LUMEA CA O VOMĂ sau GREAȚA VOIOASĂ A COTIDIANULUI (XLIV) |

„ȘMECHERO-CRAȚIA” vs „FRAIERO-FILIA” (1)


[Aflat – culmea! – împotriva voinței proprii (chestie de sănătate), pe meleagurile rădăcinilor mele cele mai adânci, recte, Cluj, începusem să redactez o viziune pur subiectivă asupra leagănului existenței mele, reîntâlnit după peregrinările în `Perfidul Albion”. Intenția mea a fost (și rămâne) un triunghi comparativ: Chatham upon Medawy (England) – Arad – Cluj. Cred că o pornisem, relativ, bine; o asemenea asociere mentală, bag mâna-n foc, nu s-a mai făcut… (vezi rubrica „Reportaje” în Critic Arad). Realitățile actualității stricte mă silesc să revin asupra unei teme subsumate titlului acestui mini-serial… Din beatitudinea melancolică (sic!) a acestor momente clujene – stranii pentru mine – a trebuit să re-plonjez în cruda realitate jegoasă a cotidianului… eh, … that’s all…  AUTORUL]


1. Împărțirea lumii în „șemecheri” și „fraieri” nu e neapărat de sorginte românească, dar noi, urmașii geto-dacilor, poleiți în „aura latină”, pervertită în „miticism”, am rostit-o cel mai frust!…

De la primul interviu dat – in extenso –  foarte recent,  de către D-l Bolojan, unui post tv. „știrist”, mi s-a confirmat că vom trăi zile de foc!… La propriu, „grație” prea-curvitei de climă de sezon estival, dată peste cap, dar cu care va trebui să ne obișnuim de aici înainte; la figurat, prin „bunăvoința” hoaștei de politică financiar-administrativă a Guvernului (un rău necesar?). Totul se petrece sub amenințarea „sabiei lui Damocles”, recte, ce vor „zice” agențiile de rating cu privire la perspectivele economiei românești… Din câte știu, Fitch, S &P și  Moody’s nu sunt niște instanțe decizionale, i.e., cu impact obligatoriu asupra țărilor analizate; ele rămân însă o instanță serioasă de „analiză și bârfă economică” după care se orientează principalii agenți economici serioși ai lumii actuale. Deci, „Bau-Bau-ul” ce ne pândește (în viitorul foarte apropiat) poartă numele de Junk! Este un termen englezesc colocvial (foarte aproape de „gunoi”, ca să nu spun „rahat”…), ceea ce ar corespunde, în limba (tipic-politicoasă) a  lui Shakespeare, lui „non-investment / speculative grade… Dacă o „vom păți”, consecințele ar fi dezastroase… Și Ungaria cam stă în aceeași oală cu noi, doar că „ei”, având două fonduri suverane solide, sunt mult mai departe de „execuție”, comparativ cu noi… 

Prin urmare, departe de a fi un susținător al actualilor guvernanți, dar în orice caz, respingând cu toată convingerea ceea ce se petrece pe „Corabia nebunilor” (AUR, SOS-România, POT), unde cei care „plutesc în derivă” se cred „opoziție constructivă” (râsu’ lumii!…), am ajuns la câteva „chibițări” pe care le găsesc „rezonabile”:

(i) Șoșocoaia-ghiNionoaia, după ce le-a tras un șut în cur „trădătorilor” de partid, a ajuns să ceară, oficial – cu gurița ei proprie și personală – desființarea grupului parlamentar SOS din Senat, din motive de numerus clausus… Asta n-a împiedicat-o ca – prin „gurița” partidului, i.e., a „ei” – să propună o serie de contra-măsuri, de-a dreptul utopice, replică la cele avansate de D-l premier Bolojan…

(ii) „Prea- sfânta” & „prea-curata” Gavriloaie von Deva, cu ajutorul „Celui de Sus”, ajunsă și „ea”, fără grup parlamentar în Senat, rămasă, mai degrabă cu un partid de familie, unde „oamenii tineri” suferă de ceva asemănător cu progeria (sindromul Hutchinson-Gilford), îi dă „tot înainte” (ca la pionierii din comunism), cu revocări ale Guvernului, cu comentarii de tot râsul (în chiar Cotețul Poporului); deh, doar asta-i „foncția” opoziției… să se opună la orice vine de sus, de la guvernare…

