcut această obișnuință de a exagera. De ce?
Exagerăm, din frică. Epoca în care nu se găsea de mâncare a trecut, însă setarea mentală de a face provizii, a rămas în subconștientul multora. Astfel, cumpărând mult, vom mânca mai mult, că să nu aruncăm. Deci, decât aruncată la coșul de gunoi, mai bine aruncată în stomac, nu?
Apoi, să ne reamintim că majoritatea dintre noi, dacă nu mâncam TOT din farfurie în copilărie, eram considerați nerespectuoși, sau amenințați că ne lăsăm „norocul” în farfurie. Așa că, nu am avut control asupra acestei decizii și ne-am creat o obișnuință cu costuri mari pentru sănătate.
Ne mâncăm emoțiile
Un aspect deloc de neglijat atunci când vine vorba de îngrășare, este faptul că mâncarea devine un suplinitor al fericirii. Mâncăm pentru că apoi ne simțim bine, mâncăm pentru a ascunde emoții care dor. Creierul nostru eliberează hormonii fericirii atunci când mâncăm, deci simțim plăcere.
Atunci când nu ne simțim bine din punct de vedere emoțional, căutăm această plăcere imediată. Aceeași stare de bine o putem obține și în urma unui antrenament sportiv, dans sau dacă citim o carte… însă e nevoie de efort și nu oricine este dispus să-l depună, chiar dacă efectele pe termen lung, între aceste două activități sunt determinante pentru sănătate.
Așadar, mâncăm excesiv, pe fond emoțional. Grăsimea din jurul taliei, gușa din jurul gâtului, au cauze emoționale profunde și majoritatea au factori declanșatori în copilăria timpurie. Știai că o persoană care nu suportă să umble desculț sau să fie atins de anumite materiale poate să aibă această fobie de la faptul că nu a fost lăsat deloc în copilărie să se murdărească, posibil a fost certat într-un mod imperativ sau chiar pedepsit?
Motivele mâncatului compulsiv
- Sentimentul de inferioritate – O persoană se poate simți insuficientă, mică și nesemnificativă în interior, de aceea suplinește la exterior, devenind „mare” prin grăsime.
- Formă de protecție – o persoană se poate îngrășa, pentru că la nivel inconștient, nu vrea ca un partener să fie atras de ea, pentru că în trecut a fost rănită, și astfel, acesta devine mijlocul ei de protecție, grăsimea devine o barieră.
- Formă de a acumula, când nu simțim iubirea – se poate observa mai ales la persoanele care adună multe lucruri, 1a avea” da sentimentul de siguranță. Să am grăsimea în jur, la nivel inconștient, reprezintă idea că nu sunt singur.
- Critica excesivă și bulling-ul -Ne îngrășăm atunci când ne simțim respinși. Sunt copii care mănâncă bine, cu poftă, iar adulții din jur, fără vreo intenție rea, încep să pună etichete de genul „pofticios”, „nesătul”, „gogoșica”, „umflățel”.Poate să pară amuzant, dar nu e. Devine un cerc vicios, copilul e ridicularizat din cauza grăsimii, ceea ce îl face să se simtă prost și se refulează tot în mâncare. În rândul copiilor, situația e cu adevărat îngrijorătoare – Asociația Telefonul Copilului declară că primesc apeluri din partea copiilor disperați, elevi premianți care renunta la școală din cauza bulling-ului, iar alții ajung cu boli psihice sau chiar în pericol de a-și pierde viața.
- Lipsa de conectare autentică cu părinții- un copil se poate îngrășa pentru că i se pare că „nu este văzut, acceptat, valorizat” de unul dintre părinții de la care așteaptă afecțiune. Acest copii au senzația că sunt „invizibili” în raport cu ceilalți, că nu sunt văzuti și, atunci, se îngrașă, pentru a fi remarcați.
- Neexprimarea sexualității- unii bărbați au tendința de a se îngrășa în zona abdomenului, pentru că astfel organele genitale să fie mai puțin vizibile. Această formă inconștientă de protectie își are originea în trecut, prin experienţe neplăcute, negestionate sau reprimate, lipsă de informaţie, tachinarea în copilărie, un eventual abuz.
Există o mare legătură între hrana noastră fizică și nevoia de iubire.
Dacă ne amintim un moment din viață când am fost îndrăgostiți, vom realiza că nu aveam nevoie de mâncare, iubirea resimțită, compensa. La fel este și invers, lipsa iubirii, compensează cu mâncarea în exces. Pofta de mâncare este echivalentă cu pofta de viață. Felul în care mâncăm arătă multe despre noi, arată tiparele noastre de viață.
Un lucru este sigur: Cu cât sunt mai nemulțumit de felul în care arat, de kilogramele pe care le am, cu atât mă îngraș mai tare!
Când devine mâncarea din nevoie, o placere care ne va face rău? Atunci când exagerăm, când mâncăm fără să simțim foamea, când nu ne oprim la primul semn de sățietate. Am fost creati într-un mod de funcționare perfect, iar noi, tot ce trebuie să facem este să menținem echilibrul.
Ce e de făcut dacă te regăsești printre persoanle care mănâncă într-un mod compulsiv?
- Primul lucru este să te accepți așa cum ești în acest moment și să te iubești.
- Fără critică și vinovăție! Fă pace cu ține! Îngrășatul arată că ești într-un război permanent cu tine. Dacă te vei învinovăți că ai mâncat o ciocolată, vei amplifică dorința, vei scădea stima de sine și ajungi la mai multă compulsivitate.
- Mănâncă conștient, savurează ceea ce îți place, nu o fă distras de telefon, sau spre / pe birou, în fugă. Mestecă bine, pentru a avea o digestive eficientă.
- Cere ajutor dacă simți că situația te depășește – parcursul vieții noastre influențează prezentul. Dacă există emoții reprimate, percepții eronate, sedimentate în ani întregi, este nevoie de o resetare mentală, un process de autocunoaștere și echilibrare psiho emoțională, ghidată de un specialist.
O plantă crește frumos când o îngrijim, când îi acordăm atenție și admirație. Și e o plantă! Dar omul? Cu ce alimentăm trupul și sufletul ca să fie în armonie? Trupul nostru este templul sufletului nostru. Cu ce îl umplem? Cum îl îngrijim?
Nu doar mâncarea reprezintă hrană, ci tot ce „introducem”, zilnic în organism – gânduri, emoții, percepții… Corpul va fi la dimenisunile lui ideale, doar dacă îl iubim. Și dacă ne iubim!
Sursa foto: https://www.freepik.com
