Am fost întrebat azi, în repetate rânduri, ce părere am față de ce s-a întâmplat aseară. fiind dimineață, i-am rugat pe interlocutori să nu mă facă să înjur atât de devreme. Exact ca și primul pahar de vin al zilei, trebuie așteptat măcar până la unsprezece dimineața. Și-acum, că a trecut ora în cauză, pot să îmi dau drumul. Din toate punctele de vedere.
Mi s-a rupt sufletul a doua oară săptămâna asta. Cred că trebuie să felicit niște ființe (era să zic oameni).
În primul rând, felicitări presei din România. Ați construit un climat de violență, timp de două luni, care doar s-a adăugat unei violențe latente, pe care o avem în noi de vreo șaptezeci de ani. Sper ca pâinea pe care o veți mânca aberând pe seama evenimentelor deranjante pe care, în parte, le-ați provocat, să aibă gust de sânge și de căcat. Cu addenda că o mare parte dintre voi aveți deja gustul de căcat printre obișnuințele culinare. Felicit, pe această cale, și toți haterii de pe rețelele de socializare. Fără voi, lumea nu ar fi așa. Ar fi mai bună, mult mai bună. Lipsa uriașă de coaie pe care o aveți, stând și aruncând ură pe telefonul mobil, în timp ce vă beți latte-ul, poate fi egalată doar de lipsa voastră de coaie când e vorba de a avea un dialog față în față.
Felicitări galeriilor de fotbal și violenților de serviciu. Ați reușit să deturnați un protest așteptat de mulți români ca o izbăvire, ca un mod de a-și spune ofurile. Prin atacurile voastre, prin mârșăvia de care ați dat dovadă, ați reușit, de fapt n-ați reușit decât să dezbinați și mai mult un popor în pragul infarctului. Apropo de mârșăvie, felicitări tuturor politicienilor care încearcă să își creeze capital politic bătând câmpii cu nerușinare legat de proteste. O felicitare specială pentru Klaus, care a ratat șansa de a fi mut în mod pozitiv, și a ales să își înceapă campania electorală. Bravo, măi dragă. Acum nu mai rămâne decât să îi faci pe oameni să vină la vot. Nimeni nu a reușit asta, dar tu, atât de locvace și hotărât cum te știm, sigur vei reuși.
Și ca să încheiem aproape bine, nu are rost să ne facem probleme prea mari despre cum ne vor vedea străinii. E simplu, pentru occidentali vom fi tot o națiune de hoți, curve și sclavi. Nici o mișcare socială, nici o altă revoluție nu va schimba această percepție. Ține de noi, cei de aici, ține de diasporă să schimbe asta. Și asta se va întâmpla atunci când vom începe să dialogăm. Să vorbim deschis despre ce ne desparte și ce ne unește.
Cu pumnul strâns nu poți da mâna.