(iii) Cel mai periculos – în contextul politic de azi – se dovedește tot Gică trumpistu’ a lu’ Simion… Acum că „mentorul său” – Mesia-geticul – a ajuns inculpat, în instanță, se erijează în „liderul” opoziției. Și, iată că încep, cum nu mi-aș fi închipuit vreodată, cu un citat din Gică-trumpistu’ a lu’ Simion [sub masca unei „Declarații” AUR]: « „Au minţit poporul cu televizorul! Bolojan, premierul austerităţii, anunţă tăieri şi scumpiri peste noapte! AUR cere oprirea imediată a acestei austerităţi ilegale şi criminale! Vom lupta cu toate mijloacele parlamentare şi civice pentru a apăra drepturile românilor! Poporul nu mai trebuie să suporte nota de plată a unui sistem corupt! TVA-ul creşte de la 19% la 21%, iar cotele reduse de 5% şi 9% vor fi majorate la 11%! Asta înseamnă alimente, medicamente, facturi şi servicii mai scumpe pentru fiecare român! În acelaşi timp, salariile sunt îngheţate, iar pensiile de peste 3.000 de lei vor fi impozitate. Puterea de cumpărare se prăbuşeşte, iar austeritatea lovește direct în oamenii cinstiţi care muncesc şi contribuie”». [2 iulie, A.D. 2025]

(iv) „Gura păcătosului adevăr grăiește”: de ce să plătească oamenii cinstiți, nevinovați „păcatele” guvernanților aflați la butoane de cca. 35 de ani? Da! „opoziția” are dreptate! A plecat de la niște realități semnalate și de Moody’s Analytics, în cazul Românicâi: 9,3 % deficit bugetar în 2024 – cel mai mare din U.E.; ponderea datoriei publice în PIB, de 54,6 % la final de 2024; cota standard TVA de 19 % (printre cele mai mici, comparativ cu țările europene. Deci, ne așteaptă un „scor” Junk (sub Baa3), riscând să fim primii din U.E… Oricum ne-am cam obișnuit: la cotele negative privind economia, indicatorii de civilizație și nivel de trai, suntem fruntași pe ramură!… De ce să ne mai supărăm că suntem „Lumea a III-a” a UE?


2. Despre „căpușe”, „lipitori” și „vendetta”

În menționatul interviu acordat de actualul premier – killer – la un post tv. „știrist”, preluat și de Wall Street.ro, se spune pe șleau: «„Una din gravele noastre erori, în aceşti ani, a fost că am tolerat o zonă de clientelă politică. Şi nu mă ascund să spun asta. O zonă de clientelă nu neapărat politică, de lipitori, că nu le pot spune altfel, pe care într-o formă sau alta i-am ajutat, i-am încurajat să ajungă prin consilii de administraţie, nu toată lumea, dar sunt destul de mulţi”.»[3 iulie, A.D. 2025]. S-a inventat apoi, termenul de  „lipitori” – frate siamez cu cel de „căpușe”. Nu sunt, totuși, sinonimi (ca intenție metaforică!…). Căpușele reprezintă – probabil – „clientela obligatorie (!) de partid” iar „lipitorile”, nu obligatoriu, „devotații sau simpatizanții” vreunui partid (mai ales, ajuns la guvernare!), ci cei  ce devin, foarte probabil (!), „funcționabili”… i.e., cf. unui film des pomenit de mine, cu regretatul Jacques Brel și unde apare replica – înfiptă definitiv în memoria mea – „Qu’est-ce qu’un fonctionnaire?….. Un homme qui fonctionne!… Deci, apud al nost’ Ilie-the killer: «Oameni care au perceput asta ca un fel de recompensă, nu ca o răspundere şi ca o provocare să îşi facă treaba. Aceşti oameni au organizat concursuri şi vă daţi seama că au făcut concursuri corecte şi cinstite după chipul şi asemănarea lor. Şi atunci avem conduceri care au fost desemnate pe baza unor criterii de performanţă atât de bune încât orice se întâmplă la compania respectivă ei iau bonusuri de performanţă.». De ce pomenesc acum de o trebușoară ca asta, de care cam știe toată lumea… de 35 de ani?

(i) Nu suntem singurul popor din lume unde cultura civico-politică este la un nivel „underground”. Noroc că – în societățile democrat-liberale – mass-media („câinele de pază al democrației”) își face, de bine de rău, datoria. Instanțele – legal constituite – lasă arar să transpară matrapazlâcurile așa-zisei „clase politice”… mai multă treabă (de obicei cu efecte maligne) o face „zvono-crația Totul se învârte în jurul a ceea ce înțelegem (foarte individual-nuanțat) prin transparență

