Alexandru Șipoș:Ultimul studiu realizat de Freedom of Speech Foundation în Româniascoate în evidenţă că majoritatea covârşitoare a tinerilor nu doresc să candideze pentru posturi politice. În nouă cazuri din zece, decizia este fără echivoc. Nici prin gând nu le trece. Dacă noua generaţie de potenţiali candidaţi renunţă la ideea de a intra în arenă, nu e deloc clar cine va umple golul.
Dezangajat, așa pare tineretul când vorbim de politică. Care ar fi cauzele acestei stări de fapt?
Alexandru Șipoș: Disfuncționalitatea observată la nivelul central a fost extrapolată, de către noua generație, la întreg sistemul politic. Au crescut într-o perioadă caracterizată de blocaj, scleroză, lipsă de rezultate concrete. În consecință, tinerii nu mai cred că politica este un mod eficient de a rezolva probleme. O mare parte din mass-media se concentrează obsesiv asupra scandalurilor, corupției și disfuncției, părinții și profesorii, când discută politică, tot la negativ și hibe se opresc. Rezultatul este că tinerii nu află că sunt și oficiali cu realizări, că politica poate fi și un mod de a rezolva probleme, că la nivel legislativ local sau statal lucrurile se pot petrece altfel.
În spatele acestei imagini incomplete și apatiei pe care o generează se află alienarea de politic a familiei și sistemului educațional. Rădăcinile sunt deci mai adânci.
Alexandru Șipoș:Exact. Rezultatele arată că aproximativ trei-pătrimi din tineri nu poartă nici un fel de conversații politice cu părinții și familia. Nici în acel context nu se discută în familie despre campanie, alegeri, politică în general. Aceeași situație și în învățământ. În unele locuri, puține, cursurile despre sistemul politic și guvernamental sunt obligatorii. Unde obligativitatea nu există, elevii sau studenții nu se arată interesați. Un motiv ar fi, iarăși, expunerea repetată la aspecte negative, amplificate de perspectiva similară a părinților și cadrelor didactice, care văd și ei mai peste tot numai ciondăneală, partizanat și obstrucționism. Ocolesc deci subiectul. Când vine vorba de politică, nu prea au chef să vorbească, preferă să discute cu copiii sau elevii lor despre subiecte care nu provoacă o deziluzie generalizată.
Și totuși îi vedem implicați în campanii, îi vedem ieșind la vot, cum s-a întâmplat în 2016. Sunt acestea excepții?
Alexandru Șipoș:Prezența la urne e puțin altă poveste. Se știe că atât părinții cât și dascălii accentuează faptul că votul este o datorie civică. Așadar, forma cea mai frecventă de implicare este, pentru tineri, votul. În general vorbind, au conștientizat această obligație să aleagă, dar angajamentul lor civic acolo se oprește: sunt dispuși să voteze pentru alții, dar n-au nici o dorință de a candida ei înșiși.
Reporter: Din această categorie de vârstă, doar 6% activează în campanii, și că entuziasmul generat de noii apăruți pe scena politică s-a stins aproape complet.
Alexandru Șipoș: Adevărat. Asta nu înseamnă însă că în anumite cicluri electorale nu pot să apară candidați care au darul de a mobiliza tinerii să voteze, sau chiar să se implice în campanii ca voluntari. Politicienii trebuie să evolueze însă într-un spațiu instituțional extrem de complicat, iar președinții au de lucrat cu Legislativul, efectul fiind, de multe ori, că mesajele motivante din campanii nu devin realitate. Actualul președinte n-a reușit să liniștească pasiunile partizane, să impună o altfel de politică, așa cum sperau tinerii care i s-au alăturat în campanie și l-au votat cu entuziasm. Când politica nu arată altfel, se reinstalează apatia. Vor fi întotdeauna tineri care pot fi convinși, motivați, impulsionați să se prezinte la urne, dar e improbabil că acest impuls va avea efect pe termen lung, va fi suficient de puternic pentru a-i determina să candideze ei înșiși.
Reporter: Ce prevestește această situație pentru viitorul social și politic al României?
Alexandru Șipoș:Sunt pesimist în general, dar în acest caz particular îmi îngădui să fiu optimist. Una dintre cele mai interesante concluzii ale ultimelor studii este că pentru tineri ameliorarea societății, a comunității în care trăiesc, a lumii, figurează în capul listei de țeluri în viață. E la vârf, aproape la același nivel cu succesul în carieră, măritișul, copiii. Vor să participe, vor să rezolve probleme, vor o lume mai bună, numai că politica nu li se pare calea cea mai bună către aceste obiective. Așadar ingredientele schimbării pozitive există, mai rămâne doar să-i convingem că modalitățile mai convenționale de implicare, de angajare, pot fi o metodă eficientă de a schimba lucrurile.
