O poveste semimotivațională

Aceasta este o poveste care m-a pus pe gânduri.

Cu ani în urmă, un indian, pe numele său Maqsood, a mers într-o drumeţie în nord-estul ţării, mai exact în junglele din Bihar. Într-una din zile, în toiul plimbării către minunatele lacuri din Bhimbandh, Maqsood a auzit un scâncet ciudat în desişul pădurii. Intrigat, speriat, dar şi foarte curios, a mers într-acolo. Un tigru tânăr, abia ieşit din pruncie, probabil proaspăt înţărcat, gemea, cu laba dreaptă străpunsă de un ciot de lemn. Ochii tânărului tigru s-au întâlnit cu privirea lui Maqsood, iar acesta a citit în acei ochi umezi teama, şi durerea, şi disperarea. Aşa că orăşeanul nostru, care nu mai văzuse niciodată un tigru atât de aproape, şi-a învins frica ancestrală şi s-a apropiat de bietul animal. Cu ajutorul unui briceag şi cu puţin alcool medicinal, din minitrusa pe care o purta în rucsac, a reuşit să scoată aşchia din laba tigrului şi să îi dezinfecteze, măcar superficial, rana. Tânărul tigru s-a uitat adânc în ochii salvatorului său, o perioadă de timp, studiindu-l. De parcă ar fi vrut să şi-l aducă aminte. Apoi, dintr-o dată, ca o nălucă, dispăru în pădure.

Au trecut ani, şi tânărul nu l-a uitat pe tigru. Maqsood se căsătorise, avea o slujbă decentă în capitală, iar cerul l-a binecuvântat cu un băieţel frumos şi sănătos. Într-o zi, şi-a luat copilul şi au mers împreună la grădina zoologică din Delhi. Trecând pe lângă ţarcul tigrilor, Maqsood observă un exemplar enorm, un mascul superb, care îl fixa cu privirea. Avea laba dreaptă ridicată. Ca şi cum i-ar fi arătat ceva. Ca şi cum i-ar fi spus ceva. Maqsood era sigur că e vechiul său prieten, tigrul din Bihar pe care îl salvase. Nu îl uitase, iată, şi era fericit că îl revede. Făcându-şi curaj, Maqsood sări gardul înalt care îi despărţea pe vizitatori de ţarcul tigrilor. Se apropie cu multă emoţie şi bucurie de tigrul absolut enorm, care îl fixa în continuare cu privirea, lingându-şi tacticos laba dreaptă. Se priviră, din nou, ochi în ochi, apoi tigrul se îndreptă de şale, pornind încet către el. Când ajunse lângă el, ridică laba dreaptă şi, nedeslipindu-şi privirea de Maqsood, îi crăpă capul şi începu să îl mănânce.

Probabil era alt tigru.

Povestea asta merge către toţi cei obsedaţi de discursuri şi poveşti pseudomotivaţionale, care umplu reţelele sociale şi căsuțele de mail de chestii lacrimogene, fericite şi, mai ales, false. Din care, oricum, majoritatea nu înțeleg nimic. Şi nu numai pentru ei.