(ii) D-l Bolojan a fost poreclit – nu neapărat! – cu răutate (poate, cu… speranță), the killer! „Boborul” – pe bună dreptate, indignat – vrea vendetta, vrea să curgă sânge! În primul rând, din partea ghiftuiților pe nedrept care batjocoresc cinic marea majoritate a populației care trăiește în condiții, nu neapărat, precare, dar foarte modeste față de aspirațiile noastre europeniste. De ce oare, cei cinstiți trebuie să plătească – primii! –  erorile grave, involuntare sau voluntare, ale clasei politice care a dus țara la sapă de lemn? Apariția unei false „elite” bugetare (nomenclatura!) este ceva vechi, de când lumea… Există și o categorie a „milionarilor de carton” (în domeniul privat), dar acolo, resorturile generatoare sunt altele… În toată istoria universală a civilizației (de orice tip), politicianismul clientelar a existat ca o fatalitate. „Lipitorismul” (sic!) cred că ține de apanajul acelor societăți așa-zis emergente… cum ne „pretindem” și noi… Comparativ cu zâmbărețul Nicușor al nost’, „Bolo-killer-ul” pare mereu încruntat și foarte serios (N.B.: e ardelean!).

(iii) Nu putem lupta cu „jdemii” de racile – unele moștenite de la regimul comunist, altele (se pare) înrădăcinate în genele ancestrale naționale… Mai ales, pe mai multe fronturi deodată! Nu e vina D-lui Bolojan avem război în proximitatea Românicăi, că „ca(T)pul” actual al planetei este un individ imprevizibil, care gândește numai în termeni de „tranzacții de tarabă”, în coasta noastră viermuiește un monstru politic feroce (dar foarte inteligent, pervers de inteligent!), în Orientul Îndepărtat tronează un „împărat-comunist” din dinastia „Xi”, dar care are o viziune cu totul și cu totul de invidiat (parol!), dar pentru China, cea a lui (la propriu și figurat!), suntem „cu spatele la zid” (vorba „killer-ului” nostru) în fața plutonului de execuție numit „junk”… E, deci, nevoie să ne amintim de zisa lui Herr Klaus – Carmen, re-împachetează, schnell!:PAS CU PAS…

(Sunt semne că undeva departe, foarte departe, începe să se vadă luminița, tremurătoare, de la capătul tunelului: Mesia-File-din-Poveste, Florian Coldea și acoliții săi… au de dat socoteală instanțelor din penal… Poate îl vom vedea și pe „tovarisci” Petrov (în tandem cu judecătoarea CCR Lidia Stanciu) aduși și ei în fața instanței… Ce folos că „Ex-ul” își recapătă privilegiile (abolite „neconstituțional”)? „Tandemista” sa știe prea bine ce „datorie de onoare” are, acum, la trecerea spre cele „veșnic-rose-bonbons”, i.e., o dulce viață de „pensionar” (vorba vine!)… Cine știe, poate și „covrigarul” Ciolacu și… poate dă Domnu’… și pe schizofreno-paranoicul de Gică trumpistu’… Și mulți, mulți alții care s-ar înșira pe o coadă interminabilă… Incompetența și prostia nu justifică luarea unor măsuri care au lovit, mai ales, în populația incapabilă să se apere juridic iar acum plătește „nota de plată”… Cei ce s-au instalat acolo sus, în buza „borcanului cu miere” nu se vor da duși cu una cu două… Sunt baricadați de legi, acte normative, directive, instituții… tot de ei create și aproape imposibil de demontat!…


3. Și totuși, întrebarea deloc „retorică”: vom reuși oare să trecem de „hopul” primirii calificativului de JUNK?

„Examenul” se apropie… Mai întâi, un test premergător: reacția Parlamentului la lista lungă de „reforme” preconizate de actuala guvernare. Și încă nu e „completă”… Să vedem ce se întâmplă începând cu luni, 7 iulie a.c. Personal, nu sunt prea optimist. Deși Românica ar risca să fie prima țară din UE, dar și din NATO, care să se pricopsească cu un „junk”, eu văd două reacții ce se pot bate cap-în-cap: pe de o parte, ar veni ca o pată rușinoasă pentru Europa democratică și aliată, ceea ce yankeilor nu le-ar displăcea (concurența USA-UE nu este similară cu conflictul Goliath – David); pe de altă parte, ar fi o oportunitate pentru Europa („unită” & „aliată”) de a avertiza pe „copiii care nu sunt cuminți”, ceea ce – din nou – yankeilor nu le-ar displăcea (politica exemplului negativ…). Se va reproșa (atât președintelui cât și premierului) că nu au știut să comunice: odată, cu propriul popor, apoi cu UE și NATO. Și aici am ceva de „chibițat”:

(i) Plec de la prezumția (optimistă) că cineva ajuns „acolo sus” la „butoanele puterii”, oricât ar fi de habarnist sau chiar rău intenționat, nu ar putea să nu-și pună – măcat o dată – problema „dacă tot am ajuns ‹aici›, măcar să încerc dracu’ să fac ceva bine pentru toți ceilalți!…”. E vorba de un statut și un rol de tip bugetar. Pentru un privat, angrenat în regulile de junglă ale concurenței economiei de piață, unde legea este cea a profitului, nu se pune câtuși de puțin problema.

