PRESA E MAI ACIDĂ DE DUPĂ GARD…

uta vali viski
Distribuie:

A doua zi după meciul cu Buzăul, un coleg de breaslă – ceva mai în vârstă, mi-a șoptit înainte de o emisune la care am fost invitat: „vezi că Meszar nu va mai da acreditări la 3-4 jurnaliști, pentru campionatul viitor”. N-am luat-o de glumă și de atunci un gust amar mi-a venit tot timpul în gură când m-am gândit că „pedeapsa” va fi pusă în aplicare.

Astazi, prins cu multă agitație în șantierul pe care-l conduc, am primit mail că pot merge mâine, vineri, între 10 și 14, după acreditare. OK, am dat mesaj lui Tudor, că-l trimit pe Andi, fiu-meu, să o ia, că eu ajung doar seara înainte de meci în Arad. M-a sunat însă Bogdi, colegul meu, și mi-a dat „perversa”: Luci, Giuliano și Andrei, au fost refuzați la masa presei…

O oră după ce am ajuns de la lucru, m-am uitat pe FB să văd dacă-i adevărat. Și am citit niște comentarii. Sincer, nu credeam că „informația” primită pe 05 iunie, a fost pusă în aplicare. Luci, Giuliano, Andrei, sunt ziariști locali. Au o experiență, o „peniță”, un obiectiv foto, un nume. Au cititori, sunt arădeni și sunt utiști!

Scriu rândurile cu lacrimi în ochi – deh, vârsta – dar este o nedreptate strigătoare la cer! Indiferent cum o motivează „inchizitorul”! Este o deontologie în lumea presei, în general, este o „măsură” care trebuie respectată! Indiferent cât de incomod ești. Măsuri de răzbunare sunt destule. Nu rezolvi nimic dacă-i închizi ușa „dușmanului”. Presa este și trebuie să rămână liberă, să-și facă meseria în țara asta tot mai „putredă”.

Odată ce m-am adunat puțin, am luat o decizie pe care am postat-o pe FB:

Am 29 de ani de jurnalism sportiv în Arad. Fac munca asta dintr-o imensă pasiune și dragoste pentru fotbal, pentru UTA, tot de atâția ani fiind „arădean”. Mi-aș fi dorit să trăiesc emoțiile acestei pasiuni încă un an la masa presei, iar de anul viitor, la 30 de ani de presă sportivă, să reduc „motoarele” și să rămân doar editorialist. Dar în spiritul de frăție cu Luci, Giuliano și Andrei, refuz acreditarea. Nu pot lua loc la o masă unde altora li se refuză accesul. Nu scriu mai mult… Sunt dezgustat… Hai UTA!!!

PS: Luci, Giuliano, Andrei și alți colegi cu ,,balls”! Munca noastră continuă și de după gard! Și de-afară se văd cu siguranță mai multe. Și eu la ,„Critic”, spre deosebire de ,,Fotbal Vest” unde am pus accent pe fenomen, dar am inserat destulă… critică, am tot câmpul liber să-mi fac treaba. Dar nu credeam că se poate ajunge aici…


 

Categorie: Editorial
Etichete: acreditări, Andrei Fulias, Giuliano Junc, Hai UTA, Muie Meszar, Vali Viski
Distribuie:
Articolul anterior
DGASPC Arad contestă în instanță sancțiunile primite în urma controalelor
Articolul următor
Dublă premieră și MOMENT ISTORIC pentru administrația Aradului: prima licitație publică, FILMATĂ INTEGRAL, respectiv cea mai mare chirie negociată pe un spațiu aparținând domeniului public… un scenariu cu suspans care încă nu e gata!

1 comentariu. Leave new

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog să introduci o adresă de email validă.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Din aceeași categorie

nu-am-aer

#NuAmAer!

Se întâmplă atâtea atrocități în România asta părăsită de toți îngerii păzitori încât deja demult nu mai avem altă șansă înafara unei resetări totale… de care, însă, nu mai suntem…
virgil florea

Evoluție vs cinism 2-0

Pentru nevoile noastre firești, imediate, am făcut totul. Născocirile și invențiile ne-au adus astăzi la un nivel foarte ridicat. Dacă pentru a mânca, la început, ne ajutam de bâte acum…