(ii) „Dialogul” cu ceilalți (alias, poporul) nu este la îndemâna oricui… poți fi un retor sau orator de primă mână dar cu idei goale de conținut, la fel cum poți fi un om cu idei rezonabile dar imposibil de comunicat adecvat… în lipsă de „har”… Nu se nasc în fiecare zi oameni cu un asemenea dublu har – să aibă și idei și să aibă și abilități comunicative. În cazul nostru, utopia imaginată s-ar lovi de ceva ce ne sare-n uăchi, zi de zi: incapacitatea marii majorități a populației de a recepționa corect „mesajul” ( aceasta fiind neinstruită civico-politic), deci „analfabetă funcțional” (la acest capitol). Și – „pupăză peste colac” (sic!) – nivelul „subteran” de calificare sau de dotare intelectuală a majorității clasei politice. Că, de aia e politică – numai prin marsmul aceste „practici” –  impostura sau sub-mediocritatea ajunge să „se afirme” să dobândească o falsă „stimă de sine”…

(iii) Și iată, boieri dumneavoastră, ce aflu despre chiar D-l Ilie Bolojan (ceea ce-i mai estompează aura de untouchable. Astfel, Florin Pușcaș în  Știripesurse.ro – 5 iulie a.c., scrie: «Sindicatul Angajaților din Aparatul de Lucru al Guvernului îl acuză pe premierul Ilie Bolojan de ipocrizie, prezentând documente care contrazic declarațiile acestuia despre sinecuri.(…) Premierul Ilie-Gavril Bolojan a afirmat recent, într-o intervenție televizată, că „împotriva nesimțirii și a bunului simț nu există hârtii”, făcând referire critică la indemnizațiile mari încasate de unii membri ai consiliilor de administrație din companii de stat, precum EXIMBANK. Oficialul și-a reafirmat opoziția față de sinecuri și a susținut că nu a beneficiat niciodată de astfel de avantaje. (…) Cu toate acestea, Sindicatul Angajaților din Aparatul de Lucru al Guvernului contrazice public aceste declarații, aducând drept argument propria declarație de avere a premierului din anul 2008, potrivit căreia Ilie Bolojan a încasat în 2007 suma de 73.935 lei ca membru al Comitetului Interministerial de Finanțări, Garanții și Asigurări (CIFGA) de pe lângă EXIMBANK – S.A. La nivelul salariului mediu net lunar din acel an (1.042 lei), suma reprezintă echivalentul a 71 de salarii medii – un venit consistent, ce se încadrează, potrivit sindicatului, în definiția unei sinecuri. (…) Documentele oficiale arată că Ilie Bolojan a fost numit secretar general al Guvernului prin H.G. nr. 342 din 11 aprilie 2007, funcție din care a devenit membru de drept al CIFGA EXIMBANK – S.A., conform prevederilor H.G. nr. 534/2007. Demisia sa din funcția de secretar general a fost consfințită ulterior prin H.G. nr. 327/2008.»… Ce se poate înțelege de aici? Dacă este adevărat, atunci a mai căzut un zeu din ceruri… Chiar de o fi fost o chestiune de circumstanță a acelor vremuri…

Cu sentimentul amar al dezamăgirii mă op(Ă)resc deocamdată aici… Dar promit să continui, mai ales că săptămâna care urmează (7 – 13 iulie, A.D. 2025) s-ar putea dovedi crucială… Iar la „opĂreală” e binevenită o… răcorire:
  1. Care este diferenţa dintre mită şi dar?
    – Un dar este atunci când cel care primeşte spune: „Mulţumesc!”, iar cel care dă spune: „Să nu mai vorbim despre asta!”. O mită este atunci când cel care dă spune: „Mulţumesc!”, iar cel care primeşte spune: „Să nu mai vorbim despre asta!”.
  2. Se face un top al celor mai corupte ţări. Spre surpriza generală, România iese doar pe locul al doilea. De ce?
    -?!?
    -A dat şpagă să nu iasă prima.
  3. Tatăl, ministru și mare „politician” şi… fiica-elevă, discută:
    Tatăl: miroşi a fum, iar ai fumat?
    Fata: miroşi a bani, iar ai luat şpagă?

     Citește și: